Se afișează postările cu eticheta Franc-Masonerie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franc-Masonerie. Afișați toate postările

Masonii: constructori şi gardieni ai iluziei planetare


Etichete: , 0 comentarii

Masonii: constructori şi gardieni ai iluziei planetare


După cum arată şi etimologia cuvântului, francmason înseamnă zidar liber. Dacă întrebaţi de ce tocmai zidar, francmasonii vă vor spune imediat povestea cu breslele de meseriaşi din vechime în cadrul cărora se constituiau confrerii în scopul într-ajutorării membrilor. Poate că la bază, francmasoneria a avut cele mai bune intenţii. Poate. Dacă ne întoarcem însă în timp vom vedea că şi de-a lungul istoriei ca şi în prezent, forma în care se manifestă francmasoneria poartă amprenta puterii malefice şi întunecate pe care o deserveşte.
Cine şi de ce are nevoie de unelte?
Rolul pe care francmasoneria îl joacă şi natura sa ascunsă sunt cuprinse chiar în numele său. Prin francmasonerie trebuie să înţelegem instrumentul de acţiune (deci aspectul vizibil, manifestat) al acelui ceva care îşi extrage puterea din întunericul în care se ascunde. Nu spun ei oare în Protocoale chiar aşa: “Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră este una de felul acesta. Francmasoneria exterioară, de la suprafaţă, nu serveşte decât pentru acoperirea planurilor noastre”(Protocolul 4).
Se ştie că nu se poate acţiona pe un anumit nivel decât prin intermediul unor instrumente (sau mai bine spus unelte, căci simbolismul uneltelor este foarte des utilizat în ritualurile masonice) adaptate acelui nivel. Omul are nevoie de ochi pentru a vedea această lume şi de urechi pentru a-i auzi sunetele, la fel cum are nevoie de picioare pentru a se deplasa şi de corzile vocale pentru a vorbi. Ar fi imposibil şi absurd ca cineva să se deplaseze cu ajutorul corzilor vocale şi să vorbească cu picioarele. Fiecare lucru are un rost al său bine definit şi o anumită arie în care se poate manifesta conform Ordinii Divine. Puterea din umbră se supune şi ea în mod implicit aceloraşi legi (deşi ea nu acceptă deloc acest lucru) şi în consecinţă are o capacitate limitată de a acţiona în acest plan. De aceea a fost nevoită să îşi construiască nişte unelte potrivite prin care să poată acţiona aici, iar aceste instrumente sunt vizibile sub forma reţelei mondiale de loji francmasonice.
Lumina necreată este singura care luminează ceea ce este doar oglindirea ei la nesfârşit. Aşa cum într-o cameră plină de oglinzi dacă aprindem o lumânare aceasta se reflectă de mii de ori în jur, la fel celelalte elemente ale creaţiei nu fac decât să reflecte această Lumină Divină, dar ele nu sunt această lumină. Orice situaţie în care unul din aceste corpuri iluminate este luat drept Sursa de Lumină este o piedică ce poate întârzia momentul contopirii cu Dumnezeu Tatăl care este Sursa sau izvorul luminii. Acesta este rolul Marelui Arhitect de care vorbesc atât de mult masonii şi pe care unii îl mai numesc şi Lucifer (de la luce=lumină). El este cel care acţionează prin intermediul masonilor astfel încât tot mai multe fiinţe umane să se lase înşelate şi să se oprească din căutarea Sursei. Căci odată ce crezi că ai găsit Sursa te opreşti din drum şi nu cauţi mai departe. Oricâte piruete esoterice ar face francmasonii, Marele Arhitect al Francmasoneriei nu este altul decât Satana.

Ce înseamnă a construi?
Masonii vorbesc despre Marele Arhitect ca fiind Dumnezeu şi chiar îi păcălesc pe unii adepţi de bună-credinţă, căci realitatea hâdă a blasfemiei nu este dezvăluită decât rangurilor superioare din masonerie. Acest Mare Arhitect al masonilor, chiar dacă ei afirmă aberant că este Dumnezeu, este evident că nu poate fi Dumnezeu Tatăl, ci este doar arhitectul unei lumi artificiale, adică al acelei lumi construite peste ceea ce a oferit Dumnezeu. Este evident că această lume artificială nu ar fi putut apare dacă Dumnezeu Tatăl nu ar fi permis acest lucru şi la fel de evident este şi că francmasoneria este o parte a creaţiei şi are un rol al ei în Ordinea Divină.
Dacă Dumnezeu Tatăl a creat natura, în schimb ceea ce noi numim societate, cultură, civilizaţie (tradiţia, normele, oraşele, şoselele, maşinile, fabricile, reţelele de comunicaţii, banii, anumite alimente, medicamentele de sinteză, etc.), a fost făcut de mâna omului. Ceea ce le caracterizează pe toate acestea este că ele nu fac decât să simuleze aspecte şi funcţii particulare, izolate ale creaţiei divine dar nu ating vreodată perfecţiunea şi complexitatea acestei creaţii. Masonii au avut printre altele rolul de a încuraja şi de a supraveghea acest proces de construcţie, ca şi cum lumea ar fi un imens şantier. Vom numi tot ceea ce s-a adăugat peste Creaţia originară: Construcţii.
Toţi marii gânditori au fost de acord că omul modern trece printr-o mare criză interioară, suferă, este tot mai bolnav din cauza îndepărtării sale de Creaţia Originară. Unii vorbesc despre îndepărtarea de Natură, alţii despre separarea de Dumnezeu, alţii despre alienare. Concluzia este însă aceeaşi: aceste “construcţii” nu fac decât să complice lucruri care ar fi fost altfel extrem de simple (simplitatea, firescul sunt semnul Ordinii Divine). Prin aspiraţia de a dobândi tot mai mult astfel de “construcţii”, fiinţele umane se extind tot mai mult pe orizontală şi uită pentru ce au venit aici. La origine, Dumnezeu a creat o lume în care nevoile de bază erau împlinite astfel încât fiinţa să se poată dedica în totalitate unei vieţi în perfectă comuniune cu Creatorul ei. Construcţiile au apărut ca urmare a multiplicării nevoilor şi dorinţelor umane.
Şi aici au intervenit masonii care au mai avut o funcţie (ca orice constructor care vrea să se asigure că va mai avea de lucru şi la anul). Masonii au avut grijă ca acest şantier să nu se închidă, şi au creat noi şi noi pretexte astfel încât oamenii să îşi dorească tot mai multe. Cel care crede că după ce va obţine un anumit lucru se va opri şi va fi mulţumit, se păcăleşte singur. Goana aceasta după surogate sau false valori trebuie stopată imediat, căci odată împlinită o dorinţă vor apare încă două în loc, exact cum balaurului din poveste îi cresc două capete acolo unde voinicul taie unul. Acest mecanism este mult speculat în ziua de astăzi de lumea marketingului şi a publicităţii. Tot mai multe companii aleg să îşi promoveze produsele, împărţind mostre gratuite pe care consumatorii le pot utiliza o scurtă vreme. Se ştie că odată ce cineva beneficiază de un lucru, ulterior îi va fi mult mai greu să se dispenseze de el pentru că i s-ar părea că pierde ceva. Nu numai că nu va renunţa la ceva care până în momentul în care nu l-a dobândit nici nu îi era necesar, dar va continua prin a-şi dori ceva şi mai performant din aceeaşi gamă, astfel că odată ce va fi ademenit în acest joc va merge înainte.
Maeştri în a construi adevărate edificii din nimic
Construirea de edificii din nimic (vezi şi modul în care s-a construit “scandalul” MISA-Gregorian Bivolaru) este domeniul în care masonii excelează. Sunt maeştri în a crea ceva de care nimeni nu are nevoie şi apoi tot ei se fac “utili” oferind modalităţile de a obţine acel ceva. La fel sunt maeştri în a crea o problemă şi apoi tot ei oferă plini de „mărinimie” modalităţile de a o rezolva. Iar oamenii le solicită plini de naivitate ajutorul şi le mulţumesc fără să îşi dea seama că problema respectivă nici nu ar fi existat dacă cei pe care îi consideră salvatorii lor nu ar fi creat-o.
Priviţi în jur, sunt numeroase exemple de acest gen: construim maşini care consumă tot mai multă energie pentru a exploata resursele planetei, resurse pe care le utilizăm apoi în cantităţi tot mai mari pentru a alimenta aceste maşini, deşi au fost descoperite modalităţi foarte ieftine şi independente de a obţine energie. Luăm medicamente care tratează o boală şi fac să apară alte trei noi boli în loc, pentru vindecarea cărora avem nevoie apoi de şi mai multe medicamente. Recent la o emisiune TV despre agricultură un specialist povestea cum încurajarea consumului de carne este la baza exploatării agricole, a lipsei de alimente, a poluării solului prin utilizarea excesivă şi pe suprafeţe extinse de îngrăşăminte artificiale, a defrişărilor masive de păduri. El spunea că pentru a obţine 1 kg de carne, un porc trebuie hrănit cu 5 kg de cereale, ceea ce dă un spor de 1 la 5. Imaginaţi-vă că ar fi nevoie de cultivarea unor suprafeţe de 5 ori mai reduse dacă oamenii nu s-ar mai hrăni cu carne. Astăzi cea mai mare parte din culturile agricole sunt destinate nutreţurilor pentru animale. În locul acestora s-ar putea cultiva cereale, legume şi fructe din belşug, solul nu ar mai fi supra-exploatat şi sărăcit, mâncarea ar fi mult mai ieftină şi mai sănătoasă şi ar fi suficientă hrană pentru toată populaţia globului.
Iată cum masonii ne „ajută” să ne consumăm timpul, resursele, energia, trupurile, căci în definitiv nu asta înseamnă societate… de consum? O societate ce consumă forţa vitală a fiinţelor umane? E ca şi cum plecând într-o călătorie, în loc să mergi înainte, te tot opreşti din loc în loc să îţi repari maşina care se strică mereu. Iar amploarea pe care a luat-o acest labirint construit prin intermediul masonilor este atât de mare încât cu greu te poţi rupe de sub influenţa lui.
Mecanismul este atât de abil construit încât ei nici nu mai trebuie să intervină decât atunci când cineva doreşte în mod explicit să iasă din el. În rest, au grijă toţi cei din jur (care au fost convinşi de când s-au născut că lucrurile aşa trebuie să fie) ca tu să mergi pe făgaşul obişnuit. “Omul obişnuit” este cel condiţionat (obişnuit să) urmeze etapele previzibile: se naşte, merge la şcoală unde învaţă doar ceea ce este permis, se căsătoreşte, îşi cumpără o casă, o mobilează, îşi cumpără o maşină, face un copil sau poate mai mulţi, după care îşi doreşte o casă mai mare, o maşină mai bună şi tot aşa. Când să mai avem timp să ne gândim la Dumnezeu în această goană după banii necesari pentru a ne plăti toate utilităţile, căci între timp am devenit convinşi că sunt într-adevăr utilităţi.
Vă propun un mic experiment prin care majoritatea vegetarienilor trec atunci când încetează să mai mânânce carne. Spuneţi-le într-o zi celor din jur (colegi, familie, prieteni) că începând din acel moment vreţi să faceţi un lucru altfel decât până atunci. Poate fi faptul că de azi nu mai beţi băuturi răcoritoare sau bere, sau că nu mai jucaţi fotbal sâmbăta aşa cum aţi făcut în ultimii 2 ani. E un exerciţiu de libertate interioară. Veţi vedea cum dintr-o dată cei care spuneau că vă iubesc şi vă acceptă aşa cum sunteţi se vor năpusti asupra voastră mai întâi cu rugăminţi, apoi cu ironii, apoi cu reproşuri şi în final dacă veţi rezista, cu atacuri şi chiar cu excluderea din grup. Au fost cazuri în care s-a ajuns până la denunţarea la poliţie că X, uite, refuză să mai facă ce făcea până acum. De ce ? Pentru că brusc aţi devenit altfel decât ei. Pentru că aţi ieşit din cerc, cel puţin în ceea ce priveşte acel aspect. Iar acesta este momentul în care începe trezirea la realitate. Pentru mulţi este un proces dureros şi îndelungat, dar nu imposibil, ca dovadă că pe acest pământ există mulţi eliberaţi spiritual care au reuşit să iasă din acest cerc în care se învârte restul omenirii şi îi învaţă şi pe alţii cum să iasă.

De ce apa nu se poate vinde şi nu se poate cumpăra?
Dumnezeu Tatăl oferă totul fără să ceară nimic în schimb. Imaginea unui Dumnezeu mercantil care îşi oferă sprijinul şi protecţia doar celor care respectă nişte dogme (stabilite în cea mai mare parte de oameni de fapt) este o invenţie menită să manipuleze conştiinţele.
Fiecare dintre noi a primit în dar (gratuit ca să folosim un termen modern) un trup la naştere, adică cel mai important lucru de care aveam nevoie pentru a trăi şi a acţiona în acest plan. Ideea unei maşini perfecte, cu multiple funcţii a fost visul tuturor geniilor acestei planete. Foarte puţini sunt cei care sunt conştienţi că nici nu este nevoie să inventeze o astfel de maşinărie pentru că ea deja există şi este perfectă: este chiar trupul nostru. Mai mult, Dumnezeu ne furnizează fiecăruia dintre noi în permanenţă tot ce este necesar pentru a trăi şi numai lipsa noastră de încredere în El ne face să ne încăpăţânăm în iluzia că ne asigurăm noi singuri toate utilităţile. La naştere, Dumnezeu ne-a dăruit un vehicol perfect adaptat acestui plan, un vehicol care de cele mai multe ori funcţionează fără ca noi să fim conştienţi de toate procesele lui extrem de complexe. În fiecare clipă tot El crează pentru fiecare dintre noi toate condiţiile pentru a asigura optima funcţionare a acestui vehicol. Deşi cei mai mulţi dintre oameni nu sunt conştienţi că respiră şi nu stabilesc cu ce frecvenţă să le bată inima, totuşi continuă să trăiască pentru că inima le bate exact aşa cum trebuie şi respiraţia se desfăşoară în ritmul necesar. Ne-a cerut vreodată Dumnezeu să plătim aerul pe care îl respirăm sau apa pe care o bem?
Doar prostia noastră a făcut ca astăzi apa şi aerul să fie atât de poluate încât am ajuns să plătim pentru a bea o apă pură sau a respira aer curat. Dumnezeu nu cere nimic în schimbul grijii pe care ne-o poartă, în schimb cei care acum au pus stăpânire pe lume ne cer să plătim tot mai mult pentru faptul că trăim şi în permanenţă au grijă să construiască şi să întreţină iluzia a noi şi noi nevoi pe care apoi tot ei se oferă să le rezolve, contra-cost bineînţeles.
Ba mai mult, fiinţele umane care aleg liber să trăiască simplu şi în armonie cu natura şi doresc în mod conştient să iasă din această plasă întinsă atât de abil, sunt tratate… exact aşa cum am putut vedea cu toţii în cazul şcolii noastre de Yoga sau al altor şcoli spirituale din lume: se încearcă distrugerea sau măcar compromiterea lor. Merită să remarcăm faptul că, printre multe alte cazuri, şcoala nostră de yoga (MISA) a rezistat cel mai bine atacurilor pline de ură şi încrâncenare ale forţelor oculte masonice.  Sursa : Piatza.net

Mărturiile unui francmason de grad 33 cu subtitrare


Etichete: , , , 1 comentarii


marturiile unui francmason Mărturiile unui francmason de grad 33
Leo Zagami a fost, până de curând, francmason de gradul  33. Aparţinând aşa-zişilor “Iluminaţi” italieni prin tradiţia familiei sale, el a fost iniţiat în anumite tehnici oculte încă din copilărie şi a fost membru în diferite loje secrete italiene şi britanice. Fiind un privilegiat al lojei Propaganda Due, ar fi trebuit să urmeze la conducerea acesteia, dacă nu s-ar fi retras din masonerie. Acest interviu ne introduce în lumea societăţilor secrete şi confirmă încă o dată, din interior, planurile “Iluminaţilor” de a instaura noua ordine mondială, care se referă de fapt, la un stat global de tip fascist.
Datorită poziţiei şi educaţiei sale, Leo Zagami a avut acces la cele mai întunecate secrete ale Francmasoneriei şi “Iluminaţilor”. El a fost martor la ritualuri satanice de magie neagră, experimente de control mental şi tortură, care se petrec frecvent în interiorul lojilor masonice.
Zagami s-a hotărât să părăsească Francmasoneria şi a început să facă dezvăluiri zguduitoare privind adevărata faţă a acestei secte satanice. A fost apoi hărţuit, ameninţat, răpit şi torturat. A început să îşi publice dezvăluirile pe Internet, iar pagina de web i-a fost închisă. A continuat însă să facă aceste dezvăluiri, pe care le publică acum pe pagina de web “Illuminati Confessions”.














FRANCMASONERIA


Etichete: , 1 comentarii

 Studiu asupra francmasoneriei

"Francmasoneria este o societate secreta, raspandita azi in lumea intreaga, pretinzand a avea un scop filosofic si umanitarist". Nu vom incepe prin a da o definitie completa a Francmasoneriei, ci vom arata pe rand originile, organizatia si diferitele ei aspecte, rezumandu-le la sfarsit intr-o definitie.

Inceputurile Francmasoneriei formeaza un subiect de interminabile discutii. In forma de astazi ea exista din 1717, cand 4 loji engleze s-au intrunit la Londra si au format Marea Loja a Angliei. La 1723 Andersen intocmi Constitutiunile acestei organizatii pe baza Constitutiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari ramase sera cu timpul numai cu numele de zidari, in ele intrau orice fel de oameni.) Constitutiunile lui Andersen sunt legea fundamentala a Francmasoneriei.

Membrii Francmasoneriei sunt impartiti in grade oculte. Membrii dintr-un grad nu stiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelasi grad cu ei. Stiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numarului gradelor, precum si al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se imparte in diferite rituri. Astfel exista Francmasonerie ioanita sau albastra. Membrii acesteia sunt impartiti numai in trei grade: ucenic, calfa si maestru. Apoi este Ritul scotian sau rosu si cuprinde asa zisele grade inalte, 30 la numar, iar si mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei insa Francmasoneria ioanita nu exista decat ca treapta inferioara, supusa celei scotiene. Gradele inalte si cele invizibile sunt cele care conduc din umbra toata vasta organizatie a Francmasoneriei, in mod unitar, pe tot globul pamantesc. In varful piramidei sta Patriarhul, sau Imparatul neincoronat al lumii. Ridicarea intr-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selectie de sus; cei din gradele superioare ridica pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea in orice grad se face printr-un juramant infricosator si printr-o initiere. Prin juramant, cel ce intra in gradul nou se obliga sa pastreze secretul fata de tot ce va vedea si va cunoaste in acest grad. Prin initiere i se comunica taine din invatatura si misiunea Francmasoneriei, necunoscuta de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iata juramantul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: "Jur inaintea Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie descoperit. In caz de calcare a juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca in cenusa si sa se arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru vanturi pe fata pamantului". Alaturi de aceasta organizatie, oculta chiar pentru membri, exista una administrativa, secreta pentru profani. Francmasoneria lucreaza in ateliere. Atelierele in care lucreaza primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. In fruntea fiecarei loji se afla un venerabil cu rol de presedinte ajutat de mai multi demnitari. Toti sunt alesi pe un an de catre membrii lojei.

Evreii au un rol preponderent, chiar dominant in Francmasonerie. Toate gradele inalte si invizibile au fost create si sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, intemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franta si America au fost toti evrei. In Ungaria, majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv in mana lor. "Biserica israelita e aliatul nostru firesc, ea ne sprijina si o multime de iudei sunt in randurile noastre", se spunea in revista Francmasonilor din Ungaria, "Acacia", 1908, nr. 62. In Germania lojile dependente de Marea Loja din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. In Turcia conducatorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot asa in Italia, seful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei. Francmasoneria franceza a fost condusa in trecut de evreii Cremieux si Gambetta. In Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.

In lojile Marelui Orient din Romania, care e o filiala a Marelui Orient din Franta, evreii se afla in majoritate de 90 la suta. In lojile Marei Loji Nationale Romane, ce se pretinde nationala, se gasesc de asemenea evrei, desi intr-un numar mai mic. Dar, desi Marea Loja Nationala Romana se prezinta cu masca celui mai pur romanism si afecteaza dusmanie fata de Marele Orient din Romania, pe fata jidovit, totusi ea are legaturi ascunse cu Marele Orient si cu celelalte organizatii francmasonice mondiale, toate fiind inglobate intr-un sistem unitar. De altfel, Marea Loja Nationala Romana e intemeiata prin D.I. Pangal, de catre Francmasoneria Rusiei Sovietice.

Conducerea intregii Francmasonerii de catre evrei se realizeaza prin mijlocirea ordinului Francmason pur evreiesc B'nai B'ith. Lojile acestui ordin, imprastiate in toata lumea sunt conduse de un comitet executiv din Chicago. Membrii acestor loji, exclusiv evrei, sunt cei mai multi si membri ai lojilor Francmasonice in care intra si crestinii. Ei mijlocesc astfel sugestiile si poruncile comitetului evreiesc de la Chicago lojilor celorlalte Francmasonerii. Se pot aduce nenumarate marturisiri din lagarul Francmasonic si evreiesc despre caracterul iudaic al Francmasoneriei. Alegem numai vreo doua. Rabinul Dr. Isaac M. Wise, un conducator de vaza al evreilor, declara: "Francmasoneria este o organizatie iudaica, a carei istorie, misiune, semne si interpretari sunt de la un capat la altul iudaice, cu exceptia numelui unui singur grad si a unor cuvinte din formula juramantului." Evreul Dr. G. Karpeles spune: "Ideea Francmasoneriei a izvorat ca necesitate interna din iudaism. Ca intemeietor al ei e considerat Solomon, care a vazut cea mai inalta inflorire a lui Israil. Cuvinte si semne sunt in cea mai mare parte luate din limba ebraica." In revista Francmasonica "Symbolisme", Iulie 1928 se spune: "Misiunea cea mai importanta a Francmasoneriei este sa glorifice rasa iudaica care a pastrat nealterat continutul dumnezeiesc al cunoasterii. Apoi ea trebuie sa sprijine rasa iudaica, pentru a sterge granitele nationale."

Ceremoniile francmasonice inca dovedesc preponderenta spiritului iudaic in Francmasonerie. Nu vom intra aici in amanuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au un caracter simbolic si aproape toate obiectele si notiunile care sunt uzitate in aceste ceremonii au numiri ebraice. Intreg complexul ceremoniilor sta intr-o referinta mai departata sau mai apropiata de misterul central al Francmasoneriei care este moartea si invierea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, identificat simbolic cu un zeu nascut din Isis, adica din natura. Legenda lui Hiram e luata din Talmud. Participantii la ceremoniile Francmasonice repeta simbolic, prin gesturile si cuvintele lor, omorarea si invierea lui Hiram, intocmai ca in misterele sincretiste precrestine. Avem de-a face deci cu un fel de cult misteriaco-cabalistic. Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe din Grecia se exprima in actul de condamnare a Francmasoneriei din 1933, asupra acestui punct astfel: "Francmasoneria nu este numai o simpla reuniune filantropica sau scoala filosofica, ci alcatuieste un sistem mistagogic, care reaminteste de vechile religii sau culte misteriaco-pagane, din care isi trage obarsia, alcatuind o urmare si o reinviere a lor... Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel si din cele ce au loc si se savarsesc in timpul initierilor. Caci, dupa cum in cele ce au loc in misterele idolatre vechi se relua drama luptelor si a mortii zeului misteriac si prin reluarea aceasta mimica a dramei acesteia, cel ce se initia murea dimpreuna cu patronul religiei misteriace - care intotdeauna era o persoana mistica simbolizand soarele sau natura, care murea iarna si reinvia primavara - , tot asa si in initierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Intr-adevar treapta aceasta a initierii alcatuieste o expunere dramatica a mortii protectorului masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dramatica a mortii acestuia in care, cel ce urmeaza a fi initiat sufera dimpreuna cu el, fiind ranit in aceleasi organe si in aceleasi locuri ale corpului ca si Hiram... Astfel, Francmasoneria, in chip clar, este o religie misteriaca cu totul diferita, separata si straina de religia crestina... Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia invierii in chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoasterii casatoriei sau casatoria francmasona, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc."

Francmasoneria se prezinta asadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. In realitate ea nu admite o fiinta personala la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal in oameni. Ea preconizeaza un panteism naturalist: Hiram simbolizeaza forta universala care isi ia temporal masti individuale, prezentandu-se sub forma de persoane trecatoare. "Masonul stie ca personalitatea sa nu e nimic si se dezintereseaza de ea. El urca pana la principiul interior al initiativei, pe care-l banuieste, fara a-l putea cunoaste exact, Dumnezeu necunoscut in realitatea sa misterioasa: acesta e eul transcendent, identic poate in toate existentele cari cugeta". Asa zisele persoane omenesti sunt rolurile pe care le joaca trecator unul si acelasi actor.

"Un actor misterios detine rolul personalitatii noastre. Cine este artistul care nu se arata in scena, ci ramane travestit si mascat?... E o energie consacrata Marei Opere, forta indestructibila ca orice alta forta. Aceasta energie este independenta de instrumentul prin care se manifesta printre noi. Ea se transforma fara a se stinge... Cine lucreaza deci in noi, daca nu forta care anima pe predecesorii nostri? Hiram, care invie, este o realitate. Sa stim sa meditam si sa intelegem. Ca indivizii dispar, putin importa, daca energia care lucra in ei subzista. Sa ne dezinteresam deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuala. Personalitatea noastra se va stinge si daca mai tarziu evocatorii nostri si-ar inchipui ca intra in relatie cu noi, ei n-ar constitui o fantoma decat adunand notiunile ce si le-ar putea face despre noi".

"Individul este produsul tranzitoriu si repetat al unei cauze permanent constructive. In ce priveste pe Marele Arhitect al Universului, trebuie sa notam ca aceasta expresie nu intentioneaza sa impuna o credinta. Sa ne pazim deci a ceda acelei leni a spiritului care confunda pe Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor".

Francmasoneria este rationalista. Ea indeamna pe membrii sai sa supuna totul cugetarii rationale ca filtru suprem pentru tot ce au sa admita. Iata ce zice un alt francmason: "Nici forta statului, nici cerinta nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul cazut in dezordine? Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii... Idealul F. M. consta in a construi pe nesimtite o republica universala si democrata a carei regina va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea inteleptilor. In virtutea principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea, bazandu-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Ratiunii, sa dea o viata moralei crestine".

Din acestea rezulta si raportul francmasoneriei fata de crestinism. Mai putem aduce cateva citate pentru a arata atitudinea directa a F. M. fata de crestinism. Tot autorul din care am citat mai sus, declara: "Mai vedeti mantuirea oamenilor intr-o renastere religioasa? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale caror ruine voiti sa le reparati, nu vor mai vedea niciodata decat un ecou slab al rugaciunilor de odinioara. Nu mai exista Dumnezeu pentru a mai invia mortii si Acela (Hristos) ale carui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera ca un miracol asemanator va opri coborarea Lui lenta in groapa uitarii. Mai mult ca tottotdeauna o credinta laica se substituie unei credinte supranaturale". Fr. Osw. Wirth in lucrarea citata, compara pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimand doar acelasi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoana ce dispare definitiv, in alta ce apare (moartea si invierea lui Hiram). E acelasi mit, doar numele e altul. O libertate a vointei nu admite F. M. Totul in lume, chiar si viata sufleteasca, decurge dupa o lege necesara neschimbabila. "Simbolismul masonic impinge mai departe analogia sugerand ca microcosmul sau lumea mica, se construieste ca si macrocosmul, lumea mare".

Dar Francmasoneria nu reprezinta o conceptie statica, ci se multumeste sa existe si ea alaturi de crestinism. Francmasoneria e prin excelenta dinamica. Ceea ce cere mai mult adeptilor e actiunea, recladirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel, F. M. lupta cu indarjire sa elimine din omenire conceptia opusa ei, crestinismul, si institutia care-l sustine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, scoala laica, casatoria civila, difuzarea principiilor anticrestine in masele largi. In unele state cum sunt Franta, Spania, Rusia, devizele acestea au fost realizate. In alte tari se merge cu pasi repezi spre aceasta stare. Biserica sta in fata ofensivei puternice a unui dusman necrutator.

Francmasoneria isi tine ultimele ei scopuri in secret. Dar fara voia ei se strevad adeseori aceste scopuri, din marturisiri masonice mai mult sau mai putin invaluite. Regulat, francmasoneria spune ca scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativa. Dar de o actiune caritativa francmasonica nu s-a impiedicat nimeni pana acum. Si apoi de ce ar fi lipsa de o asociatie clandestina si de secrete, pentru desfasurarea unei actiuni caritative?

In realitate, cand masonii explica mai larg sensul actiunii lor caritative, vezi ca e vorba de o fericire a lumii prin scaparea de ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor rationaliste masone. "Binefacerea pentru mason nu se confunda cu ceea ce s-a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine, din prisos, nu-l achita de datoria sfanta ce o contracteaza initiatul fata de umanitate. A face bine comporta un intreg program de viata". Intr-o forma eufemista, Fr. Osw. Wirth, arata asadar ca nu caritatea este scopul Francmasoneriei.

Iar cercetarea adevarului de care vorbeste F.M. trebuie inteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a Statului si a Societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului au fost pregatite in Loji si aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticrestine, de totala emancipare a instinctelor omenesti inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx pana la Lenin si Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismului au fost evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.

Ziarul francmason "Latomia" scrie (Iulie 1849, p. 237): "Nu putem decat sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. in munca de innobilare a omenirii, in straduinta de a promova binele omenirii. Socialismul si masoneria impreuna cu comunismul au tasnit din acelasi izvor".

Scopul Francmasoneriei sta in legatura cu soarta intregii omeniri. F.M. lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita tinta a intregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop? Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toata activitatea de pana acum a F.M., rezulta ca acest scop este: intemeierea unei republici mondiale, condusa de francmasoni, adica de evrei. O republica cu desavarsire laica, cu o omenire indobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantuite.

Iata ce spune acelasi Fr. Osw. Wirth, in manualul maestrului: "Sa avem curajul sa ne zicem religiosi si sa ne afirmam apostoli ai unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva virtutile republicane". Tema intemeierii republicii mondiale sub stapanirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, tinut la Paris.

Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca zidarii care au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta inseamna, fara metafore, restabilirea dominatiei lui Israil asupra lumii intregi.

Numai din tendinta F.M., dupa republica laica, internationala si extrem de democratica se explica de ce toate revolutiile de la cea din 1789 incoace, toate loviturile date crestinismului, principiului monarhic si national, principiului autoritatii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat Francmasoneria. Asa a facut si Italia prin Mussolini in 1925, si Germania prin Hitler. In Ungaria a fost desfiintata dupa prabusirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se ca acest comunism a fost creatia lojilor.

Francmasoneria in Romania

Nu vom face un istoric al Francmasoneriei in Romania. Pana la razboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabila. Abia de la razboi incoace si mai ales in ultimii vreo 10 ani, a luat un avant ce da de gandit. Din cele sase grupe francmasonice romane, una e pur evreiasca: B’nai B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de rit ioanit din Romania e evreo-ungureasca (in Ardeal) si in 1933 s-a unit cu Marea Loja Nationala Romana, iar o a treia e evreo-nemteasca: Marea loja germana din Romania. Romanii se gasesc numai in celelalte trei: Marea Loja Americana din Romania (afiliata la Marea Loja Americana din New York), Marele Orient din Romania afiliat la Marele Orient din Franta, si care cuprinde 90% evrei si, in sfarsit, Marea Loja Nationala din Romania, care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv ca e jidovita, dar aceasta e numai o masca cu scopul de a vana cat mai multi ofiteri si alti buni romani.

Marea Loja Nationala condusa pana in 1933 de dl. Pangal, in acel an s-a rupt in doua, o parte din lojile ei - cele provinciale si cinci din cele zece bucurestene - constituindu-se separat in frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. Si cum masonii primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare se pare ca schisma din Marea Loja Nationala e tot numai o cursa pentru romanii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu ii atrage mai mult decat dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.

Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam doar urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din 2.VII.1933, a Marii Loji Nationale. Sub un val eufemist se intrezareste toata adversitatea masonica fata de credinta crestina si ideea nationala: "Liber cu adevarat e numai acel maestru care izbandeste a-si domina pasiunile si a se elibera de prejudecati. Cel care pastreaza ura de rasa, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante".

Foarte sistematic zeflemiseste dl. M. Sadoveanu credinta crestina ortodoxa pe care o socoteste o credinta pentru naivi, mult inferioara stiintei "egiptene" a "Magului" superior in romanul "Creanga de aur". Numarul masonilor din Romania era inca in 1932 intristator de urcat. Astazi se pare ca sunt si mai multi. In 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaste ca Romania fata de aceste tari vecine are enorm de multi. Influenta masonilor in viata mai noua a Statului nostru se resimte dureros, dictand din toate locurile de conducere. De altfel si in Marea Loja Nationala se afla evrei.

Asa zisa Masonerie Nationala Romana

Dar asupra Masoneriei Nationale Romane trebuie sa insistam ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din Romania si al Marii Loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o indoiala, odata ce el este in stransa comuniune cu Marele Orient din Franta, despre care insasi intampinarea Masoneriei Nationale Romane catre Sfantul Sinod spune: "Prima mare organizatie dizidenta a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care inca din secolul al VIII-lea s-a indepartat incetul cu incetul de masoneria traditionala, suprimand obligativitatea credintei in Dumnezeu si in nemurirea sufletului, precum si aceea a contractarii juramantului pe Sf. Scriptura, dintr-un asa zis spirit de libera cugetare, si ajungand in anul 1878, la insasi primirea ateilor in Ordin. Aceasta a provocat, dupa cum era si firesc, o imediata ruptura a relatiilor intre marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franta, si de atunci incoace atat Marele Orient din Franta cat si toate organizatiile afiliate lui, din lumea intreaga, sunt socotite ca schismatice, eretice si orice relatii sunt interzise intre masonii regulati si membrii acestor organizatii".

Noi vom arata in primul rand, ca exista relatii intre organizatiile masonice cu care este afiliata Masoneria Nationala Romana si intre cele ce stau in legatura cu Marele Orient din Franta, iar in al doilea rand vom pune in adevarata lumina atitudinea fata de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversara Marelui Orient din Franta.

a) Marele Orient din Franta si Marea Loja din Franta stau in asa stranse legaturi, incat in fiecare an se aduna delegatii lor intr-un convent comun.

Marea Loja din Franta insa, face parte din Asociatia Masonica Internationala (A.M.I.) cu sediul in Geneva, impreuna cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena si Jugoslavia, dintre care multe au legaturi cu Masoneria Nationala Romana. (Vezi intampinarea amintita mai sus.) De altfel A.M.I. lupta pentru ca "intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, lantul mondial sa se incheie in sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanitatii sa se uneasca intr-o limba comuna". Deci si acum sunt numai deosebiri dialectale. Cu Marele Orient din Franta are legaturi Marea Loja din Viena. Ori Marea Loja din Viena sta in relatii oficiale cu Marea Loja din Anglia si deci si cu Masoneria Nationala Romana.

Cat de neserioase si de trecatoare sunt suspendarile de relatii intre diferitele organizatii francmasonice se vede si din pilda ce au dat-o in anii recenti francmasoneriei germane. Atat cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte nationale, cat si alte patru din cele umanitariste: Marea Loja din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main si cea din Darmstadt, au rupt relatiile cu Marea Loja din Viena, socotita internationalista. Insa in acelasi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth si Frankfurt pe Main au reluat relatiile cu Marea Loja din Anglia, care are la randul ei relatii cu Marea Loja din Viena.

Cu drept cuvant observa Fr. Hasselbacher in opera sa monumentala "Entlarvte Freimaurerei" 1936, vol. I, p.71: "Orice scolar care cunoaste regulile elementare de matematica stie ca: doua marimi egale cu o a treia, sunt egale si intre ele. Daca a=b si b=c, atunci si a=c". Daca Masoneria Nationala Romana are legaturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franta, evident ca prin masoneria austriaca exista legaturi si intre Masoneria Nationala Romana si Marele Orient Francez.

Ce inseamna acum ca doua organizatii masonice au legatura si ce inseamna ca legaturile acestea sunt suspendate?

Cand doua organizatii masonice stau in legaturi atunci ele comunica oficial prin organele lor conducatoare. Astfel in "Regulamentul de organizare si functionare al Marei Loji Nationale Romane" art. 45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Nationale, care este puterea ei executiva, ca "reprezinta impreuna cu Marele Maestru, Marea Loja Nationala din Romania pe langa conducerea suprema a fiecarui Rit de pe langa Marile Puteri Masonice Straine". Legaturile acestea primesc un caracter si mai permanent si mai concret prin aceea ca cele doua organizatii masonice in legatura isi desemneaza cate un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior in Marea Loja prietena. Iata ce spune citatul Regulament in aceasta privinta la art. 6: "Marele Maestru poate sa numeasca pe orice frate ca sa-l reprezinte intr-o Mare Loja sora din strainatate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii Loji Nationale din Romania, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji sora din strainatate".

In felul acesta in fiecare organizatie francmasonica sunt prezente organizatiile straine masonice. In afara de aceste legaturi membrii din lojile unei organizatii pot vizita oricand lojile de grad egal sau inferior ale unei organizatii straine, iau parte la festivitatile lor si pot fi numiti membri de onoare ai acelei organizatii straine. Fr. Hasselbacher dovedeste in opera citata, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, ca suspendarea legaturilor intre doua organizatii masonice lasa mai departe putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai cat aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios. Masonii individuali sunt frati pe tot globul pamantesc, oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob.

De altfel, aceste suspendari de relatii sunt accidentale, ele nu sfarama unitatea si simpatia fundamentala, care leaga intreaga Francmasonerie universala. Si se depun totdeauna cele mai mari straduinte ca aceste suspendari sa inceteze cat mai repede si unitatea sa devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspendari de relatii au loc numai intre organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioara si e condusa de aceea. Deci supararile intre organizatiile masonice subalterne sunt numai niste iluzii, niste concesii facute spiritului neprogresat in masonerie al membrilor inferiori, carora le place sa creada ca sunt in cearta cu masoneriile straine.
Dam cateva citate in acest sens din cartea masonilor vienezi, "Das Blaubuch der Freimaurerei" (Viena, 1933):

"Organizarea ritului scotian este foarte potrivita pentru urmarirea si ajungerea scopului sau departat. Existenta factica a unui lant mondial francmason, cel putin in cadrele ritului, este in opozitie cu organizatiile, din nefericire inca asa de neinchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se lupta intre ele din motive dogmatice - avantajul fundamental al lucrarii sale. Ritul scotian cu ale sale 36 de Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeasi doctrina, un acelasi mod de a lucra, asadar unul si acelasi front unitar francmasonic. Ritul scotian este afara de aceea un pasaport catre toate atelierele corespunzatoare ale masoneriei si ofera asadar raza cea mai mare de actiune".

Sa observam ca Marea Loja Nationala Romana, care are sub administratia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Intre cele 36 supreme Consilii numite in cartea citata, se afla si cel din Romania si cel din Franta, autoritatea suprema a masoneriei franceze. Pentru intarirea unitatii intre organizatiile gradelor inferioare lucreaza afara de amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care intruneste Marile Loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul in Basel, care intruneste pe masoni individuali pentru a realiza lantul mondial al masoneriei. Aceste organizatii tin des congrese in diferite centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se gasesc multe citate de ale francmasonilor ca Masoneria este una. Luam pe Marele Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris in Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 : "De cativa zeci de ani lojile se aduna si iau un caracter tot mai national, desi misiunea lor este internationala. De ce aceasta? Ce sens are? Caci daca francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se imbraca in forme nationale? Samburele cel bun al acestei miscari este trebuinta dupa o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei masonice. Insemnatatea internationala a masoneriei nu e slabita prin aceasta, dimpotriva, puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine si mai urcata".

b) Sa lamurim acum atitudinea in chestiune religioasa a Masoneriei ce se pretinde suparata cu Marele Orient Ateu din Franta.

Mai intai cate ceva din "Constitutia si Regulamentul" Marii Loji Nationale Romane. Observam insa ca in aceasta Constitutie si Regulament nu sunt fixate decat chestiuni formale de procedura, idealurile organizatiei, principiile ei; cuprinsul discutiilor din ateliere nu este facut cunoscut. Constitutia si Regulamentul indruma de cate ori e vorba de o chestiune mai importanta la Marile Constitutiuni, Traditiile si Landmarkurile Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii Loji Nationale nu e document pe baza caruia sa se poata spune ceva definitiv referitor la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult cu cat acest document insusi vorbeste de secretele masonice a caror divulgare este socotita intre infractiunile cele mai grave. Ba intr-un loc spune acest document: "In Loji se primesc cunostintele care nu se publica nicaieri si pe care nu le putem invata decat in Loja".

Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arata suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevarat ca in art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc. se prevede ca "nimeni nu poate fi primit in francmasonerie daca nu crede in Dumnezeu si in nemurirea sufletului". Legamintele si juramintele masonilor fata de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p. 4). Dar in alta parte se spune: "Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, daca crede in Marele Arhitect al Universului si practica invataturile sfinte ale moralei".

Pana aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atatea alte Societati in care nu se cere nici acest minim de credinta religioasa. Numai cat celelalte Societati au altfel de obiective economice, culturale, cata vreme Francmasoneria se socoteste daca nu un adversar al Bisericii, in orice caz un concurent al ei, cu o credinta proprie a ei. Caci iata ce se spune in pasajul citat putin mai la vale: "masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credintelor... cauta sa demonstreze superioritatea credintei pe care o profeseaza". Asadar un francmason evreu, fara a-si insusi, prin intrarea in Francmasonerie, credinta crestina, e socotit si de francmasonii crestini ca avand o credinta superioara aceleia pe care a revelat-o Insusi Fiul lui Dumnezeu cel intrupat. In mandria francmasonilor de a se socoti deasupra crestinismului, se afla implicata negarea Divinitatii crestinismului, cea mai grava dintre erezii.

Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii impuse masonului. Dupa ce se spune la p. 74 ca "printre noi sunt Frati de toate religiile si rasele", la p. 75 se cere: "trebuie sa preferi pe un Francmason oricarui alt om, cand solicita, in conditii egale, aceeasi situatie". Purtarea aceasta trebuie s-o aiba un mason nu numai fata de alt mason din tara, ci si fata de cei din strainatate, caci art. 5 al Constitutiei, Statutelor etc., p. 4 spune: "Oricarui rit i-ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob". Prin urmare masoneria formeaza o confraternitate mai presus de religie, de neam si de familie. Un mason considera mai apropiat siesi pe un evreu mason decat pe un roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura bisericeasca dintre cei care formeaza, dupa Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune ca masonul iese din Biserica, precum iese din comunitatea nationala. "Familia, prietenii - se spune mai departe la p. 75 - sau vecinii sa nu afle chestiuni in legatura cu activitatea francmasonica, atat personala, cat si cea colectiva".

Putem pune de pe acum intrebarea: ce rost mai are juramantul pe Sf. Scriptura cand il rosteste si un evreu care nu crede in ea, sau cand se respinge originea divina a ei?


Dar poate ca cel putin nu se cuprinde in Marea Loja Nationala decat Romania, asa ca acea confraternitate cu masonii din alte tari ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar fi si totusi ar fi grav: se afirma in principiul care pune mai presus de legaturile bisericesti si nationale pe cele masonice. In realitate Masoneria Nationala Romana cuprinde multi straini si nu exista nici o piedica pentru a cuprinde si mai multi. E adevarat ca Supremul Consiliu gr. 33 nu admite in sanul sau, ca membri activi, decat o patrime de membri neortodocsi.

Dar numarul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limiteaza intre 9-33. Destul este daca o patrime din ei pot fi neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Intre acestia numarul strainilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e ca grosul Masoneriei Nationale il formeaza membrii din celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei din primele 3 grade. Intre acestia numarul strainilor iarasi nu e limitat. Fata de toti acesti straini masonul roman e obligat sa le dea sprijin in toate imprejurarile cand se cere - in anumite cazuri cu riscul vietii. Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse.

Dar acum sa luminam si mai bine atitudinea fata de crestinism a Masoneriei Romane, confruntand-o cu cateva citate din amintita "Blaubuch" a Masoneriei austriece, care este in legatura si cu cea din Anglia si cu cea romana. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune in articolul "Freimaurerei u. Radikalismus": "Caracteristica permanenta a Masoneriei este accentuarea, necesar imanenta, a caracterului autonom al eticei sale si prin aceasta, in mod necesar, si negarea oricarei posibilitati a vreunei etici, heteronome, fie ea crescuta metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe cel al speculatiei teologice" (p. 65).

In aceasta carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: "Francmasoneria este in fiinta ei adanc patrunsa de ideea ca, pe terenul credintei, nu poate fi dogmatizata o anumita convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere cel cu adevarat tolerat, ca fiecare are sa-si faca socoteala cu infinitul dupa trebuintele sale religioase. Felul credintei, de semnul ce-l da fiecare notiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etica a vietii care rezulta din conceptia despre lume a respectivului ins" (p. 31).

Intalnim asadar acelasi indiferentism fata de revelatia crestina, pusa in rand cu oricare alta credinta. Nici o grija pentru unificarea sufletelor in aceeasi credinta crestina, ci insul e justificat in tendinta de a avea o atitudine cu totul individuala in chestiunea religioasa. Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila a credintei crestine, dar propovaduieste sus si tare ca aceasta credinta e revelata de Dumnezeu, deci singura adevarata in plenitudinea ei, si dezaproba faramitarea societatii omenesti in tot atatea credinte cati indivizi sunt. Francmasoneria afirma ca n-are nici o dogma. Dar are si ea pe cea a individualismului, socoteste ca valoare suprema judecata individuala. Cel putin pentru ochii lumii, caci in realitate impune adeptilor ei destule convingeri si secrete de al caror rost si sens nu au sa se intrebe masonii gradelor inferioare.

Acelasi lucru il afirma Dr. K. Reichl si in alt loc al numitei carti, intr-o controversa cu iezuitul Fr. Muckermann despre increderea in umanitatea pura, pe care francmasoneria o are, pe cand crestinismul nu: "Sa recunoastem clar si fara echivocuri deosebirea fundamentala. D-v va exprimati hotarat banuiala in posibilitatea unei umanitati care nu e in legatura cu un Dumnezeu personal, care nu e strabatuta de credinta in Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, asa cum il inteleg eu (!!) nu e ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinte supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei. Dar cu deosebirea fericita (heilsarmee), antidogmatica fata de dogma Bisericii infailibile si singura mantuitoare, ca ea lasa continutul, culoarea notiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecaruia. Ea socoteste ca exista o credinta, dar aceasta nu trebuie dogmatizata drept o cunoastere care trebuie sa fie singura adevarata, asadar imposibila. Nu e linia d-v., prea venerate, sa admiteti umanitatea laicista a francmasonului care nu e hranita de o credinta precisa intr-un Dumnezeu personal, ca intemeiata, adevarata si variabila. Va indoiti de garantiile interne ale acestei umanitati. Socotiti ca numai ideea de umanitate a credintei crestine poseda putere indatoritoare" (p. 25-26). Iar in alt loc: "Sigur ideea masona despre umanitate nu e determinata religios, in sensul ca nu cere inradacinarea ei intr-o religie anumita, respectiv in cea catolica" (p. 20).

In spiritul acesta liber cugetator vorbesc masonii despre religie atunci cand vor sa-si prezinte in trasaturi simpatice organizatia lor. Adevaratele lor sentimente sunt insa direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea in expresii nemascate, in felul acelora pe care le-am inserat in refrenul acesta la alt loc.

Dupa ce am aratat ca si masoneria zisa nationala face parte din organizatia mondiala a masoneriei, fiind angajata in urmarirea scopurilor comune ale masoneriei, si dupa ce am aratat ca masoneria intreaga e cel putin liber cugetatoare pe teren religios, sa mai revenim putin asupra scopului masoneriei in care e incadrata masoneria nationala. Am mai spus ca scopul masoneriei nu e cercetarea filosofica a adevarului si nici filantropia. Acestea n-ar trebui tinute intr-un secret atat de sever. Scopul ei este unul politic. Si este unul si acelasi pentru toata masoneria. De aceea se straduieste sa formeze un front cat mai strans, cum am vazut din paginile anterioare. Ca scopul ei este unul politic, nu de politica de partid, ci de conceptie, ceea ce-i si mai grav, ne-o marturiseste masonul Dr. K. Reichl in opera amintita, p. 35, aproband urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: "Daca politica insemneaza a te aprinde de suferinta oamenilor pentru apararea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinte culturale de mare valoare din punct de vedere etic si estetic, atunci, da, masoneria face politica, atunci masoneria este politica". Mai precis ne arata orientarea politica a masoneriei marturisirile aceluiasi mason, ca organizatia din care face parte lupta pentru "libertatea personala si democratie", care nu trebuie lasata sa fie sfaramata de "dictatura barbara de dreapta sau de stanga" (p. 24). In acelasi sens se exprima pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch in amintita carte, dezvoltand ca masoneria e contrara oricarui radicalism, oricarei conduceri autoritare si pentru larga democratie (p. 64). Pe linia aceasta, masoneria e contra monarhiei desi intampinarea Masoneriei Romane spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca Masoneria a vazut in instaurarea republicii in Spania indeplinindu-se o aprinsa dorinta a ei. "Nimeni n-a negat din latura Masoneriei ca intre intemeierea republicii si masoneria spaniola exista stranse legaturi. Nici n-a ramas nimanui ca fratilor din Marele Orient li s-au implinit prin noua organizare de stat o aprinsa dorinta" (p. 17).

Astfel nu e de mirare daca Francmasoneria declara acum ca sta in razboiul din Spania, cu totul in ajutorul Frontului Popular. In ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactata ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste, de sovietele muncitoresti, gasim urmatoarea declaratie din partea Masoneriei: "Situatia actuala este asa de extraordinara si de tragica, incat suntem nevoiti sa rupem tacerea noastra obisnuita. Masoneria spaniola este deplin, total si absolut de partea Frontului Popular, de partea guvernului legal si impotriva fascismului". In ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune: "Multumita inteleptei prevederi a masonilor o mare parte din comanda in Guardia civil si Guardia de asalt (trupe politienesti create in mod special de republica) era inca inainte de 18 august in mana republicanilor de incredere. Masonii au fost aceia care au facut ca cea mai mare parte din flota de razboi sa se puna in serviciul Frontului Popular si ofiterii rasculati sa fie inchisi. Masonii au fost aviatorii care s-au asezat in fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii celor mai multe din sectiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt in majoritate aceia care, in presa, pe tribune, la microfon au sustinut focul in suflete. Masoni sunt si aceia care pregatesc victoria in etape. Masoni in sfarsit, sunt aceia care lucreaza in strainatate ca neutralitatea sa fie parasita".

Din cele de mai sus se stravede destul de bine ca nu sunt deosebiri reale si serioase intre masoneria mondiala careia ii apartine Masoneria Nationala Romana si Masoneria afiliata Marelui Orient Francez. Astfel, avand in vedere ceea ce am dezvoltat in toate capitolele acestui referat, putem formula urmatoarele:

Concluzii asupra Francmasoneriei

Francmasoneria este o organizatie mondiala, secreta in care evreii au un insemnat rol, avand un rit quasi-religios, luptand impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica (tendinta din urma a se vedea in "Blaubuch der Freimaurerei", Wien 1933, p. 82, in art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste ca "Masoneria urmareste planul unei Europe unite"). Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala.


Afurisania impotriva Francmasoneriei data de catre Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului (1815)

Prin urmare, spunem ca, oricine fiind imbracat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om va va bine vesti voua o alta Evanghelie afara de ceea ce am bine vestit voua, macar de ar fi si Inger din cer, anatema sa fie. (Galateni 1, 8-9). Deci, oricati se alatura cu grabire acestei slujbe dracesti si nelegiuite a Francmasoneriei si toti cei ce ii urmeaza in mandria si ratacirea lor, sa fie afurisiti si dati anatemei de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dupa moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinand si tremurand, precum Cain, vor fi ei asupra pamantului. (Facere 4, 14). Pamantul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron. (Numeri 16, 31-32).

Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vanzatorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, pana la sfarsitul vietii lor, nimic nu vor dobandi. Fie ca lucrarile si mestesugurile lor sa fie blestemate si sa se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Si toti cei ce vor starui in rautatea lor vor avea parte de o atare rasplata. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa uracioasa lor erezie, si se vor lepada de blestemata lor mandrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adica vor fi binecuvantati si iertati de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea singura neamestecata si nedespartita, Unul Dumnezeu in fiinta, si de catre noi, smeritii Sai slujitori.

Scurta istorie a Franc-Masoneriei romanesti (II): Franc-masonii, artizanii Romaniei Mari


Etichete: , , 0 comentarii

Scurta istorie a Franc-Masoneriei romanesti (II): Franc-masonii, artizanii Romaniei Mari 
Sfarsitul secolului al XVIII-lea aduce peste Europa un adevarat val de represiuni/masuri anti-masonice: ca urmare a succeselor, dar si a exceselor Marii Revolutii Franceze de la 1789, revolutie atribuita Marelui Orient al Frantei (infiintat la Paris in 1773), functionarea lojilor masonice este interzisa, rand pe rand, in Rusia, Polonia si (la 6 iulie 1795, prin decret al imparatului Francisc al II-lea) in intreg imperiul habsburgic (inclusiv Ungaria si Transilvania). Pe cale de consecinta, si lucrarea masonica din cele doua principate dunarene cunoaste o miscare de reflux; o repliere pe pozitii “de asteptare”.
Citeste aici prima parte a articolului, pentru a afla cum a aparut Franc-Masoneria in Tarile Romane.
Dar, ca "societate universala" - cum, intre timp, devenise - Franc-Masoneria se vadeste a fi un vast, complex si subtil sistem de vase comunicante: presiunea exercitata intr-o parte nu va face decat sa ridice nivelul in partea opusa… Astfel, ajus imparat al tuturor francezilor, Napoleon a intuit rapid importanta Franc-Masoneriei: pe care a redesteptat-o, indemnandu-si maresalii si generalii sa se lase initiati - dar avand totodata grija sa controleze Marele Orient al Frantei printr-un om de incredere (principele Regis de Cambaceres, duce de Parma si arhicancelar al Imperiului, "uns" Mare Maestru al Ordinului).

Din Franc-Masoneria oficiala - aservita, de Napoleon, intereselor Statului - se desprinde, foarte repede, un ordin masonic revolutionar: care, adaptand la noua situatie lozincile (ca si mijloacele de actiune) iacobine, instruindu-si adeptii in loji strict secrete, ce profesau un necrutator cult al libertatii, isi propune dezlantuirea unor insurectii militare si nationale in mai toate tarile din Europa si America Latina. Spania si Portugalia, dimpreuna cu coloniile lor de peste Atlantic, statele italiene, Germania, Ungaria, Imperiul otoman - iata "tintele" urmarite de membrii acestui ordin care, in functie de "specificul locului", adopta diverse denumiri si forme de actiune: carbonari in statele italiene, eteristi in Imperiul Otoman etc.
Philike-Hetairia, dupa numele ei grecesc (adica "Uniunea amicala" sau "Asociatia prietenilor"), Eteria reprezinta punctul in care destinul istoric al Tarilor Romane intersecteaza, din nou, Franc-Masoneria… Chiar daca, initial, nu era de sorginte masonica, "Eteria a luat forma lojilor masonice si le-a imprumutat ritualul, fiind de fapt - asa cum n-a incetat sa afirme cancelarul imperial al Austriei, principele de Metternich, ca si legitimistul francez contele de Salaberry - o veriga in lantul masonic revolutionar".
Eteria era, ca sa zic asa, un proiect in trei etape:
  1. ridicarea la lupta a tuturor popoarelor crestine din Imperiul otoman,
  2. alungarea turcilor din Peninsula Balcanica (chiar si din Anatolia)
  3. si re-constituirea Imperiului bizantin - in care urmau a fi incluse si Tarile Romane, desi acestea nu fusesera, vreodata, sub dominatie bizantina…
Era nu numai un proiect megaloman, fara sanse reale de reusita, ci si unul realmente sovin - dezavuat categoric de Tudor Vladimirescu, atunci cand i-a inteles adevaratele resorturi.
Dezastruoasa - la noi - sub aspect militar, cat si in privinta raporturilor cu populatia, Eteria a avut castig de cauza in Grecia: care, in 1829, reuseste sa-si proclame independenta fata de Inalta Poarta - la luptele anti-otomane participand, alaturi de greci, si numerori aromani traitori in peninsula… Aceasta ar putea fi o prima "bila alba" de acordat Eteriei; mai sunt cu putinta inca doua.
Dincolo de tot ce i se poate - pe drept cuvant - imputa, Eteria se constituie, potrivit lui Dan A. Lazarescu, in "cea dintai activitate masonica pe scara mare desfasurata in Tarile Romane in primul sfert de secol" al XIX-lea - la Eterie, ca si la lojile (de tip masonic) care au pregatit-o, raliindu-se nu putini dintre boierii, intelectualii si negutatorii autohtoni.

In sfarsit, zice acelasi distins istoric, "Printr-un concurs de imprejurari, la care eteristii par a nu se fi gandit nici macar o clipa, in loc ca Tarile Romane sa fie incorporate in Imperiul bizantin, conceput si condus de fanarioti, sau sa fie integrate imparatiei tarului Alexandru I, ele au avut neasteptatul si fericitul prilej de a se elibera definitiv de apasatoarea carmuire fanariota (…), in vara anului 1822, prin stradaniile incununate de succes ale lui Metternich si ale lordului Strangford, ambasadorul Angliei la Istanbul"… Or, un asemenea "prilej" nu putea fi creat si, mai ales, fructificat fara "deschiderile" europene practicate (sau numai ocazionate) de participarea romaneasca la Eterie.
Efervescenta deosebita a lucrarilor masonice pe teritoriul romanesc, in cele aproape trei decenii scurse intre jertfa de sine a Vladimirescului si inflacarata ridicare de la 1848, nu ingaduie acestui prea succint compendiu sa consemneze atatea si atatea nume - ale unor personalitati care, in masuri diferite, dar animate de acelasi crez, s-au ilustrat deopotriva in politica si diplomatie, in literatura si arte, in stiinte si tehnica; sa retina atatea amanunte - care de care mai interesante, mai spectaculoase, mai semnificative! "Poate ca nici o alta epoca nu a fost ilustrata de un numar atat de mare de Frati" - afirma istoricul Horia Nestorescu-Balcesti. "Nu cred ca gresesc prea mult daca spun ca a fost o generatie de masoni. Este mult mai usor sa spui cine n-a fost mason la '48 decat sa intocmesti o lista a acestora. Crescuti in societatile secrete, literare si masonice, de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau si Cernauti, "pasoptistii" s-au desavarsit in lojile pariziene ca Les disciples de St. Vincent de Paul, Rose du parfait silence, Athenee des Etrangers, Fraternite des peuples. Aici se nasc si ideile de unitate europeana, precum Statele Unite ale Europei, ideal deopotriva al lui Giuseppe Mazzini, Nicolae Balcescu sau Kossuth Lajos".

Si, pentru ca tot veni vorba de Balcescu, sa reluam - si pentru uzul cititorilor acestei "scurte istorii" - celebra sa (auto)caracterizare: "Revolutia romana de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fara trecut si viitor, fara alta cauza decat vointa intamplatoare a unei minoritati sau miscare generala europeana. Revolutia generala fu ocazia, iar nu cauza revolutiei romane. Cauza ei se pierde in zilele veacurilor, Uneltitorii ei sunt 18 veacuri de trude, suferinte si lucrare a poporului roman asupra lui insusi". Sa retina, mai ales cititorul tanar, aceasta ultima sintagma: lucrare a poporului roman asupra lui insusi.
"Daca principele Alexandru Ioan I a fost sau nu mason nu mai are nici o relevanta" - spune istoricul citat mai sus -, "atat timp cat toti colaboratorii sai, toti cei care l-au inspirat si au realizat marile lui reforme, au fost masoni".
Cuvinte similare se pot rosti si despre epoca imediat urmatoare: "Este epoca in care lojile prolifereaza pana in cele mai mici orase. Este epoca Renasterii Nationale - rod, peste decenii, al samantei aruncata de generatia pasoptista. Sub regele Carol, nu mai putin de 12 din cei 19 prim-ministri au fost masoni, ca si foarte numerosi alti oameni politici". In acest climat, Franc-Masoneria romana "a putut sa treaca de la stadiul faramitarii in obediente straine la cel de Mare Loja Nationala - Putere unica si suverana. (…). Un ofiter al Armatei Regale, capitanul Constantin Moroiu - nepot al profesorului franc-mason de la Colegiul National "Sf. Sava" Costache Moroiu, pionier al invatamantului national -, reuneste cea mai mare parte a lojilor romanesti aflate, pana atunci, in obediente straine: franceza, italiana, germana, portugheza etc. si, la 8/20 septembrie 1880, constituie Marea Loja Nationala Romana".
Un alt mare - si ultim - moment care trebuie consemnat aici este recunoasterea, ca entitate statala, a ceea ce s-a numit Romania Mare… Ii dam, inca o data, cuvantul lui Dan A. Lazarescu: "Sosit la Paris in luna ianuarie 1919, ca sa-si sustina cu inversunare spiritul si litera tratatului secret de alianta incheiat cu cele patru puteri ale Antantei la data de 4/17 august 1916", tratat prin care i se recunosteau Romaniei drepturile imprescriptibile asupra tuturor teritoriilor locuite de Romani, Ion I.C. Bratianu (care nu era mason) "s-a aflat in fata Celor Patru Mari care, toti, apartineau ordinului masonic: presedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, primul-ministru britanic, David Lloyd George, primul-ministru al Frantei, Georges Clemenceau, si primul-ministru al Italiei, Orlando. Exasperat de sicanele suferite in timpul discutiilor, Ion I.C. Bratianu (…) s-a inapoiat la Bucuresti si l-a sfatuit pe regele Ferdinand sa trimita la Conferinta pacii un prim-ministru ardelean care sa apartina masoneriei. Iuliu Maniu refuzand aceasta sarcina, din pricina apartenentei sale la confesiunea greco-catolica, l-a propus ca prim-ministru pe dr. Alexandru Vaida-Voevod, care fusese sfatuit de Bratianu sa se afilieze, inca din primavara anului 1919, la loja de intelectuali "Ernest Renan", cu sediul chiar la Marele Orient al Frantei (…), impreuna cu colaboratorii sai apropiati (Caius Brediceanu, Voicu Nitescu, Traian Vuia, Mihai Serban, Gheorghe Crisan).

Numit presedinte al Consiliului de Ministri dupa alegeri, la data de 1 decembrie 1919, Vaida Voevod a purtat discutii in calitatea lui de membru al unei loji masonice franceze cu Clemenceau si mai cu seama cu Lloyd George la Londra, izbutind pe aceasta cale sa obtina satisfacerea aproape integrala a revendicarilor teritoriale ale Romaniei, inclusiv Basarabia, in virtutea unei notiuni juridice - prin schimbare de cauza; in speta, in loc ca toate aceste teritorii sa revina Romaniei in virtutea tratatului secret de alianta de la 4/17 august 1916 - tratat considerat caduc de Clemenceau si nerecunoscut de Statele Unite, care nu luasera parte la el - reintregirea a avut loc in virtutea marelui principiu al nationalitatilor".
E cazul, cred, sa punem punct… Nu fara a transcrie, in loc de concluzie, cuvintele lui Horia Nestorescu-Balcesti: "Romanii datoreaza ideilor franc-masonice si Franc-masonilor faurirea Romaniei moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran".
Sursa : Descopera.ro

“Scurta istorie a Franc-Masoneriei romanesti (I): nasterea Franc-Masoneriei in Tarile Romane”


Etichete: , 0 comentarii


Inceputurile Franc-Masoneriei romanesti se pierd in legenda si, cum s-a mai zis, in negura veacurilor… Nu pentru ca aprinderea luminilor s-ar fi petrecut, pe aceste meleaguri, cu nu se stie cate veacuri in urma – ci dintr-un motiv mult mai prozaic: “marfa de import” fiind, ca atatea dintre institutiile/atributele modernitatii noastre, Franc-Masoneria a patruns la noi prin intermediul strainilor: care, stabiliti ori numai in trecere pe-aici, si-au intocmit ateliere masonice de uz propriu – doar ulterior atragandu-i/primindu-i in Fratie si pe autohtoni. Or, in atare situatie, “granita” care poate fixa “inceputurile” se dovedeste extrem de labila – totul depinzand de un nou document, recent descoperit, de o alta co-relationare cu ceea ce se stia etc.
Cand facem asemenea afirmatii ne referim, bine-nteles, la masoneria speculativa; cea a carei lucrare – numita, semnificativ, slefuirea pietrei sau Arta regala – se exercita, de catre mason, asupra lui insusi: pentru a-l transforma, din “piatra bruta” propriei vieti profane, in “piatra cubica” demna de-a participa la construirea Templului universal… Dar, daca avem in vedere masoneria operativa, adica acea forma principianta a Fratiei constituita pe parcursul ridicarii marilor catedrale din Occidentul european, putem merge – ca Romani – cu gandul la legenda Mesterului Manole: perfect asimilabila, prin anumite elemente, atestarii (fie si numai din perspectiva mitului) a unei fratii de “liberi zidari” (cum s-ar traduce, literar, cuvantul franc-mason).
Pentru ca acest succint demers sa fie mai bine inteles, voi cita din lucrarea regretatului istoric si ilustru Frate mason Dan A. Lazarescu Romanii in Franc-Masoneria universala: “Franc-Masoneria constituie astazi o societate universala, cu obiective intelectuale, culturale, educative si de intrajutorare. Dupa chiar formulele folosite in prima Constitutie masonica din timpurile moderne, aceea redactata de Anderson si aprobata de Marea Loja Unita a Angliei, instituita in 1717, obiectivul urmarit de Masonerie este acela de a se stradui sa edifice “un templu ideal al umanitatii, azil de pace si de fericire nu numai pentru fratii masoni, (…) ci pentru toti oamenii, sub egida Marelui Arhitect al Universului” (adica a Dumnezeului crestin).

Daca lasam la o parte episodul construirii Templului regelui Solomon, la Ierusalim, de catre arhitectul Hiram-Abif, adus din Tyr, marile secole in care s-a dezvoltat Masoneria in Europa au fost secolele XII si XIII in Evul Mediu si secolele XVIII si XIX in timpurile mai noi.
In Evul Mediu, Franc-Masoneria s-a dezvoltat (…) sub forma unor corporatii de zidari-liberi, adica sustrasi serbiei, care-i lega de brazda pe toti locuitorii care nu faceau parte din cele trei ordine in care era impartita societatea feudala: oratores, bellatores si laboratores, adica eclesiasticii, nobilii razboinici si mestesugarii & negutatorii oraselor. Prin statutul special al corporatiei (breslei) lor, acesti zidari cunosteau numeroase secrete tehnologice (calculul boltilor, al ogivelor etc.) si le transmiteau pe cale initiatica, la nivelul a trei trepte: ucenici (discipoli), calfe (companioni) si mesteri (maestri). Ei nu erau supusi autoritatilor feudale si se puteau deplasa liberi (de aici numele lor de franc-macons, Frei-Maurer, free-mason) pentru a incheia cu municipalitatile oraselor contracte in vederea edificarii de catedrale gotice. In niciun caz statutul ordinului nu le ingaduia sa contracteze zidirea de temnite. Prin zelul si cunostintele lor arhitectonice si ingineresti, intreaga Europa romano-catolica s-a acoperit, in cateva veacuri, de o padure de catedrale inaltate spre Cer. (…).
Inaltarea catedralelor gotice ia sfarsit putin dupa desfiintarea Ordinului Templierilor (1314). In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, corporatiile de constructori capata o noua inflorire, mai cu seama prin grija marelui arhitect Christopher Wren, restauratorul maretei catedrale St. Paul din Londra (foto jos), dupa marele incendiu din 1667.

Reorganizarea corporatiei se face sub forma lojelor initiatice, care participa la detronarea regelui Angliei James al II-lea si sprijina, dupa “Glorioasa Revolutie” din luna noiembrie 1688, edificarea celui dintai model de Stat monarhic parlamentar si liberal din istoria omenirii (…).
Sir Christopher Wren (1632-1723), matematician, astronom si arhitect, constructor al Catedralei St. Paul – “ultimul santier masonic traditional” – si a peste 50 de biserici in Londra, a facut parte din Ordinul Rose-Croix si a fost initiat in Franc-Masonerie in 1691. Va fi, de altfel, ultimul Mare Maestru al Masoneriei Vechi (“operative”). Cu anul 1703, dispare exclusivitatea “constructorilor”, Franc-Masoneria devenind deschisa tuturor starilor”.

“Daca vrei un templu, multumeste-te cu trupul” – spunea Milarepa, poet mistic tibetan (cunoscut/pretuit de Brancusi)… Se poate, cu drept cuvant, afirma ca intre cele doua tipuri de masonerie – operativa si speculativa – fiinteaza un raport de analogie inversa: ceea ce liberii zidari ai catedralelor construiau in afara, ridicandu-se si pe ei pe masura lucrarilor infaptuite, masonii de astazi ridica in launtru, in interiorul propriului Intelect – nazuind sa devina (prin auto-cunoastere si auto-slefuire) ceea ce, de fapt, sunt.
Reintorcandu-ne la “firul” Istoriei, pe care nu l-am scapat vreo clipa din mana, sa spunem ca secolul al XVIII-lea, cel care consemneaza nasterea “formala” a masoneriei speculative, este si cel in care putem “localiza” primele apartenente romanesti la Franc-Masonerie: intram de-acum in istorie, far-a fi iesit cu totul din legenda.
“O luminoasa slava de om invatat – afirma Lucian Blaga in Izvoade – si-a facut Cantemir inca din viata fiind, pretutindeni pe unde a umblat, iar prin legaturile sale si in tari pe unde n-a umblat. (…). E de presupus apoi ca Dimitrie Cantemir s-a folosit pentru intemeierea legaturilor sale cu oameni din Occident si de alte mijloace: nu este tocmai exclus ca asemenea motiv sa-l fi indemnat sa se inscrie intr-un ordin spiritual secret cum este acela al Roz-Crucienilor care-si aveau, fara indoiala, masoneria lor (Gradul 18 al Franc-Masoneriei de Rit Scotian Antic si Acceptat poarta numele de gradul Rosa-Cruce). Cantemir a avut, desigur, ocazia sa cunoasca o doctrina initiatica, ce a exercitat o serioasa influenta nu numai in veacul al XVIII-lea, ci si mai tarziu. E pacat, in orice caz, ca nu se stie, asa-zicand, nimic despre activitatea lui Cantemir in calitatea sa de rozi-crucian si nici despre legaturile cu Ordinul. I-au fost, oare, de vreun folos aceste punti in dobandirea titlului de principe al “Imperiului Roman” sau atunci cand a fost ales membru al Academiei din Berlin? Este aici o intrebare la care suntem indreptatiti, dar care deocamdata nu are nici un raspuns”.

Trasand un arc peste timp, sa transcriem aici discursul rostit de Nicola Ursu (zis Horea) din Albac, in calitate de vizitator a Lojii Adevarata Intelegere din Orientul de Viena:
“Draguti fratii mei,
Ca Soarele care rasareste toate zilele si trece in sus de noi, prin Cer, care lumineste marea, padurile si dumbrava, cetate si saturi, asa grijeste grija mare a Iosifului intru-un chip, mari si mici, bogati si saraci.
Si ii grijitor bun, ca izvoara care inmoaie holdele si mosiile noatre si face bine la noi toti. ‘Zo sa-l ţâie, draguti fratii mei! (Dumnezeu sa-l tina – n.n.).
Sa ii cantam tare si sa sunam tunurile eastea, pentru binele lui. Vant dulce sa sufle vestea lui peste muntii ai mai nalti, la rasarit si asfintit, ca sa cunoasca lumea norocu’ nost.
Luati sama de vorbele mele. Mana sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Si al mai tare foc! Una, doi, tri!”
Evenimentul, punct de rascruce in decizia lui Horea de-a porni rascoala impotriva asupritorilor maghiari ai romanimii din Transilvania, s-a petrecut in ziua de 23 februarie 1783… Se stie ca, declansata cu consimtamantului “dragutului de imparat”, rascoala a fost inabusita de trupele austriece din ordinul aceluiasi Iosif al II-lea. Important insa, din unghiul acestei scurte istorii, e faptul ca discursul lui Horea are un continut de esenta masonica, dupa cum se confirma si “substratul politic de esenta masonica pentru ceea ce s-a petrecut in Ardeal cu doi ani inainte” – afirmatie facuta de autorul articolului “Frates de cruce” publicat in nr. 5 din august 1786 al revistei vieneze Provinzialnachrichten aus den k.k. Staaten.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, tot intr-o publicatie a vremii, apare o efigie a luptatorului ardelean gardata de inscriptia circulara: Horea Rex Daciae… Ideea unei posibile unificari a teritoriilor locuite de populatiile etnic majoritare este, categoric, de sorginte masonica: o vom gasi, ca tema de baza, in ampla monografie a lui Balcescu despre Mihai Viteazul; si tot aceasta idee, intr-o acceptie mai larga, prefigureaza din departe principiul nationalitatilor care va orienta lucrarile Conferintei de pace de la Paris si, intre altele, va impune – ca realitate statala (auto)constituita – Romania Mare.
In acest arc de timp se petrec, insa, cateva lucruri/lucrari determinante pentru inceputurile Franc-Masoneriei in Tarile Romane: astfel, la 1734 ia fiinta Loja de Galati; pentru ca, un an mai tarziu, sa se constituie, la Iasi, Loja “Moldova” – al carei prim Maestru Venerabil ar fi fost, pare-se, chiar domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat.

Si-n aceasta privinta datele sunt putine si incerte, iar istoricii romani contemporani – care, dupa Decembrie ’89, au putut aborda in deplina libertate subiectul – se contrazic in pareri… Sigur ramane faptul ca initiatorii amintitelor loji sunt straini – italieni, francezi – si ca la lucrarile atelierelor respective au fost atrasi/primiti si autohtoni: apartinand, de regula, marilor familii boieresti ale vremii.
Cititorul va fi observat, desigur, ca ne-am referit doar la Moldova; in privinta Munteniei, cea dintai data certa pe care o putem consemna este anul 1750: cand francezul Louis Dabin infiinteaza, la Iasi si la Bucuresti, loji masonice sub obedienta Marelui Orient al Frantei… Cat de durabila va fi fost activitatea acestora, si cu ce fermenti va fi impulsionat lucrarea lor spiritul romanesc, ramane inca de cercetat.
Cat despre Transilvania, aflata sub stapanirea casei de Habsburg, putem spune doar ca Franc-Masoneria patrunde, aici, pe “filiera” austriaca – cele dintai loji transilvanene fiind infiintate de etnici maghiari si germani (sasi) care primisera lumina in lojile vieneze… Intre acestia, elementul autohton (romanesc) facea figura de “rara avis” – si nu intotdeuna de cea mai buna calitate. Exempu, pentru aceasta ultima afirmatie, sta gestul carturarului Ioan Piuariu-Molnar: care, membru al Lojii sibiene “St. Andreas zu den drei Seeblattern”, s-a crezut obligat sa-i mustre pe Horea si pe taranii rasculati.
Iata, in aceasta privinta, opinia lui Nicolae Iorga: “Pe atunci Molnar, ocultist “chesaro-craiesc”, profesa idei filantropice de un caracter nebulos, era un “amic al oamenilor”, un “filosof”, dupa moda pretiosului secol al XVIII-lea, si care facea parte din loja curand intemeiata a francmasonilor din Ardeal. Gasi cu cale – era asa de putin roman acest doftor imparatesc, acest viitor profesor la Cluj, acest adept al francmasoneriei cosmopolite! – sa faca morala bietilor tarani ce mergeau la omor si la moarte cu un sangeros si obscur crez de dreptate in mintea lor, nedreptatiti, si, intorcandu-se inapoi, el, fratele Tunsului, consateanul unui martir si al unui profet al Romanilor, isi ascuti cu ingrijire pana de contopist medical pentru a face luminatului guvernator si luminatului vladica din Sibiu un raport in care arata ca numise pe revoltati oameni rai, care nu intelegeau de cuvant si trebuiau tratati cu asprime. Ce ochi prosti avea pe vremea aceea vestitul ocultist!”.
Se mai intampla un eveniment – o lucrare, in termeni masonici – in tot acest rastimp: in 1787, calugarul carturar Gherasim, arhidiacon la Mitropolia Moldovei, traduce din franceza lucrarea intitulata Taina franc-masonilor; autor era abatele Perau (tot “fata bisericeasca”, si el!), iar lucrarea cuprinde – conform lui Dan Amedeo Lazarescu – “numeroase date despre ordinul masonic, despre ritualurile lui si despre raspandirea lojilor masonice in Europa si in America (…)”.
In “Prefata” cartii, traducatorul marturiseste ca, “desi poate a-mi pricinui multa defaimare”, traducerea a fost facuta “anume ca toti ce vor ceti sa cunoasca gresita socoteala ce au de aceasta tagma” a franc-masonilor… E un punct de vedere mai mult decat interesant, si nu se stie ce efervescenta ar fi provocat – printre Romani – cartea abatelui Perau; din pacate, desi pregatita pentru tipar, traducerea a ramas in manuscris – ca Tiganiada lui Budai-Deleanu, ca Istoria Romanilor sub Mihai-Voda Viteazul, ca atatea alte “proiecte” romanesti… al caror ecou, atunci cand au iesit la iveala, dupa decenii bune de la conceperea lor, a fost unul strict livresc.  Sursa : Descopera.ro

Abonați-vă la: Postări (Atom)

    Translate my blog

    Top Articole

    Urmaresc

    Contor Afisari

    VIZITATORI

    Powered by Blogger