RSS Feed
Twitter
Războiul psihologic – Treziţi-vă !
PsyWar – Wake up! este un documentar fantastic, care demolează efectiv din temelii, mitul societăţilor democratice moderne, revelându-le adevărata faţă, de societăţi elitiste, cum au fost dintotdeauna în istorie, prin combinarea istoricului dezvoltării propagandei corporatiste şi guvernamentale americane, cu interviuri ale unor personalităţi marcante, ca Howard Zinn şi Noam Chomsky, ilustrând SUA ca pe o oligarhie psihopată orientată doar spre acumularea de averi, în detrimentul drepturilor omului şi echilibrului ecologic planetar.
Cu toate acestea, mă disociez de pledoaria pentru patriotism, făcută în film, fie şi pentru unicul motiv că, din moment ce s-a simţit nevoia să fie impus prin lege, nu poate avea nimic de-a face cu liberul arbitru al unei fiinţe umane responsabile, legislaţia dictatorială impusă de Woodrow Wilson, în primul război mondial şi, mai recent, “Actul Patriotic” al stupidului criminal George W. Bush, fiind ilustrări perfecte ale acestui argument.
Prin constituţia americană, puterea legislativă esenţială (Senatul) şi cea executivă (guvernul), trebuiau să reprezinte “averea naţiunii”, în concepţia marilor stăpâni de sclavi care i-au fost creatori, consfinţind concentrarea puterii după acelaşi principiu feudal, ce se presupunea că fusese abandonat de “burghezie”.
Şi acest lucru s-a făcut în mod deschis – notele lui James Madison stând drept mărturie – aşa că naivitatea americanilor şi a întregii lumi, care citează SUA ca pe cea mai “democrată” ţară, este cel puţin penibilă, datorându-se lipsei de cultură politică şi cunoştinţe istorice şi, în special, acceptării necondiţionate a propagandei oficiale.
SUA rămâne una dintre cele mai tinere ţări – cu o istorie puţin mai lungă de 200 de ani – dar, în acelaşi timp, este realmente unul dintre cele mai bătrâne imperii, ale epocii aşa-zis moderne, indiferent de masca demagogică pe care şi-a creat-o, raptul planetar organizat continuu, de la înfiinţare şi până în prezent şi structura statală reală, vorbind de la sine.
Cu fiecare documentar pe care îl traduc, încep să simpatizez tot mai mult cu teoria reptiliană a energicului David Icke, fiindcă interminabila listă de fapte abominabile, săvârşite vreme de milenii de “marile familii – ce şi-au asumat, cu de la sine putere, responsabilitatea de a ne conduce, printr-o istorie ce se confundă cu propria lor propagandă – denotă absenţa oricăror urme de sentimente umane, de orice natură, la aceste bestii.
Copleşite de mişcările sociale tot mai ample şi de realitatea deranjantă a solidarităţii muncitoreşti, prin cristalizarea şi consolidarea mişcărilor sindicale, după anul 1900, “stăpânii” s-au văzut nevoiţi să-şi diminueze aroganţa asasină, apelând la propagandişti ca Ivy Lee, Walter Lippmann şi Edward Bernays.
Una dintre metodele sugerate de aceştia, pentru a le mai îndrepta imaginea publică, şifonată de brutalitatea lor nativă, a fost înfiinţarea fundaţiilor marilor familii – un fals menit să le acopere realitatea lacomă şi tiranică, cu o mască de bunăvoinţă şi caritate, într-un secol care dovedise că mişcările sociale, generate de exploatarea corporatistă, nu mai puteau fi amuţite cu gloanţe.
Să vorbim puţin, în ordine cronologică, despre unii dintre aceşti maeştri ai manipulării colective, utilizatori ai tehnicilor demonicului Sigmund Freud, pentru a impune prin propagandă – rebotezată relaţii publice – punctele de vedere ale elitelor corporatiste.
I. Ivy Ledbetter Lee (16 iulie 1877 – 9 noiembrie 1934)
Este considerat unanim ca “părintele fondator” al relaţiilor publice moderne, laolaltă cu Edward Bernays.
În 1905 a înfiinţat, împreună cu George Parker, a treia firmă de relaţii publice, ca mărime, din SUA, Parker & Lee, devenind celebri prin susţinerea campaniei prezidenţiale păguboase, a candidatului democrat, Alton Parker, contra lui Theodore Roosevelt.
În 1919, îşi înfiinţează propria firmă de relaţii publice şi consiliere, Ivy Lee & Associates, după ce, în timpul războiului, deţinuse funcţia de director de publicitate, transformată ulterior în cea de asistent, al preşedintelui Crucii Roşii Americane.
Un fapt relevant, pentru ticăloşia de care va da dovadă cu consecvenţă, ulterior, este calitatea de membru fondator al Consiliului Relaţiilor Externe CFR, din 1921.
“Realizări”:
1. Falsificarea dovezilor reprimării cu brutalitate a revoltei minerilor din Ludlow, Colorado, în 1914, de către trupele Gărzii Naţionale, la ordinul familiei Rockefeller. Datorită cinismului cu care a mistificat moartea prin împuşcare a mai multor victime, atribuindu-le unui cuptor încins, scriitorul Upton Sinclair l-a poreclit “Poison Ivy” – iedera otrăvită. Slugărniciei cu care i-a servit pe Rockefelleri, i se datorează probabil ascensiunea sa socială ca membru al CFR.
2. Şi-a pus serviciile în slujba unicului concern condamnat vreodată pentru crime de război – IG Farben (din care au rezultat prin dezmembrare Bayer, BASF, Agfa ş.a.), activitatea sa fiind anchetată postum de Congresul american.
II. Edward Louis Bernays ( 22 noiembrie 1891 – 9 martie 1995)
Despre acest demn urmaş al lui Sigmund Freud, am mai vorbit cu altă ocazie, aşa că mă voi rezuma la a-i aminti câteva “realizări”:
1. Bazându-se pe tehnicile imaginate de unchiul său, este primul care propune manipularea în masă a opiniei publice, prin agresarea subconştientului.
2. Este, alături de Walter Lippmann, artizanul propagandei de război a lui Woodrow Wilson, ca membru al Comitetului Informaţiilor publice, propaganda WW I fiind la fel de mincinoasă ca şi cea a WW II, ştirile fiind aproape identice, iar inventarea unei liste similare de atrocităţi, dovedind lipsa de imaginaţie a fabricanţilor de ştiri.
3. Este inventatorul tehnicii de manipulare în masă, prin prezentarea, în mass media, a opiniilor unor “savanţi neutri”, ce prezintă ca argumente “ştiinţifice”, statistici falsificate sau incomplete.
4. În beneficiul American Tobacco Company, a devenit promotorul campaniei de convingere a femeilor, de efectele “benefice” ale fumatului, rebotezând ţigările Lucky Strike, “torţe ale libertăţii”.
5. A ajutat Aluminum Company of America (Alcoa) şi alte grupuri de interes, să convingă publicul american că, fluorurarea apei, este sigură şi benefică pentru sănătatea umană, folosind statistici falsificate ale American Dental Association.
6. Acţiunile sale de propagandă în beneficiul concernului United Fruits, au ajutat la înlăturarea preşedintelui democratic ales al Guatemalei, Jacobo Arbenz Guzman.
III. Burson-Marsteller
O companie ce a devenit celebră prin colaborarea cu cele mai negre figuri ale istoriei contemporane, aşa cum se specifică şi în documentar.
Suplimentar, precizez:
1. În 1994, directorul executiv, Thomas J. Mosser, a fost ucis de o scrisoare capcană, opera arhicunoscutului “Unabomber” sau Theodore Kaczynski. El a motivat, într-o scrisoare către New York Times, că l-a vizat pe Mosser, deoarece “compania a ajutat Exxon să-şi spele imaginea publică, după dezastrul petrolierului Exxon Valdez” şi, mult mai important, fiindcă “afacerea sa era de a dezvolta tehnici de manipulare a opiniei publice”. S-ar putea spune că sabia dreptăţii îşi croieşte drum uneori, din cele mai neaşteptate direcţii.
2. A ajutat Altria (fostă Philip Morris Companies Inc.) să demonteze acuzaţiile privind nocivitatea fumatului pasiv şi efectele sale cancerigene, atacând, murdar, raportul întocmit de Agenţia pentru Protecţia Mediului, în 1992.
3. A denaturat gravele consecinţe ale celui de-al doilea mare accident nuclear, din istoria recentă, cel de la Three Miles Island, din 1979, în favoarea constructorului centralei nucleare, Babcock & Wilcox.
4. A reprezentat Union Carbide Corporation, responsabilă de neglijenţa criminală ce a condus la accidentul din 1984 de la Bhopal, din Madhya Pradesh, India, de degajare de izocianat de metil. Numărul victimelor imediate, variază între 15.000 şi 25.000 de morţi, o statistică guvernamentală indiană din 2006, indicând un număr de 558.125 de persoane, afectate pe viaţă. Despăgubirile plătite s-au cifrat la 470 milioane de dolari, o sumă ridicolă, de mai puţin de 900 de dolari pentru fiecare victimă.
Dacă faptele acestor “guru” ai propagandei nu sunt tocmai relevante, pentru unii, cel puţin sinceritatea declaraţiilor nu le poate fi contestată, atunci când un individ, ca John Edgerton, îşi exprimă în clar opinia, privind necesitatea abrutizării fiinţei umane, prin muncă şi reducerea la maxim a timpului liber, pentru a nu crea cadrul necesar unei regândiri a propriei lor poziţii sociale, într-o vreme în care, sub “domnia” unui George W. Bush, inechitatea socială în SUA a devenit mai mare decât a fost vreodată în întreg sec. XX şi mă îndoiesc că situaţia mondială este mai roză, decât în patria democraţiei de mucava.
Dincolo de demagogia acestor impostori – care au realizat între timp că, răspândirea de “cultură şi civilizaţie”, miroase mult prea puternic a colonialism, aşa că au înlocuit sintagma infamă cu o alta, specifică neocolonialismului financiar, “promovarea democraţiei” – putem fi totuşi optimişti, fiindcă lucrările unor gânditori prestigioşi, ca Noam Chomsky şi Howard Zinn, ajuta la trezirea mondială, fiind totodată dovezile evidente ale faptului că nu putem identifica evreii oneşti, cu sionismul dement al unor khazari putred de bogaţi, ca Rothschild, Warburg, Roosevelt şi alţii de aceeaşi speţă. Sursa : Antiiluzii.blogspot.com
Vezi documentarul AICI
