RSS Feed
Twitter
Statele Unite pregătesc o intervenţie militară în Siria, mobilizând forţe navale în Mediterana
Pentagonul a început mobilizarea forţelor în apropierea Siriei, în vederea unei eventuale intervenţii militare în această ţară, sugerează secretarul american al Apărării, Chuck Hagel, citat de BBC News online. Hagel nu a oferit detalii, dar Forţele Navale americane îşi consolidează prezenţa în estul Mării Mediterane. Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că informaţiile privind utilizarea de arme chimice în Siria sunt o sursă de “grave preocupări”. Chuck Hagel a declarat că Barack Obama a cerut Pentagonului să prezinte opţiunile pentru criza din Siria, pe fondul presiunilor pentru o intervenţie americană.“Departamentul Apărării are responsabilitatea de a-i furniza preşedintelui toate opţiunile în cazuri de urgenţă. Acest lucru necesită repoziţionarea forţelor pentru a fi la dispoziţia opţiunii preşedintelui”, a explicat Hagel. Oficiali din cadrul Pentagonului au anunţat că o a patra navă militară americană, dotată cu rachete de croazieră, a fost transferată în estul Mării Mediterane. Obama se întâlneşte cu echipa de securitate naţională Preşedintele american, Barack Obama, se întâlneşte sâmbătă cu echipa de securitate naţională pentru a discuta despre informaţiile referitoare la atacurile cu arme chimice în Siria, transmite Reuters. Conform Casei Albe, sunt disponibile mai multe opţiuni cu privire la Siria, iar serviciile de informaţii adună fapte şi dovezi. Însă o intervenţie militară în Siria probabil nu va putea avea loc fără acordul Rusiei, principalul susţinător al regimului Bashar Al-Assad.
Rusia a atribuit insurgenţilor sirieni presupusul atac cu arme chimice care ar fi avut loc la Damasc pe 21 august, afirmând că este un act de manipulare în scop propagandistic. “Opoziţia siriană refuză să ofere acces anchetatorilor la locul incidentului. Apar din ce în ce mai multe dovezi că este vorba de un act criminal plănuit cu mult înainte, un act provocator. Pe Internet, relatările despre incident circulau cu câteva ore înainte de aşa-numitul atac. Este o acţiune premeditată”, a reacţionat Aleksandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe. “În contextul acestui nou val de propagandă antisiriană, credem că apelurile unor capitale europene de a face presiuni asupra Consiliului de Securitate ONU şi de utilizare a forţei sunt inaccceptabile”, insistă Ministerul rus de Externe. Opoziţia siriană susţine că forţele subordonate regimului Bashar Al-Assad au utilizat arme chimice în apropiere de Damasc, atacul soldându-se, potrivit insurgenţilor, cu 1.300 de morţi. Armata siriană a dezminţit categoric utilizarea de arme chimice la periferia oraşului Damasc.
Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi un conflict armat între forţele insurgente ale opoziţiei şi serviciile de securitate subordonate regimului Bashar Al-Assad. Bilanţul confruntărilor este, potrivit estimărilor ONU, de cel puţin 100.000 de morţi. Potrivit „Le Figaro“ în sudul Siriei este în desfăşurare o “ofensivă anti-Assad”. un prim grup de 300 de persoane, sprijiniţi fără îndoială de comandouri israeliene şi iordaniene, ca şi de membri ai CIA, ar fi trecut frontiera în 17 august. Un al doilea li s-ar fi alăturat în data de 19. Potrivit unor surse militare, americanii, care nu doresc nici prezenţa soldaţilor pe solul sirian şi nici înarmarea rebelilor din zona controlată de islamiştii radicali, formează de mai multe luni de zile, discret, într-o tabără de antrenament instalată la frontiera iordaniano-siriană, combatanţi ai Armatei libere siriene, aleşi pe sprânceană.
Până şi Iranul reconoaşte folosirea armelor chimice în Siria Preşedintele Iranului, Hassan Rohani, a evocat, sâmbătă, posibilitatea utilizării de “agenţi chimici” în Siria, evitând să atribuie atacul soldat cu zeci de morţi unei părţi sau alteia, relatează AFP. “Situaţia care domină în prezent Siria şi moartea oamenilor nevinovaţi sunt foarte dureroase”, a declarat Hassan Rohani, un aliat al regimului din Siria.
Rohani a evitat să atribuie vreunei părţi atacul cu arme chimice, dar purtătorul de cuvânt al diplomaţiei iraniene, Abbas Araghchi, a afirmat joi că, dacă informaţiile privind utilizarea armelor chimice se vor confirma, responsabilitatea ar aparţine insurgenţilor.
Iranul este principalul susţinător al Siriei în regiune şi avertizează cu regularitate contra întăririi grupărilor extremiste sunite legate de Al Qaida în această ţară, notează agenţia franceză de presă. ‘Republica islamică Iran, care a fost victima armelor chimice (în timpul războiului Iran-Irak – notează AFP) cere comunităţii internaţionale să facă totul pentru a împiedica utilizarea de astfel de arme oriunde în lume’, a adăugat Rohani. Mii de iranieni au fost ucişi în timpul războiului Iran-Irak (1980-1988) de arme chimice utilizate de armata irakiană, în special în zonele civile, scrie AFP.
Comunitatea internaţională doreşte ca experţii ONU prezenţi în Siria de duminică să poată merge să ancheteze cât mai rapid în locurile atacului de miercuri, după presupusa utilizare de gaze toxice
Sursa : adevarul.ro
Circa 70.000 de persoane au participat sambata, in statul american Wisconsin, pentru a cincea zi consecutiv, la demonstratii pro si contra unei initiative legislative ce vizeaza reduceri bugetare importante, propusa de guvernatorul republican, transmite New York Post. Sustinatorii masurii si oponentii acesteia au manifestat in capitala Madison. Activistul politic Noam Chomsky a declarat vineri ca protestele din ultimele zile din Wisconsin “ar putea fi inceputul revolutiei in SUA”, din cauza ratei mari a somajului, a saraciei in care traiesc multi americani si a incalcarii drepturilor cetatenilor.
Pe scurt, ii va oferi guvernului Statelor Unite o noua autoritate asupra drepturilor populatiei de a cultiva, comercializa si transporta orice fel de alimente, plante, suplimente alimentare, extrase din plante si fructe. Productia de alimente de orice fel, va fi esentialmente sub autoritatea Departamentului de Siguranta Nationala si oricine va fi prins cultivand alimente fara permisiune, chiar si in gradina casei sale, va putea fi acuzat de ofensa criminala. Pedeapsa va fi inchsoarea, fara sa se dea nicio motivatie de ce anume individul respectiv doreste sa cultive si sa consume hrana naturala si nu din cea modificata, crescuta cu pesticide si alti compusi chimici toxici.
Organizarea unor atentate pe teritoriul american. Dărâmarea unei clădiri aparţinând Marinei SUA. Deturnarea unei curse aeriene cu pasageri civili. Acestea sunt propunerile nebuneşti pe care generalul Lemnitzer, şeful statului major al armatei americane, le-a înaintat Casei Albe în… 1962! Scopul: să se arunce responsabilitatea în spinarea Cubei pentru a invada această ţară şi a răsturna regimul lui Castro. Kennedy a refuzat. Dar putem foarte bine să ne gândim că ideea a prins rădăcini şi a rodit 40 de ani mai târziu…
Planurile CIA au ieşit la iveală în 1959 când o comisie a Senatului care investiga afacerea Watergate a declasificat o serie de documente care se refereau la ceea ce a fost denumit în limbaj politic „presupuse încercări de asasinat”. Între timp însă, mai mulţi foşti ofiţeri superiori CIA au certificat existenţa acestor operaţiuni. Printre tentativele de asasinat, iată câteva mai bizare:
Generalul Lyman L. Lemnitzer, şeful statului major al armatelor americane, are idei foarte clare despre ce ar putea face el pentru ţara lui. Este un militar de carieră, care în timpul celui de-ai doilea război mondial făcuse parte din statul major londonez al generalului Eisenhower, înainte de a i se alătura lui Patton pentru campania din Sicilia. Eisenhower, al cărui protejat era, l-a numit adjunctul şefului statului major al armatelor terestre, iar apoi, în 1957, după ce s-a instalat la Casa Albă, l-a numit şef al statului major. Câteva luni mai târziu, l-a propulsat în fruntea forţelor armate americane. Generalul Lemnitzer a devenit cel mai puternic militar din lume.
Sub numele de cod Northwood, acest plan, care obţinuse acordul şefului armatei SUA (generalul Lemnitzer) şi al tuturor şefilor de state majore subordonaţi, prevedea nici mai mult nici mai puţin decât realizarea unor acte teroriste asupra cetăţenilor americani, deşi termenul „terorism” încă nu fusese consacrat pe vremea aceea. Uciderea cu brutalitate a unor cetăţeni americani pe străzile diferitelor oraşe, scufundarea unor vapoare care transportau refugiaţi cubanezi, atentate teroriste în Washington, Miami şi în alte oraşe, deturnarea şi distrugerea unor avioane de pasageri, toate acestea erau plănuite cu grijă chiar de către Pentagon. Urma ca unii „suspecţi” anume aleşi să fie acuzaţi de aceste acte criminale pe care nu le-au comis, fabricându-se „dovezi” pentru a pune toate aceste crime în spinarea guvernului cubanez condus de Fidel Castro. În acest mod, generalul Lemnitzer şi complicii săi considerau că putea fi justificat în ochii opiniei publice americane şi internaţionale un război împotriva Cubei.
Alte proiecte incluse în operaţiunea Northwood sunt chiar şi mai abominabile: conform unuia dintre ele, se intenţiona reluarea „loviturii” din februarie 1898, când o explozie la bordul crucişătorului Maine, aflat în rada portului Havana, a ucis 266 de marinari americani. Deşi cauzele acestei explozii nu au fost determinate cu certitudine, incidentul a condus la un război al SUA şi Spaniei împotriva Cubei… Ca urmare a catastrofei, mai mult de un milion de americani s-au oferit voluntari pentru a lupta în acest conflict armat. Lemnitzer şi statul său major propun un plan similar: „Am putea arunca în aer o navă americană ancorată în baza Guantanamo şi să fie acuzată Cuba.[…] Publicarea, în presa internaţională, a listei victimelor, va declanşa valuri irezistibile de indignare.”
La sfârşitul scrisorii adresate lui Mc Namara, scrisoare care însoţea memoriul cu toate aceste propuneri, Lemnitzer solicită ca statul major al armatei, pe care îl conducea, să fie numit responsabil atât cu operaţiunea Northwood, cât şi cu atacurile împotriva Cubei, adică cu debarcarea în Cuba a trupelor SUA şi invadarea acestei ţări. Motivul este, evident, acela de a ascunde opiniei publice planurile şi acţiunile criminale care au precedat acţiunea armată: „recomandăm să fie acordată oficial conducerea operaţiunilor militare statului major al armatei,” adică nu puterii civile.
