Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

Într-un articol anterior am prezentat Bohemian Club şi modul în care cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra anuală de la Bohemian Grove, California. Ritualuri păgâne, beţii, homosexualitate, astfel de lucruri şocante se petrec la această întâlnire discretă de mare anvergură a mai-marilor lumii. Regizorul de filme documentare Alex Jones s-a infiltrat în Bohemian Grove în luna iulie 2000, devenind astfel prima persoană care a înregistrat pe bandă video activităţile bizare şi oculte ale acestui club elitist, exclusiv masculin. Această înregistrare a fost transmisă în Anglia, Irlanda şi Scoţia pe canalul UK Channel Four ca fiind partea a treia a unui program special din patru părţi intitulat „Dominaţia secretă a lumii”. În mod surprinzător, filmul său nu a avut deloc ecou mediatic, ceea ce dovedeşte încă o dată cât de puternic este controlul pe care membrii Bohemian Club îl au asupra difuzării informaţiilor în mass-media.

Alex Jones a reuşit să intre pe teritoriul de 2700 de acri aflat în proprietatea clubului californian şi a ieşit după cinci ore, după ce a filmat ritualul „Cremation of Care”. El a declarat apoi: „Slavă Domnului că am reuşit să filmez tot, pentru că altfel nimeni nu m-ar fi crezut! Aproape că nici nu-mi venea nici mie să cred că e posibil să se petreacă ceea ce am văzut cu ochii mei. Atât de bizar a fost totul!”

O ştire bombă, ocultată de ani de zile

De mai bine de 130 de ani, liderii Americii se întâlnesc în ţinutul Sonoma din California, în luna iulie. De-a lungul timpului au apărut o mulţime de zvonuri bizare, inclusiv în presa locală, cum că acolo se petrec lucruri oculte şi stranii. Zvonurile se refereau la ritualuri bizare cu oameni îmbrăcaţi în robe negre şi roşii şi o statuie gigantică în formă de bufniţă, de aproximativ 13 m înălţime, având la picioare un altar pe care ceva sau cineva era sacrificat în fiecare an.

Alex Jones, fiind gazda unui talk-show de radio, a auzit de mai multe ori aceste zvonuri. Astfel, s-a hotărât să facă nişte cercetări asupra subiectului. Spre surprinderea sa, articole din ziare şi reviste cunoscute (Parade Magazine, Associated Press, Reuters, Sacramento Bee, Washington Times) confirmă incredibilul. Liderii lumii mergeau anual pe colinele acoperite de păduri de conifere din nordul Californiei şi chiar au existat poze cu acea statuie-bufniţă gigantică şi oameni îmbrăcaţi în robe negre şi roşii.

„Am fost uluit să constat,” a spus Jones, „că în mai bine de 50 de ani au existat doar câteva ştiri despre Bohemian Grove, iar modul în care au fost prezentate m-a convins că aici este vorba de o poveste extrem de dubioasă, ascunsă cu dibăcie.”

Informându-se despre toate constrângerile legilor şi Serviciile Secrete care protejază misterele de la Bohemian Grove an de an în luna iulie, Jones a acceptat provocarea lui Jon Ronson de la World of Wonder Productions, de „a-i expune opiniei publice pe cei din Bohemian Grove, filmându-i cu ajutorul camerelor ascunse şi dezvăluind public activităţile lor. ”

Alex Jones relatează cum a pătruns în Bohemian Grove

Jones şi ceilalţi membrii ai echipei sale, Violet Nichols şi Mike Hanson, s-au întâlnit în San Francisco cu nişte cineaşti englezi şi timp de trei zile au făcut investigaţii, înainte de a încerca să pătrundă în Grove. Pe 15 iulie 2000, Alex Jones şi Mike Hanson, echipaţi cu două camere de filmat ascunse şi hotărâţi să se pretindă a fi membri ai Clubului Bohemian, s-au infiltrat cu succes în interiorul taberei de la Bohemian Grove.

Întrebarea care suscită cea mai mare curiozitate este cum au reuşit ei să intre în Bohemian Grove? Iată ce povesteşte Alex Jones: „Clubul Bohemian se întinde pe nişte dealuri de 300-400 metri înălţime. Există o singură intrare, în partea de nord, o stradă pavată, numită Bulevardul Bohemian (Bohemian Avenue). Un gard scund, din sârmă ghimpată, împrejmuieşte întregul perimetru al clubului, dar acest gard nu are importanţă deoarece relieful este practic impenetrabil. Bohemian Grove este o cetate naturală. Pantele abrupte ale dealurilor fac imposibil accesul.

După ce am fost lăsaţi aproape de Bohemian Grove, am intrat în pădure la aproximativ 100 de metri de intrarea principală. După ce am trecut de gardul din sârmă ghimpată, am ajuns într-un şanţ cu apă. Întreaga suprafaţă de-a lungul străzii pietonale cu pereţii din stâncă a fost inundată. A trebuit să ne facem drum prin mlaştină, sărind pe ramuri de copaci rupte sau alte molozuri. După ce am urcat pe un terasament abrupt, prinzându-ne  şi trăgându-ne  de radăcinile copacilor, am ajuns într-o parcare mare, cu sute de maşini. Am văzut vreo două duzini de angajaţi ieşind din automobile (care erau de toate mărcile, de la Mercedes-Benz la Ford Tempos). La vreo 100 de metri, printre copaci, am văzut o parcare mult mai mare, plină cu maşini de lux, modele mult mai noi. Evident, aceasta era parcarea membrilor Clubului Bohemian.

Au reuşit să păcălească gărzile prefăcându-se membri ai Clubului

Când intri pe strada principală, şanţul, mocirla şi terasamentul sunt pe partea dreaptă (spre vest) pe o porţiune de vreo 50 de metri. Mergând de-a curmezişul şanţului, noi am evitat două puncte de verificare importante, o baracă mică de pază în partea stângă a străzii şi alta, în josul străzii la 50 de metri distanţă, pe partea dreaptă. Deşi a fost foarte bine că ne-am furişat pe lângă cele două puncte de control, intrând în parcarea angajaţiilor, adevăratele puncte de control se află în interiorul Bohemian Grove. Astfel mai era un punct de verificare în mijlocul străzii (o pază compusă din câţiva oameni de la serviciul de securitate) şi două în partea stângă şi dreaptă, în stilul punctelor de control germane, cum le vedem în filmele vechi cu războaie.

Ne-am gândit că ar fi o idee bună să încercăm să luăm unul dintre camioanetele cu remorca descoperită şi având scaunele capitonate care îi transportau atât pe membrii clubului Bohemian, cât şi pe angajaţi. Aşadar, am mers înainte prin pădure în zona de parcare a membrilor clubului Bohemian şi am aşteptat să fim luaţi de una din acele camionete. În câteva momente eu şi Mike Hanson eram urcaţi în spatele unui astfel de vehicul, alături de doi gentlemeni mai în vârstă.

Eu şi Mike ne prefăceam că avem o discuţie nonşalantă în timp ce am intrat pe strada principală, întunecată din cauza pereţilor de stâncă, şi ne apropiam de punctele de control. În cele câteva minute în care am mers cu camionul, am înregistrat pe casetă o discuţie interesantă, în care doi membri vorbesc despre preţurile robelor de ceremonie.

Primul nostru contact cu paza a fost la principalul punct de control. Camionul s-a oprit şi un bărbat în vârstă cu părul cărunt s-a apropiat şi l-a privit pe şofer, apoi a trecut în spate ca să ne poată privi pe mine şi pe Mike Hanson drept în ochi. Probabil a presupus că suntem invitaţi ai celor doi bărbaţi mai în vârstă care stăteau alături de noi (pentru că membrilor Bohemian Grove le este permis să aducă invitaţi), motiv pentru care, din fericire, nu ne-a întrebat cine suntem sau ce facem. Gărzile ne-au permis să trecem, dar ne-au urmărit cu o privire suspicioasă.

Aşa am pătruns în interiorul lui Bohemian Grove. Auziserăm atâtea zvonuri bizare şi acum eram pe punctul de a afla cu adevărat ceea ce se petrece acolo. Misterul avea să fie rezolvat!”

Peripeţii în interiorul Bohemian Grove

În următoarele câteva ore, aşteptând evenimentul cel mai important – ritualul Cremation of Care, pe care intenţionau să-l filmeze – cei doi reporteri au făcut eforturi să treacă cât mai neobservaţi pentru a nu fi descoperiţi. Spicuim din relatările lor, ce au văzut în interiorul taberei:

“În timp ce intram în Grove, am trecut destul de aproape pe lângă bufniţa de piatră, înaltă de 13 metri care se află pe malul nordic al unui mic lac. Am fost foarte aproape, la vreo şapte metri, de altarul negru aşezat la baza statuii în formă de bufniţă. Deja aveam o dovadă că zvonul este adevărat: există o statuie uriaşă de piatră, în formă de bufniţă; există un altar! Pe măsură ce pătrundeam în Grove, dincolo de lac, vedeam şi acele mici cruci din metal, ridicându-se deasupra apei. Ne-a luat între 45 de minute şi o oră să ajungem la chei, unde se sfârşeşte strada şi maşinile nu mai pot circula. Drumul se continuă cu o stradă pietonală neagră, pavată şi cimentată.

Am ajuns lângă o punte de observaţie care era la o înălţime de 100 de metri, pe stâncă, cu vedere peste râul Russian River, către orăşelul Monte Rio, în partea cealaltă. Aşadar, eram pe puntea de observaţie de o oră. Nu era nimeni prin apropiere. Brusc, a apărut mergând pe drum, un bărbat în vârstă, de vreo 65-70 de ani, care purta o uniformă de şerif de la ţară, din ţinutul Sonoma. Nici măcar nu l-am văzut venind. Cred că era şeriful. Acesta a început să ne vorbească într-un mod codat-conspirativ.

Cu securitatea pe urme

S-a uitat direct la mine şi a spus: „Ai fost aici în 1913? Eşti unul dintre cei vechi?” Evident, pentru că aveam doar 27 de ani, bărbatul ştia că nu am fost pe acolo în 1913 şi că nu făceam parte din cei bătrâni. Mi-am dat imediat seama că mă testa şi i-am răspuns calm: „Da, sunt cu Hillbillies”. Ca să explic mai clar, există în jur de 95 de cluburi diferite în cadrul Taberei de la Bohemian Grove. Toate aceste cluburi sunt găzduite în conacurile de pe faleze şi au nume şi respectiv membri diferiţi. Cel mai de elită club este, conform articolelor din presă, Mandalay, cu Henry Kissinger şi Paul Volcker, foşti preşedinţi ai Federal Reserve şi alţi lideri ai Noii Ordini Mondiale. Tabăra Hillbillies din care am pretins eu că fac parte îi are ca membrii pe cei doi Bush, alături de multe alte persoane cu funcţii notabile în industria, activitatea bancară, publicitatea şi guvernul Americii. Bărbatul a zâmbit şi a spus: “Atunci, vă urez o zi bună”. S-a întors şi a mers mai departe.

Pentru a nu mai fi atât de expuşi, ne-am gândit să ne ascundem în pădure. Am plecat înapoi spre chei, departe de faleze şi de puntea de observaţie. Pe la jumătatea drumului, am observat că eram urmăriţi de doi bărbaţi în costume negre şi cu ochelari. Am decis să încetinim. Cei doi bărbaţi care, evident, făceau parte din Serviciul Secret sau erau bodyguarzii cuiva, au venit la noi şi ne-au întrebat cum ne numim. Ne-am dat numele false pe care ni le aleseserăm şi le-am spus că suntem membri ai clubului Hillbillies.

Cei doi ne-au spus: “Liniştiţi-vă! Nu vă stresaţi atât şi simţiţi-vă bine” – o temă care s-a reluat şi mai târziu. Avuseserăm două întâlniri cu oameni din cadrul taberei şi deja credeam că eram urmăriţi. I-am spus lui Mike că trebuie să mergem într-o zonă cât mai populată, unde se întâlnesc membrii din Bohemian Grove, şi să ne amestecăm printre ei. Am fost în câteva cluburi şi aproape că ne-am dat de gol falsele identităţi. Am intrat şi am băut, pentru că ni s-a oferit vin şi toată lumea bea copios. Apoi ne-am întors în stradă şi am văzut o zonă amenajată pentru petrecere în aer liber, unde se aflau sute de mese aranjate pentru o petrecere sau o conferinţă.

Vroiam să ne ascundem cumva între dealuri. Ne-a luat vreo 20 de minute să ajungem în singurul loc înconjurat de dealuri, unde se putea ajunge şi pe jos. La un moment dat, unii dintre angajaţi au început să ne întrebe de ce nu folosim o camionetă. Noi le-am răspuns că vroiam să facem mişcare, motiv pentru care ei au început să fie suspicioşi. Aşadar ne-am întors în tabăra Web unde ne-am făcut comozi. (Taberele au diferite nume, cum ar fi: Lost Boys –Băieţii Pierduţi, Doom –Soarta, Dragon –Dragonul  etc.) Am stat aşa o oră, reîncărcându-ne camerele ascunse.”

Procesiunea macabră

O dată cu lăsarea serii, cei doi jurnalişti au avut confirmarea faptului că urmează să se desfăşoare ritualul despre care auziseră zvonurile bizare. Să îi dăm din nou cuvântul lui Alex Jones:

“Deja umbrele începeau să se lungească şi mai era puţin până să se lase întunericul. Am început să auzim un cântec bizar, iar sunetele veneau de undeva de jos, dinspre strâmtoare. Am mers înapoi în acel loc. În drumul nostru, am văzut sute de bărbaţi cântând un fel de litanii sub copacii uriaşi. Era ceva asemănător unui roman fantastic. Mă aşteptam în orice moment, să văd apărând un dragon. Erau cranii uriaşe, agăţate sub reflectoare, bufniţe cu ochii luminaţi şi alte simboluri satanice, macabre, pe care acum le puteam vedea datorită reflectoarelor foarte mari.

Petrecăreţii au încetat cheful şi au plecat şi ei pe nişte cărări, spre lac. Ne-am decis să ne amestecăm cu ei şi să îi urmăm oriunde s-ar duce. Am mers spre partea estică a lacului aproximativ 100 de metri, vizavi de capătul nord al lacului unde se află idolul şi altarul. În timp ce mergeam în jurul lacului, singurul bărbat de culoare pe care îl văzusem până atunci, un bărbat foarte mare şi puternic, ne-a văzut pe mine şi pe Mike Hanson mergând foarte repede în comparaţie cu ceilalţi din aglomeraţie (noi vroiam să găsim un loc bun în partea estică a malului ca să putem filma ritualul Cremation of Care, intuind că zvonurile aveau să se adeverească).

Bărbatul ne-a spus: „Nu vă agitaţi! Luaţi-o uşurel! Grijile lumii nu sunt pe umerii voştri! Nu ar trebui să mergeţi atât de repede.” Apoi ne-a dat două programe colorate. Pe copertă era Moloch, bufniţa uriaşă, cu un corp în flăcări la poalele statuii (programul poate fi văzut la infowars.com). De asemenea, un mic demon cu iniţialele PJ, în colţul coperţii, în partea stângă jos (de asemenea le puteţi vedea în filmul meu Dark Secrets: Inside Bohemian Grove).

Ritualul de pe malul lacului

Mii de bărbaţi au început să se strângă pe malul estic. Slujitorii personali ai membrilor clubului (spre deosebire de angajaţii Bohemian Grove, care purtau cu toţii tricouri roşii şi care nu au avut voie să fie prezenţi la ritual) au început să pună scaune pentru cei dintre ei care erau mai în vârstă. Soarele era acum de mult apus. Era întuneric complet şi nu puteam vedea nici măcar malul celălalt al lacului. Mulţi lilieci zburau de jur-împrejur şi deasupra apei era multă ceaţă (este multă ceaţă în nordul Californiei). Era o atmosferă înspăimântătoare. La un moment dat, a început să se ridice părul pe mine.

Din pădure au apărut pe neaşteptate treizeci de „preoţi” îmbrăcaţi în robe negre, cu feţe de morţi, pictate şi cu un bărbat îmbrăcat gen Grim Reaper (stil macabru simbolizând personificarea morţii promovat de o formaţie heavy metal cu acelaşi nume, n.n.) tragând de o cuşcă în care se afla un corp legat pe care l-a pus într-o barcă. Barca a dus acel trup legat până în faţa marelui preot care stătea la picioarele bufniţei, lângă scările circulare de la baza acesteia. Apoi doi preoţi îmbrăcaţi în negru au „spălat” trupul ce urma să fie sacrificat, după care l-au dus în faţa bufniţei. Ritualul era însoţit de o zguduitoare înregistrare audio. Cu urlete disperate, corpul cerea îndurare pentru viaţa sa. Preoţii au refuzat şi l-au dus în faţa altarului. „Minunata bufniţă” le-a spus să ardă trupul (ceremonie pe care au numit-o „înlăturarea grijilor”) care arăta ca o fiinţă umană, îmbrăcată în negru. Deasupra altarului se afla o lampă mare din stâncă pe care au numit-o „flacăra eternă”.

Marele Preot a luat o torţă pe care a aprins-o de la acea flacără. Trupul a cerut din nou îndurare. Preotul a coborât cu multă dificultate, deoarece era atât de bătrân, încât de-abia mergea şi a dat foc rugului. A spus că va citi semnele ce vor apărea în rămăşiţele focului, după o tradiţie ocultă. Corpul continua să zbiere în dureri. Dintr-o dată, toate acele cruci pe care le văzuserăm de-a lungul malului, în timpul zilei, au izbucnit în flăcări. Aşadar, am fost martorul unui eveniment ca în pictura medievală a lui Hieronymus Bosch: Viziunea Iadului (cruci metalice arzând, preoţi în robe roşii şi negre, iar marele preot în robă gri cu o tiară roşie, un trup arzând strigând în dureri, o statuie uriaşă a unei bufniţe cu coarne). Da, liderii mondiali se ocupă cu aceste activităţi! Era mai mult decât straniu tot ce se petrecea acolo. După ce s-a terminat ritualul, bărbaţii au ieşit din rânduri şi s-au îndreptat către marele conac înconjurat de copacii uriaşi.”

Zguduiţi de aceste evenimente bizare, cei doi ziarişti s-au hotărât să părăsească imediat tabăra: „Nu am avut nicio problemă la plecare,” relatează Alex Jones. „Am trecut exact prin faţa paznicilor şi am ajuns pe aleea principală, Bohemian Avenue.
Este mult mai uşor să ieşi din Grove decât să intri, pentru că mulţi dintre aceşti lideri mondiali ies din tabăra de la Grove pentru a merge în micul orăşel Monte Rio. Femeile nu sunt admise în Bohemian Grove, dar ei merg în baruri să petreacă cu prostituatele care sunt aduse din toată lumea, special pentru ei.”

Concluzia jurnalistului? „Această întâmplare mi-a schimbat cu adevărat viaţa. Am fost martor la acel ritual pe care unii oameni încearcă să-l apere spunând: „o, este vorba doar de distracţie, într-o frăţie” şi ei chiar cred acest lucru! Aceasta este o poveste care trebuie spusă, deşi se încearcă suprimarea ei. Vă rog să împrăştiaţi vestea în orice colţ al lumii!” Sursa : Yogaesoteric.net

Vă recomandăm să vizionaţi filmele jurnalistului Alex Jones:
Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove (2000) http://video.google.com/videoplay?docid=-82095917705734983

The Order of Death (2006) http://video.google.com/videoplay?docid=2500924140588760933

şi să vizitaţi arhiva de articole despre Bohemian Grove:
http://www.prisonplanet.com/archive_bohemian_grove.html

Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei  mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America - From Freedom to Fascism” – “America - de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo a s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) - Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.
Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

Reducerea populaţiei la jumătate

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un  moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona. 

Sursa : Yogaesoteric.net

Într-o lume în care cheia, paşaportul şi portofelul nu îşi mai au rostul, oamenii vor putea fi urmăriţi şi controlaţi oriunde vor merge. De mai bine de zece ani există avertismente cu privire la implantarea de microcipuri la oameni, însă aceste informaţii au fost luate de mulţi drept paranoia sau science fiction. Iată că astăzi se dovedeşte că toate acestea sunt reale; numărul oamenilor implantaţi a ajuns deja la câteva zeci de mii.

O lume „ciber-perfectă”

Pe cel mai cunoscut site de cumpărături on line, e-bay, se găsesc de cumpărat dispozitive RFID la preţuri între 2 şi 5 euro. Printre modelele disponibile se regăseşte şi celebrul transpondor EM 4102, model foarte asemănător cu primul cip implantabil pentru oameni care a fost autorizat în SUA în 2005. După ce s-a făcut o intensă propagandă în favoarea microcipurilor implantabile, afirmându-se că celebrităţile îşi implantează astfel de dispozitive, iată că s-a dat undă verde la vânzarea de cipuri pentru publicul larg. Ziariştii care până acum îi luau peste picior pe cei care avertizau că microcipurile umane vor ajunge curând pe piaţă, ar trebui să se trezească la realitate.

Mai multe televiziuni franceze au anunţat încă din 2005 că în scurt timp vor fi obligatorii actele de identitate care conţin caracteristicile biometrice ale posesorului (printre acestea se numără amprentele digitale, fotografia irisului şi chiar o mostră de ADN). De altfel, începând cu 25 mai 2005, ambasada Franţei din Bamako (Mali) a eliberat primele vize electronice. De acum înainte, aceste vize vor fi aplicate tuturor paşapoartelor, aparţinând persoanelor care vor să intre pe teritoriul Franţei, fie că va fi vorba de un sejur turistic sau de o călătorie de afaceri. Acest experiment care face apel la biometrie a fost rapid preluat de către alte şase consulate ale Franţei (din Algeria, Sri Lanka, Bielorusia, China, Statele Unite şi Elveţia) şi pregăteşte terenul pentru microcipuri.

În Australia, personalul bancar este deja implantat cu microcipuri din oficiu, la fel şi militarii. La Washington a fost demarat de câţiva ani un program pilot pentru cei fără adăpost. Acesta vizează implantarea cu cipuri a persoanelor fără adăpost, pentru ca poliţia şi asistenţii sociali să îi poată localiza şi să le urmărească acţiunile. Conform autorităţilor, ,,aceasta este o ocazie rară de a utiliza tehnologia de vârf pentru a satisface două obiective ale societăţii: a-i ajuta mai bine pe cei abandonaţi, sporind în acelaşi timp gradul de securitate al oraşelor.” Pornind de la un număr iniţial de câteva zeci de persoane, sistemul poate fi apoi cu uşurinţă extins.

Începând cu 2005, s-a trecut la faza a doua a proiectului: transmiterea wireless (fără fir), către baze de date centralizate, a informaţiilor despre localizarea celor fără adăpost care au fost implantaţi cu cipuri de identitate. Purtătorul de cuvânt al Asociaţiei celor fără adăpost estimează că în SUA sunt între 2,3 şi 3,5 milioane de persoane aflate în această situaţie şi că acest sistem ar putea fi uşor implementat pentru toate aceste persoane. ,,Ne-am exprimat în favoarea acestei idei, dar numai în condiţiile în care programul include protejarea intimităţii,” au spus reprezentanţii asociaţiei. Despre ce intimitate mai poate fi vorba?

 

Compania Cyberkinetics Neurotechnology Systems din Foxboro, Massachusetts a anunţat dezvoltarea unor implanturi medicale care să compenseze deficienţe ale sistemului nervos datorate, de exemplu, unor leziuni ale coloanei vertebrale. Produsele acestei firme se află în prezent în faza de testare clinică. Această firmă propune implantarea unor cipuri în zona cervicală pentru a stimula regenerarea sistemului nervos după accidente care provoacă, de exemplu, paralizie. Implanturile cervicale au rol recuperator şi sunt extrase după 3-4 luni.

Un alt produs pentru care Cyberkinetics a primit aprobarea Administraţiei Americane pentru Alimentaţie şi Medicamente (Food and Drug Administration – FDA) pentru a realiza teste clinice, este Neuroport, un microcip de 4 mm care se plasează pe craniul pacienţilor şi înregistrează complet activitatea cerebrală, transmiţând datele pentru a fi înregistrate şi analizate pe calculator. Acest implant se va menţine pentru durate de timp scurte (mai puţin de o lună) şi este destinat diagnosticării sau supravegherii clinice a pacienţilor.

Cyberkinetics Neurotechnology Systems nu este singura companie care face cercetări intense în acest domeniu. Neural Signals, din Atlanta, are un proiect care se referă la „citirea” activităţii cerebrale cu ajutorul unor receptori implantaţi la nivelul pielii capului. Această tehnică ar permite multiplicarea numărului de receptori şi o mai bună interpretare a activităţii cerebrale. Creierul pacienţilor ar opera ca o telecomandă ultra-sofisticată pentru ansamblul aparaturii electrocasnice. Experţii afirmă că Cyberkinetics va fi prima companie care se va lansa într-un studiu pe termen lung, utilizând un dispozitiv şi mai sofisticat, care va fi plasat în interiorul creierului pacientului. Aceştia speră să fie în măsură să scoată pe piaţă produsul în următorii trei ani. 

Sistemul BrainGate fabricat de Cyberkinetics Neurotechnology Systems este o reţea de micro-electrozi implantabili, care, combinată cu un sistem de prelucrare a semnalului digital, formează o interfaţă care ar permite minţii umane să interacţioneze direct cu lumea exterioară. Această interfaţă este sugestiv denumită „BrainGate” (poarta Creierului) şi teoretic este proiectat pentru a permite fiinţei umane să comande mental funcţionarea unor dispozitive electronice. Tehnologia respectivă  constă în implantarea unei micro-baterii la nivelul cortexului fiinţei umane. Ea este destinată pacienţilor paralizaţi şi le-ar permite acestora să dea comenzi unor dispozitive electronice (telefon, televizor, calculator, aparate electrocasnice) doar prin forţa gândului.

Dimensiunea  implantului este de numai 1 mm². Un tetraplegic (persoană cu toate cele patru membre paralizate) căruia i s-a implantat un astfel de dispozitiv a fost capabil să trimită email-uri şi să utilizeze diverse jocuri de pe computerul său, doar cu ajutorul minţii. De atunci au mai fost implantaţi încă alţi patru pacienţi.

Fără a nega posibilele avantaje pentru unii pacienţi care se confruntă cu afecţiuni foarte grave (avantaje care totuşi încă nu au fost pe deplin confirmate), trebuie să remarcăm însă că principalul mod de acţiune, atât pentru sistemul Neuroport, cât şi pentru BrainGate, este faptul că permite celui care manevrează dispozitivul să obţină un control temporar asupra activităţii creierului celui implantat. În acest mod poate fi influenţat comportamentul celor implantaţi, cât şi gândurile şi stările psihice ale acestora.

Alte arii de cercetare se orientează spre nano-computerele implantabile. Primul computer utilizând molecula de ADN a văzut lumina zilei în 1994, inventatorul lui fiind Leonard Adleman, matematician din SUA. Pe de altă parte, cercetătorii de la Institutul Weizmann au fabricat  un nano-computer biologic, care funcţionează cu un program de tip ADN şi produce molecule biologice la comandă. Acest gen de computer ar permite analiza genelor şi sintetizarea moleculelor terapeutice. Molecula de ADN înlocuieşte tradiţionalul cip din siliciu, iar enzimele îndeplinesc funcţia de circuite electronice. Nu suntem prea departe de un implant nano-terapeutic, căldura corpului servind drept sursă de energie, iar catena de ADN drept emiţător-receptor. Cât despre medici, va fi suficient ca pe viitor să fie echipaţi cu o telecomandă pentru a sintetiza de la distanţă moleculele terapeutice de care pacienţii lor ar avea nevoie, spun mesajele de propagandă în favoarea acestor dispozitive.

Culmea microcipurilor este descoperirea firmei Kodak, pastila cu microcip, datorită căreia infirmierele vor putea în sfârşit să ştie dacă medicamentul a ajuns sau nu în stomacul pacienţilor recalcitranţi. Nici cei mai aprigi dictatori nu s-au gândit vreodată că vor dispune de un asemenea control absolut, inclusiv asupra stomacului supuşilor lor. Ce va mai urma? Calcularea notei de plată la restaurant, scanând într-o nano-secundă stomacul clientului, după ce acesta a luat masa?! 

 

John Roberts, numit de George Bush în fruntea Curţii Supreme de Justiţie în 2005 (funcţie pe care o ocupă şi în prezent), a fost audiat de senatorul Joseph Biden, cu scopul de a afla dacă s-ar opune unei legi prin care implantarea cu microcipuri să devină obligatorie. Răspunsul la aceste audieri nu a fost niciodată făcut public. Între timp, un proiect de lege al administraţiei americane propune, sub pretextul asigurării siguranţei şi a luptei împotriva terorismului, injectarea de microcipuri la toţi nou-născuţii. Printre argumentele aduse în favoarea acestui proiect halucinant este eliminarea posibilităţii ca bebeluşii să fie încurcaţi la naştere.

Încă din octombrie 2004, FDA a dat undă verde companiei VeriChip pentru realizarea de implanturi subcutanate la fiinţele umane, în scopuri medicale. De mărimea unui bob de orez, cipul este inserat imediat sub piele. El memorează un număr unic (identificatorul electronic unic) de 16 biţi şi poate transmite acest număr la distanţă, atunci când cipul este activat de un dispozitiv special de citire. Cipul  poate fi folosit în aplicaţii precum cele de identificare a pacienţilor în departamentul pentru urgenţe sau pentru controlul accesului în sectoarele de înaltă securitate. Spre deosebire de formele convenţionale de identificare, cipul nu poate fi pierdut, furat sau reprodus, asigurând un nivel de identificare fără precedent.

Compania VeriChip, filială a Applied Digital Solutions, prima firmă producătoare de RFID, este în plină ascensiune. La sfârşitul anului 2005, VeriChip a realizat în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Securitate din Florida, demonstraţii şi testări publice cu ultima generaţie de microcipuri RFID pentru oameni, numită Veriguard. Cu această ocazie, reprezentanţii companiei au declarat: ,,Ca furnizori de RFID, considerăm conferinţa internaţională a Societăţii Americane de Informaţii pentru Ştiinţă (ASIS) ca fiind un eveniment cheie pentru noi, pentru că ne oferă ocazia perfectă de a ne prezenta tehnologia de implanturi. Ultimele soluţii de securitate via RFID includ aplicaţii care pot fi localizate prin satelit.” 

 

Firma VeriChip este doar una dintre cele care au reuşit să obţină din partea FDA încadrarea produselor de supraveghere şi identificare ca produse „în serviciul umanităţii”. Aceste tehnologii sunt adesea prezentate ca fiind un progres sau ceva inevitabil. Paşi foarte importanţi au fost făcuţi pentru ca tehnologia RFID să devină un standard la nivel internaţional. Majoritatea marilor reţele de magazine folosesc deja etichete RFID pentru a se proteja împotriva furtului din magazine. Companiile de transport folosesc dispozitive RFID pentru urmărirea produselor. Dispozitive similare sunt folosite în aeroporturi sau de către serviciile poştale. Armata le foloseşte fără reţineri, în toate departamentele, între marcarea armamentului şi implantarea militarilor neexistând pentru ei nicio diferenţă principială.

În realitate, microcipurile implantabile nu au nimic de-a face cu inevitabilul, fiind vorba doar de planurile anumitor grupuri de interese, dornice să îşi asigure profituri cât mai mari şi să deţină controlul asupra maselor de oameni. Deja tehnologia de identificare cu unde radio, RFID, este pe punctul de a invada toate domeniile, chiar dacă studiul ,,Reflex”, finanţat de Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că există riscul ca molecula de ADN uman să se fisureze în urma utilizării acestor tehnologii. La momentul actual se ia foarte serios în calcul posibilitatea de a impune imigranţilor implantul de cipuri RFID la nivelul braţului. Anumite firme visează să implanteze întreaga omenire, sub pretextul securităţii. Până atunci, sunt propuse (sau impuse) tot mai mult, brăţări de supraveghere electronică, mai ales în rândul categoriilor sociale defavorizate, pentru care astfel de măsuri sunt mai uşor de justificat. Se pare că „materialul” ideal pentru efectuarea de teste în acest domeniu îl reprezintă după animale, infractorii şi săracii.

Pe 28 aprilie 2005, ministrul de justiţie din Belgia sugera ca şomerii pe termen lung să poarte la picior o brăţară electronică care să le urmărească toate mişcările, pentru a-i impulsiona astfel să facă mai multe eforturi de a-şi găsi un loc de muncă (în cazul în care comportamentul lor nu este considerat adecvat, ei fiind privaţi de ajutorul de şomaj şi alte drepturi sociale).

Tot în Belgia, un reputat neurochirurg a propus implantarea unui cip în creierul pedofililor puşi în libertate, pentru a putea fi supravegheaţi mai uşor. Oricât de oribile ar fi crimele realizate de aceştia, o astfel de măsură este excesivă şi nu rezolvă problema. Este inacceptabil ca temerile părinţilor şi în general ale societăţii să fie speculate într-un asemenea mod. Propaganda din SUA merge chiar mai departe, considerându-i iresponsabili pe părinţii care nu acceptă supravegherea electronică a propriilor copii.

Katherine Albrecht, fondatoarea asociaţiei CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri) a tras numeroase semnale de alarmă în ceea ce priveşte dezvoltarea peste măsură a industriei de supraveghere a clienţilor marilor magazine. CASPIAN a examinat şi a inventariat tot echipamentul de supraveghere utilizat în cadrul acestora, de la camerele ascunse, până la dispozitivele de urmărire plasate pe cărucioarele clienţilor sau în mărfuri. În cartea sa Cipurile-spion (Spychips), scrisă în colaborare cu Liz McInty, Katherine Albrecht descrie în detaliu cum urmăresc mega-corporaţiile mondiale şi guvernele să utilizeze RFID pentru a spiona activităţile cotidiene ale oamenilor.

Implantarea de microcipuri nu va rezolva problemele societăţii actuale

Într-o lume în care furturile, omorurile, violurile, dispariţiile de copii, dezastrele sunt mediatizate intens tocmai pentru a alimenta fricile, propagandiştii pro-cipuri uzează intens de nevoia de siguranţă a oamenilor. De fiecare dată când are loc un astfel de eveniment, se strecoară şi ideea eficienţei acestor sisteme de supraveghere.

În urma catastrofei provocate de uraganul Katrina, despre care există surse care afirmă că nu a fost un fenomen natural, ci ar fi fost provocat intenţionat, echipele de securitate au adoptat tehnologia RFID pentru a identifica mai uşor victimele. Biroul medical al comitatului Lafayette, Mississippi, a stabilit că va stoca cipuri şi scannere RFID pentru viitoarele catastrofe şi dezastre. Statul Louisiana a declarat că va proceda la fel.

În Europa, există o tendinţă similară, dar bine ascunsă în spatele unor afirmaţii ipocrite, precum cele ale Grupului European de Etică a Ştiinţei şi a Noilor Tehnologii (GEE) de pe lângă Comisia Europeană. ,,Grupul European de Etică insistă asupra faptului că utilizarea implanturilor craniene în scopul monitorizării nu va fi autorizată decât dacă legislatorul consideră că societatea democratică are nevoie stringentă şi justificată de aşa ceva.” Este bine să ştim că şi în SUA aceste măsuri abuzive au fost propuse tot sub un pretext similar.

Servindu-se de recentele revolte stradale din Franţa şi de aşa-zisele atacuri teroriste din Londra şi New York, senatorul francez René Tregouet consideră că implantul cu bio-cip uman este inevitabil şi chiar necesar pentru menţinerea securităţii, pentru apărarea drepturilor omului şi pentru democraţie. Iată ce declară el: „Apăr de mulţi ani ideea că orice fiinţă umană ar trebui să dispună de o viaţă privată inviolabilă şi de o identitate publică, prin care să nu fie transformat într-un simplu număr format din 64, 128 sau 256 de cifre. Dat fiind faptul că responsabilitatea, conştiinţa, solidaritatea şi moralitatea sunt nişte concepte din ce în ce mai străine pentru tot mai mulţi dintre concetăţenii noştri, noile tehnologii sunt singurele capabile să ajute pe viitor autoritatea de stat, în ceea ce priveşte respectarea ordinii publice. Legătura dintre identitatea privată, identitate care este un adevărat sanctuar pentru cetăţeanul care respectă legea, şi identitatea publică, făcută accesibilă în mod spontan oricărui agent al ordinii publice (cu ajutorul cipurilor RFID), nu va fi realizată decât cu consimţământul autorităţii de stat.”

Se observă că, în viziunea acestui senator, dreptul la viaţă privată este asigurat doar celor ce respectă legea, nu tuturor, iar identitatea publică implică automat cipurile. Şi dacă într-o zi refuzul de a purta cip va reprezenta o încălcare a legii? Civilizaţia este opera oamenilor liberi şi nu a unei obligaţii sau impuneri. Toate măsurile legate de controlul tehnologic sunt strict represive şi, din punct de vedere moral, nu folosesc la nimic.

Dacă terorismul este într-adevăr real, atunci cu siguranţă dispune de mijloacele necesare pentru a dejuca tot sistemul tehnologic de protecţie, indiferent de cât de avansat ar fi acesta. Nu suntem siguri că avem la dispoziţie toate datele privind adevărata situaţie la nivel mondial. Ceea ce vedem nu este decât un terorism instrumentalizat de marile puteri şi care nu ar exista în afara acestora. Atentatele de la Londra au dejucat cele mai sofisticate sisteme video de supraveghere din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că fostul prim ministru Tony Blair a invocat dreptul de veto pentru orice anchetă publică independentă. Prăbuşirea World Trade Center şi atacul asupra Pentagonului s-au petrecut în pofida existenţei celui mai sofisticat sistem de apărare din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că administraţia Bush obstrucţionează orice anchetă publică independentă, cerută de familiile victimelor. De altfel, Comisia pentru ancheta evenimentelor din 11 septembrie 2001 a fost poreclită ,,Omisiune de anchetă” (joc de cuvinte, în limba engleză comission – comisie,  omission – omisiune). La momentul actual mai mult de 50% din populaţia oraşului New York şi 75% din europeni consideră că versiunea oficială a evenimentelor din 11 septembrie 2001 este neverosimilă. Până când familiile victimelor nu obţin elemente determinante şi independente referitoare la dedesubturile acestor tragice evenimente, este prematur şi deplasat ca acestea să fie utilizate pentru a justifica implantarea oamenilor cu biocipuri.

Conducătorii actuali nu pot garanta că nu vor utiliza cipurile împotriva oamenilor

Un alt argument adus în favoarea microcipurilor este că informaţiile electronice centralizate sunt mult mai sigure şi mai uşor de protejat. Pentru orice utilizator al computerului şi Internetului cu o minimă experienţă practică, această afirmaţie apare ca fiind ridicolă. În ciuda tuturor mijloacelor de care dispune în ziua de azi, nici măcar Pentagonul nu reuşeşte să îşi protejeze informaţiile strict secrete. La momentul actual nu există nicio metodă de protecţie a informaţiei într-o reţea de calculatoare care să fie infailibilă. Este oricând posibil ca un sistem să fie descifrat sau piratat pentru a se accesa informaţiile. Şi cu cât acestea sunt mai centralizate, cu atât riscul este mai mare.

Un exemplu tipic este afişarea pe Internet a declaraţiilor de impozit de către statul francez. Aceasta consta în a combina o cheie publică, un identificator pe care toată lumea să îl poată cunoaşte şi o cheie privată codată, prezentată ca fiind inviolabilă. Securitatea sistemului se baza pe ideea că era imposibil de determinat cheia privată pornind de la cheia publică (calculele se făceau pornind de la factorii primi ai unui număr de 512 biţi). Inviolabilitatea cheii private este iluzorie deoarece, de mai mult de un an, factorii primi ai numerelor de 512 biţi au fost calculaţi. Ca dovadă, cineva a spart dosarul fiscal al aceluiaşi senator Tregouet,  partizanul RFID pentru asigurarea ordinii publice, a făcut o copie după original, apoi a modificat datele şi publicat versiunea modificată pe Internet.

Ordinea publică şi protecţia informaţiilor nu pot fi garantate nici prin forţă, nici prin tehnologie. Implantul obligatoriu cu cip uman ar putea satisface interesele anumitor trusturi, însă nu va oferi soluţii mai bune pentru problemele pe care le au statele lumii şi masele mari de oameni. Nici foametea, nici sărăcia, nici epidemiile nu vor fi eradicate prin implantarea de cipuri. Nu întâmplător, propaganda pentru implanturile de cipuri bate monedă pe aspectele legate de securitate şi terorism, urmărind să trezească cele mai negre spaime ale oamenilor. O populaţie terorizată ar putea tolera controlul absolut al oricărui cetăţean şi urmărirea lui permanentă prin satelit.

Chiar şi aşa, oamenii simt nevoia unor garanţii morale. Cei care ne impun o astfel de tehnologie ar trebui să ne ofere în schimb garanţii absolute în ceea ce priveşte probitatea celor care vor controla această tehnologie – statele, guvernele, oamenii politici. Dar oare popoarele statelor democratice occidentale au o încredere deplină în oamenii lor politici? Mass-media ne serveşte zilnic porţia de scandaluri politice care ne dezvăluie cât de corupţi sunt aceştia. Dacă probitatea nu este apanajul oamenilor politici, atunci cum pot popoarele să accepte ca aceştia să pună mâna pe o tehnologie de control aproape absolut? Implantarea populaţiei nu garantează democraţia, ci îi distruge esenţa. Dacă oamenii politici se gândesc la o modalitate de a controla mai bine populaţia, nu ar fi ceva firesc ca şi populaţia, la rândul ei, să se gândească la modalităţi de a-i controla mai bine pe oamenii politici, care în fond sunt aleşii şi reprezentanţii ei? 

 

Un raport recent al Asociaţiei CASPIAN arătă că există o strânsă relaţie între RFID, implantarea de cipuri şi cancer. La 10%  dintre şoarecii de laborator implantaţi, s-au dezvoltat tumori, de jur împrejurul cipului sau în apropierea lui. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cazul câinilor pe care s-au făcut experimente. În toate cazurile, tumorile maligne se dezvoltă în locul în care a fost realizat implantul şi cresc în jurul acestuia. Ele au o evoluţie rapidă şi conduc în marea majoritate a cazurilor la moartea animalului.

Raportul trece în revistă cercetări pertinente şi se termină printr-o serie de recomandări pentru medici, pentru factorii de decizie, pentru proprietarii de animale şi pentru cei care găsesc ideea implantului cu cipuri atrăgătoare. Concluzia celor de la CASPIAN este tranşantă: microcipurile trebuie înlăturate imediat, atât de la om, cât şi de la animale. Raportul mai cere ca pacienţii care au fost deja implantaţi să fie informaţi în scris despre rezultatele unor astfel de cercetări şi să li se ofere o procedură de înlăturare a cipului.

Raportul atrage atenţia şi asupra faptului că există mari riscuri ca cipul să se spargă în interiorul corpului. Unele cipuri conţin litiu, care este un material foarte toxic. Undele radio pe care cipul le emite constituie un pericol grav pentru sănătatea celui care îl poartă, mai ales pe termen lung. În plus, este dovedit faptul că la momentul actual comportamentul uman poate fi controlat de la distanţă, acţionându-se asupra neuro-transmiţătorilor, proces numit psihotronie. Unele cipuri implantate sub piele au fost concepute special, cu scopul de a declanşa la cei implantaţi anumite reacţii mentale, reflectate în stări, gânduri şi mai ales comportament.

Microcipul este deci arma absolută care poate fi folosită împotriva unui opozant politic sau a unui oarecare contestatar. În definitiv, cipul poate stoca o infinitate de date, poate să aibă funcţie de emiţător-receptor, cu retransmisie prin satelit, utilizând frecvenţe cunoscute doar de fabricanţi. Poate servi drept card bancar sau card de sănătate, tichet pentru restaurant dar şi ca aparat de control pentru toate activităţile cotidiene, inclusiv pentru cele mai intime gânduri. Numai un dictator ar putea visa la un asemenea sistem de control. Mai mult, prin inducerea unei cantităţi mult mai mari de energie decât cea la care funcţionează uzual cipul, acesta poate exploda şi va produce astfel răni mortale posesorului său. Având în vedere toate aceste pericole reale, asociaţia CASPIAN recomandă tuturor oamenilor să refuze categoric implanturile. Sursa : Yogaesoteric.net

Unul din principalele elemente ale Noii Ordini Mondiale este crearea statului unic planetar, la care se plănuieşte să se ajungă prin realizarea de uniuni monetare şi economice zonale, care apoi vor fi extinse la nivel continental şi într-un final se vor uni într-o singură structură.

Cel mai avansat stadiu de punere în aplicare a acestui plan poate fi observat pe continentul european, unde Uniunea Europeană (UE) reuneşte 27 de state, din care 16 au adoptat deja moneda unică, EURO. Există un Parlament European, o Comisie Europeană, o Bancă centrală europeană, o Curte de Justiţie Europeană etc. Şi în celelalte zone ale lumii se merge vizibil în aceeaşi direcţie, prin crearea unor uniuni continentale. Privind lucrurile în ansamblu, UE apare ca o zonă de testare a unui model care este în curs de replicare în întreaga lume.

Pe continentul nord american, este prevăzută constituirea până în 2010 a Uniunii Nord Americane (North American Union-NAU), care va avea ca monedă unică AMERO.  Totul a fost negociat şi decis fără acordul cetăţenilor SUA, Mexicului şi Canadei. În SUA Congresul nu a fost consultat, deşi acest lucru contravine legislaţiei americane.

Pe continentul sud american a fost deja constituită, prin integrarea a două uniuni economice regionale, Mercosur şi Comunitatea Anzilor, Uniunea Statelor din America de Sud (Union of South American Nations, UNASUR după abrevierea din limba spaniolă). Aceasta include 12 ţări. Intenţia de creare a unei Comunităţi Sud Americane după modelul Comunităţii Europene a fost anunţată încă din decembrie 2004, când a fost semnată Declaraţia Cuzco, cu ocazia celui de-al treilea summit sud american. Tratatul de constituire al UNASUR a fost semnat pe 23 mai 2008. El prevede adoptarea unei monede unice, crearea unei bănci centrale (Banca Sudului) şi instalarea unui Parlament Sud American în capitala noii uniunii, Quito, Ecuador. Allan Wagner Tizón, fost secretar general al Comunităţii Anzilor, a anunţat că termenul de finalizare a procesului de integrare este 2019.

Pe continentul african a fost constituită din iulie 2002, Uniunea Africană (African Union, AU), alcătuită din 53 de state. Comisia Uniunii Africane este constituită după modelul Comisiei europene şi îşi are sediul în Addis Abeba, Etiopia. Parlamentul African (Pan-African Parliament-PAP), constituit după modelul Parlamentului European are 265 de membri şi este situat în Midrand, Africa de Sud. Şi Uniunea Africană s-a născut, conform planului, din comunităţi economice regionale, cum ar fi Organizaţia pentru Unitatea Africană (Organization of African Unity-OAU) sau Comunitatea Economică Africană (African Economic Community). Are o armată proprie (care a intervenit ca forţă de menţinere a păcii în conflictele din zonă, cum ar fi cel de la Darfur sau cel din Somalia), o bancă unică (Banca Africană de Dezvoltare), o Curte de justiţie (Curtea Africană de Justiţie). AU are în plan implementarea unei monede unice, AFRO.  Unele ţări din nordul Africii, cum ar fi Marocul, nu fac parte din AU, dar este prevăzută integrarea lor într-o Uniune pentru Mediterana, care va fi alcătuit din UE, ţări din Nordul Africii şi din Orientul mijlociu.

În Asia, lucrurile sunt ceva mai puţin avansate, însă etapele parcurse până acum sunt aceleaşi. În 2002 a fost constituit, prin unirea mai multor organisme economice (ASEAN, SAARC, Gulf Cooperation Council), Grupul de Dialog pentru Cooperare Asiatică (Asia Cooperation Dialogue-ACD). Din el fac parte 30 de state şi este considerat drept precursorul Uniunii Asiatice. Ţările din Orientul mijlociu, care fac parte din Asia, dar nu şi-au manifestat intenţia de a intra în ACD au început deja să constituie o Uniune a Golfului, în care este prevăzută adoptarea până în 2010 a unei monede unice, după ce în 2008 a fost creată  Banca Centrală a Golfului (Gulf Central Bank).

Ce mai rămâne? Australia, care este ea însăşi o ţară continent. În iunie 2008, Kevin Rudd, primul ministru al Australiei, a anunţat că se urmăreşte crearea până în 2020 a unei Comunităţi Asia-Pacific, după modelul Uniunii Europene.

Trăgând linie, din cele 195 de „state independente” care există pe glob, 125 se află deja incluse în una sau alta din cele cinci uniuni continentale. Din totalul populaţiei globului (6.760.000.000 de oameni), 5.880.000.000 sunt deja incluşi în una din aceste uniuni. Iată cum paşii cruciali au fost făcuţi pe nesimţite, pentru a putea constitui mai uşor statul unic planetar, sub o singură conducere (guvernul unic mondial). Sursa: Yogaesoteric.net

 

Cea mai mare parte dintre oficialii aleşi prin vot, în toate ţările democratice din lume, vin şi pleacă. Însă membrii unor grupări precum Masa Rotundă, Bilderberg, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relaţii Externe (în limba engleză CFR - Council  on Foreign Relations) nu au nevoie să fie votaţi. Ei rămân la putere indiferent de culoarea politică a celor care câştigă alegerile oficiale. Nu au nevoie să fie votaţi pentru că se aleg între ei, după sistemul închis al societăţilor secrete. Din spatele scenei, ei manevrează lucrurile în scopuri total diferite de nevoile maselor de oameni pe spinarea cărora trăiesc. Ei decid războiul şi pacea, stabilesc cine va fi preşedintele unei ţări, fac legi care permit ca multi-naţionalele care îi finanţează să obţină profituri uriaşe. Sunt doar o mică parte, cea care se poate vedea, din Guvernul mondial. Se întâlnesc de câteva ori pe an şi discuţiile lor sunt secrete. Presa oficială, care le este aservită, vorbeşte foarte puţin sau deloc despre întâlnirile lor. Alcătuite din bancheri, avocaţi, brokeri, oameni de afaceri deveniţi apoi politicieni influenţi, aceste grupări îşi justifică existenţa luându-şi numele de "think tank–uri" -  cluburi sau grupuri de dezbatere.

 

Membrii CRE conduc SUA

 

Influenţa CRE în politica americană este atât de mare, încât Servando Gonzalez, autorul cărţii "The Nuclear Deception: Nikita Khrushchev and the Cuban Missile Crisis" scria despre alegerile din 2004: "americanii vor alege care dintre membrii CRE vor controla guvernul SUA în următorii patru ani: cei care acţionează sub masca partidului republican sau cei din partidul democrat."

 

Scopurile oficiale ale acestei organizaţii sunt doar nişte pretexte pentru a conduce din umbră: "promovarea şi facilitarea înţelegerii politicii externe şi a rolului SUA în lume" şi "descoperirea şi formarea noii generaţii de lideri în politică externă". În ceea ce priveşte al doilea scop acesta este atins prin "Progamul de Studii David Rockefeller". Odată recrutaţi şi formaţi în spiritul CRE, tinerii sunt propulsaţi, tot cu sprijinul organizaţiei în poziţii cheie din politică şi afaceri. La fel ca şi Skull&Bones, care îşi recrutează membrii dintre cei mai buni studenţi ai Universităţii Yale, CRE are strânse relaţii cu Universitatea Princeton.

Consiliul pentru Relaţii Externe a luat naştere în mod oficial în 1921 la New York, aproape în acelaşi timp cu fratele său geamăn de peste ocean. Spunem frate geamăn pentru că Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale – RIIA este în Marea Britanie celălalt braţ prin care organizaţia Masa Rotundă acţionează în domeniul politicii externe.

 

CRE a luat naştere dintr-un grup de lucru particular şi "discret" (conform propriei descrieri) constituit în iunie 1918 sub conducerea lui Elihu Root – avocatul miliardarului J.P.Morgan şi a colonelului Edward House – bun prieten şi principal consilier al preşedintelui SUA, Woodrow Wilson. Acest grup, numit "The inquiry" (Investigaţia) s-a constituit în preajma Universităţii Princeton unde Woodrow Wilson fusese multă vreme preşedinte. Misiunea lor era să sintetizeze opţiunile pe care le avea lumea – în speţă SUA, după victoria Aliaţilor din primul război mondial. În urma muncii lor au rezultat peste 2500 de documente ce analizau factorii economici, politici şi sociali care descriau tabloul mondial de după sfârşitul războiului. Astfel că strategia oficială a SUA prezentată de preşedinte la Conferinţa de pace din Franţa în 1919 a fost în realitate punctul de vedere al acestui grup. Documentul, intitulat "Cele 14 puncte" conţine în el germenii globalizării, propunând "îndepărtarea barierelor economice şi comerciale dintre toate naţiunile" şi "constituirea unei asociaţii generale a naţiunilor".

 

O altă organizaţie ocultă: Masa Rotundă

 

Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că Edward House s-a folosit de acest prilej pentru a se întâlni la Paris cu membrii unei alte organizaţii extrem de influente: Masa Rotundă (The Round table). Carrol Quigley în lucrarea "Tragedy and Hope" arată: "La sfârşitul războiului era clar că organizarea sistemului trebuia extinsă drastic. Sarcina i-a fost încredinţată lui Lionel Curtis care a înfiinţat în Anglia şi în fiecare dominion o organizaţie perdea pentru fiecare Grup local al Mesei Rotunde. În Anglia această organizaţie paravan era Royal Institute of International Affairs, înfiinţată la Londra pe nucleul Mesei Rotunde. În New York era cunoscută drept Council on Foreign Relations, si era un paravan pentru J.P. Morgan and Company. De fapt, planurile originale ale Royal Institute of International Affairs şi Council on Foreign Relations au fost trasate in Paris.”

 

La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX apăruseră multe astfel de societăţi şi asociaţii, fundaţii de caritate sau grupuri de dezbatere - toate având în spate societăţi secrete. Masa Rotundă şi organizaţiile sale perdea s-a născut din visele masonului şi miliardarului Cecil Rhodes.  Fondator şi membru al grupării secrete Society of the Elect, acesta acumulase o avere considerabilă în Africa de pe urma minelor de dimante şi era puternic implicat în politică. În Africa era un personaj atât de cunoscut şi influent încât Rhodesia – azi cunoscută drept Zimbabwe, a fost numită după el. În 1877 Rhodes scria în memoriile sale: "De ce să nu ne formăm o  societate secretă care să aibe un singur obiectiv: perpetuarea Imperiul britanic prin aducerea întregii lumi necivilizate sub guvernarea britanică şi recuperarea Statelor Unite pentru a face un mare imperiu al rasei anglo saxone". "Masa Rotundă" a apărut în 1909 având drept scop "crearea unui guvern mondial federal". În testamentul său Cecil Rhodes a cerut ca o parte din imensa sa avere să fie destinată finanţării acestui deziderat. Printre mijloace se află şi crearea de burse şi aici trebuie spus că Bill Clinton,  fostul preşedinte ale SUA a "beneficiat" de o bursă Rhodes.

 

Cea mai mare influenţă în constituirea CRE a avut-o la acea vreme J. P. Morgan care a finanţat întregul proces. J.P. Morgan este cunoscut ca un important finanţist, bancher, colecţionar de artă şi filantrop, dar mai ales pentru constituirea în 1892 a mega concernului mondial General Electric. În CRE erau implicate foarte multe persoane din anturajul lui J.P.Morgan: avocaţii, bancherii şi partenerii săi de afaceri, ca şi persoane cheie din companiile sale. Însuşi Elihu Root, cel care a fost numit preşedinte al CRE era avocatul său.

 

Familia Rockefeller şi CRE

 

Pe lângă interesele lui Morgan, un rol important îl joacă în CRE şi cele ale familiei Rockefeller. Rockefeller activează în domeniul petrolului (Standard Oil Company, astăzi Exxon Mobil a avut multă vreme monopol asupra acestei pieţe), în cel bancar, dar are şi numeroase fundaţii, deţine uriaşe clădiri în New York şi chiar o universitate. John D. Rockeffeler a donat importante sume de bani pentru constituirea CRE şi o mai face şi astăzi. Urmaşul său, David Rockeffeler a devenit în 1949 cel mai tânăr director pe care l-a avut vreodată CRE, a ajuns apoi la scurtă vreme preşedinte şi în prezent este preşedinte onorific. Greu de crezut că oameni de afaceri şi corporaţii atât de orientate pe profit cheltuiesc uriaşe sume de bani doar pentru a facilita nişte dezbateri.

 

Pe lângă aceste două mega companii, din CRE fac astăzi parte la secţiunea pentru corporaţii şi alte multinaţionale situate în topul celor mai bogate şi mai influente din lume: Chevron, IBM, Merck, Boeing, Citigroup, Shell Oil, Time Warner, Avon Products, Bechtel, Coca Cola, Pepsi Cola, Ford Motor, Hewlett-Packard, Johnson & Johnson, Levi Strauss & Co., Procter & Gamble, Xerox, Yahoo.

 

O grupare alcătuită din preşedinţi şi secretari de stat, dar "neimplicată în crearea politicii SUA"

 

În CRE se află înscrişi în prezent 3700 de membrii aleşi pe viaţă. Modul în care cineva devine membru este asemănător cu cel din masonerie. "Candidatul" trebuie să fie propus de unul dintre membrii aleşi pe viaţă, cererea acestuia fiind însoţită în mod obligatoriu de scrisori de recomandare din partea altor trei membrii. Avem deci de-a face cu o grupare închisă şi elitistă. Printre membrii se află multe nume sonore: consilieri, secretari de stat, militari, directori şi ofiţeri CIA, bancheri, profesori, oameni de media şi chiar actori. Mulţi dintre ei ai au ajuns persoane influente tocmai datorită apartenenţei la CRE.

 

Aproape toţi preşedinţii SUA de după cel de-al doilea război mondial au fost membrii CRE: Herbert Hoover, Dwight Eisenhower, Richard Nixon, Gerald Ford, James Carter, George Bush Senior si Bill Clinton. La fel stau lucrrurile şi cu cele mai influente persoane din Departamentul de Stat al SUA. Însuşi Elihu Root a fost secretar de stat în timpul guvernării lui Theodore Roosevelt.

 

Un  studiu realizat de Laurence Shoup şi William Minter a arătat că din cei 502 oficiali pe care i-a avut guvernul SUA între 1945 şi 1972, mai mult de jumătate au fost membrii CRE.

 

În prezent pe lista membrilor CRE îi regăsim pe:

-      Madeleine Albright - Secretar de stat în administraţia Clinton (şi prima femeie pe această funcţie),

-      Colin Powell – Secretar de stat în administraţia Bush până în 2005 (şi primul afro-american pe această funcţie). Şef al Statului Major şi conducător al armatei americane în timpul Războiului din Golf.

-      Henry Kissinger – consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat în administraţia Nixon, secretar de stat în administraţia Ford, implicat în războiul din Vietnam. El a primit premiul Nobel pentru pace datorită contribuţiei sale la negocierile privind încetarea focului în Vietnam, cu toate că acestea s-au dovedit a fi un eşec, războiul continuând apoi câţiva ani. Tot el a jucat un rol cheie în campania de bombardare a Cambodgiei organizată în secret de SUA, care a contribuit la un sângeros război civil.
-      Dick Chenney – vicepreşedinte SUA, acuzat în prezent ca a "înşelat" cetăţenii americani pentru a justifica războiul din Irak şi că a ameninţat Iranul cu o ofensivă, încălcând astfel interesele securităţii naţionale a Statelor Unite.
-      Condolezza Rice – actualul secretar american de stat.
-      Donald Rumsfeld – consilier al preşedintelui Nixon, secretar al apărării în timpul administraţiei Ford şi în timpul administraţiei Bush, ambasador al SUA la NATO.  Este interesant de remarcat faptul că Rumsfeld a cerut ca numele său să fie şters de pe lista actuală cu membri CRE.
-      Paul Wolfowitz – fost secretar al apărării SUA şi până în mai 2005 preşedinte al Băncii Mondiale. Strategia de siguranţă naţională construită de Paul Wolfowitz în 2000 a promovat ideile unui alt think tank alcătuit din membrii CRE: “Proiectului pentru Noul Secol American”. Alături de Dick Chenney şi Donald Rumsfeld, Wolfowitz a stabilit: mărirea bugetului militar american cu 100 de miliarde de dolari, refuzul folosirii spaţiului cosmic de alte naţiuni şi adoptarea unei politici militare agresive care permite atacarea preventivă a ţărilor pe tot globul. În aceste documente se specifică: "procesul transformarii va fi probabil unul lung, daca sunt absente evenimente catastrofice şi catalizatoare, cum ar fi un nou Peal Harbor". Războiul perpetuu în care s-au trezit târâţi americanii şi alături de ei întreaga lume este rezultatul planurilor construite în laboratoarele CRE cu mult înainte de 11 septembrie 2001. Aşa zisele atacuri de la WTC au oferit apoi  pretextul necesar pentru a explica implementarea unor planuri deja existente.

 

Cu toate cele enumerate mai sus CRE continuă să susţină că "nu este o organizaţie angajată în crearea politicii externe a SUA".

 

Scop declarat, manipularea opiniei publice

 

O altă direcţie cheie a acestei grupări dezvăluită chiar de cel care i-a fost multă vreme conducător - Elihu Root, este "ghidarea opiniei publice americane". Întrucât termenul utilizat iniţial era prea bătător la ochi, el a fost înlocuit în 1970 cu "informarea opiniei publice americane". Oricum s-ar numi, manipularea opiniei publice de către CRE este certă. Printre  membrii săi găsim personaje plasate în poziţii cheie din numeroase publicaţii: Washington Post, Association of American Publishers, Business Week, Forbes, USA Today, Wall Street Journal, Los Angeles Times, New York Times, National Geographic, Newsweek sau canale de televiziune precum ABC, CBS, CNN, Fox News, NBC, RCA şi Walt Disney Company. De curând actriţa Angelina Jolie a fost acceptată ca membru în CRE.

 

Arthur Schelsinger scria într-o carte despre preşedintele Kennedy: "Această comunitate (CRE, n.n.) este chiar inima administraţiei americane. Zeităţile sale preferate sunt Henry Stimson şi Elihu Root. Organizaţiile sale sunt fundaţiile Rockefeller, Ford şi Carnegie. Publicaţiile sale sunt New York Times şi Foreign Affairs".  

 

Cele enumerate mai sus ar fi suficiente pentru  a ridica multe semne de întrebare asupra acestei organizaţii. Membrii ei spun că se întâlnesc doar pentru a dezbate probleme majore legate de afacerile externe ale SUA. La prima vedere nimic mai firesc. Oricine are dreptul să dezbată ce subiecte doreşte. Aici însă vorbim de persoane care deţin poziţii de vârf în politica mondială. Deciziile lor influenţează viaţa a milioane de oameni. Sub umbrela CRE aceste persoane se întâlnesc în secret, primesc finanţări din partea unor mari corporaţii şi după cum am văzut nu se rezumă doar la nişte simple dezbateri. Rezultatul întâlnirilor lor se concretizează în  strategii naţionale sau internaţionale de acţiune care de cele mai multe ori stabilesc unde şi când va fi pace sau război.Sursa : Yogaesoteric.net

Pentru a ne forma o părere despre amploarea şi omniprezenţa conspiraţiilor care conduc destinele popoarelor lumii, să enumerăm scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii. Acest grup de elită, care îşi mai spune şi “olimpienii” (ei cred cu adevărat că sunt egali ca putere şi statură cu zeii legendari ai Olimpului), plănuieşte să implementeze următoarele:

 

1. Un Guvern Mondial Unic / O Nouă Ordine Mondială, cu o biserică unificată şi un sistem monetar unitar, toate aflate sub controlul lor. Puţini oameni sunt conştienţi că Guvernul Mondial Unic a început să-şi înfiinţeze „biserica” în anii 1920-1930, dându-şi seama că nevoia de o credinţă religioasă, inerentă umanităţii, trebuia să aibă un debuşeu; prin urmare, au conceput un corp „bisericesc” care să canalizeze acea credinţă în direcţia pe care ei o doreau.

 

2. Distrugerea completă a oricărei identităţi şi mândrii naţionale.

 

3. Distrugerea religiei şi, mai cu seamă, a celei creştine, cu o singură excepţie: propria lor creaţie, menţionată mai sus.

 

4. Dominaţia asupra absolut tuturor persoanelor, prin mijloacele de control al minţii şi cu ajutorul a ceea ce Brezinzski numea „tehnotronică”, spre a crea roboţi umani şi un sistem dictatorial pe lângă care Teroarea Roşie a lui Felix Dzerzinski va părea un joc de copii.

 

5. Stoparea  oricărei industrializări şi a producerii de energie electrică generată nuclear, în „societatea post-industrială cu creştere zero” cum o numesc ei. Vor face excepţie industriile computerelor şi serviciilor. Industriile rămase în Statele Unite vor fi exportate în ţări ca Mexicul - unde se găseşte din abundenţă mână de lucru de tip sclavagist. Indivizii neangajabili în urma distrugerii celorlalte industrii ar deveni dependenţi de opiu, heroină sau cocaină în procesul  de eliminare pe care-l cunoaştem azi sub denumirea de Global 2000.

 

6. Legalizarea drogurilor şi a pornografiei.

 

7. Depopularea marilor oraşe, conform experimentului executat de regimul lui Pol-Pot în Cambodgia. E interesant de observat că planurile genocide ale lui Pol-Pot au fost concepute în Statele-Unite, de către una dintre fundaţiile  de cercetare ale Clubului de la Roma. La fel de interesant este că în prezent Comitetul încearcă să-i readucă la putere în Cambodgia pe măcelarii lui Pol-Pot.

 

8. Suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, cu excepţia celor considerate oportune de către Comitet. O atenţie specială este acordată stopării utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice. Experimentele cu fuziunea nucleară sunt deosebit de înfierate, dispreţuite şi ridiculizate actualmente de Comitet şi de şacalii presei. Dezvoltarea flăcării de fuziune ar spulbera în cele patru vânturi concepţia de „limitare a resurselor naturale” inventată de Comitet. O flacără de fuziune folosită corect poate crea resurse naturale nelimitate, din cele mai banale substanţe. Întrebuinţările flăcării de fuziune sunt nenumărate şi ar aduce câştig omenirii într-o manieră pe care deocamdată publicul nu poate nici măcar s-o conceapă.

 

9. Prin intermediul războaielor controlate, în ţările avansate, şi prin foamete şi epidemii în statele Lumii a Treia, s-ar crea posibilitatea suprimării unui număr de trei miliarde de oameni – aşa-numiţii „mâncători inutili”. Comitetul celor 300 l-a angajat pe Cyrus Vance să scrie o lucrare pe această temă, căutând cea mai eficientă cale de producere a unui asemenea genocid. Textul a fost predat sub titlul „Raportul Global 2000”, fiind apoi acceptat şi aprobat pentru punerea în aplicare, de către Preşedintele Carter, pentru şi în folosul guvernului Statelor-Unite, ca şi de către Edwin Muskie, pe atunci Secretar de Stat. Conform termenilor Raportului Global 2000, populaţia Statelor Unite se va reduce până în anul 2050, cu o sută de milioane de oameni.

 

10. Demoralizarea lucrătorilor din clasa muncitoare, prin provocarea şomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se împuţinează, din cauza politicii post-industriale de creştere zero introdusă de Consiliul de la Roma, muncitorii demoralizaţi şi descurajaţi vor recurge la alcool şi droguri. Tineretul va fi încurajat, cu ajutorul muzicii rock şi al drogurilor, să se revolte împotriva stării de fapt, astfel subminând şi în cele din urmă distrugând unitatea familială. În această privinţă, Comitetul celor 300 a însărcinat Institutul Tavistock să pregătească un plan de punere în aplicare a acestei strategii. Tavistock, prin Centrul de Cercetări Stanford, a dus proiectul la îndeplinire, sub direcţia profesorului Willis Harmon. Ulterior, acest proiect a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de „Conspiraţia Acvatică”.

 

11. Împiedicarea oamenilor de pretutindeni să-şi hotărască singuri destinele, cu ajutorul crizelor artificiale succesive, urmate de „administrarea” lor. Acest fenomen va deruta şi va demoraliza populaţia, în măsura în care, de pe urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, va rezulta o stare de apatie pe scară generalizată. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor. Se numeşte Federal Emergency Management Agency (FEMA) – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor.

 

12. Introducerea de noi culte şi stimularea în continuare a celor existente, inclusiv gangsterii „muzicii” rock, ca scârboasa şi degenerata formaţie „Rolling Stones” a lui Mick Jagger (o bandă de gangsteri foarte dragă Nobilimii Negre europene) şi a tuturor grupurilor rock create de Tavistock, începând cu „The Beatles”.

 

13. Continuarea construirii cultului fundamentalismului creştin fondat de Darby, sluga Companiei Britanice din India de Est, în detrimentul creştinismului.

 

14. Insistenţa pentru răspândirea cultelor religioase, ca Frăţia Musulmană, Fundamentalismul Islamic, Sikh şi desfăşurarea de experimente din categoria crimelor lui Jim Jones şi a „ Fiului lui Sam”. Merită să remarcăm că răposatul Ayatollah Khomeini  a fost o creaţie a Diviziei a VI de Informaţii Militare din Intelligence Service, cunoscută ca MI6.

 

15. Exportarea ideilor de „eliberare religioasă” în întreaga lume, pentru a submina toate religiile existente, dar în special religia creştină. Aceasta a început cu „Teologia Iezuită de Eliberare” care a dus la căderea familiei Somoza în Nicaragua, apoi cu „războiul civil”de douăzeci şi cinci de ani din El Salvador, apoi alte astfel de acţiuni în Costa Rica, Honduras, etc.

În aşa-zisa teologie a eliberării e implicată foarte activ Misiunea Mary Knoll, de orientare comunistă. Aşa se explică atenţia mediatică extensivă acordată uciderii a patru dintre aşa-numitele călugăriţe ale lui Mary Knoll în El Salvador, acum câţiva ani. Cele patru călugăriţe erau agente subversive comuniste, iar activităţile lor fuseseră dovedite cu documente de guvernul statului El Salvador. Mass-media audio-vizuale din Statele-Unite au refuzat să acorde spaţiu de tipar sau de emisie multitudinii de documente aflate în posesia guvernului salvadorian, documente ce dovedeau ce anume făceau călugăriţele Misiunii Mary Knoll în acea ţară. Mary Knoll acţionează în multe ţări şi joacă un rol hotărâtor în aducerea comunismului la putere în Rhodesia, Mozambic, Angola şi Africa de Sud.

 

16. Provocarea unui colaps complet al economiilor mondiale şi generarea haosului politic total.

 

17. Preluarea controlului asupra tuturor politicilor interne şi externe ale Statelor Unite.

 

18. Sprijinirea la maximum a instituţiilor supranaţionale, ca Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca de Acorduri Internaţionale (BAI), Curtea Mondială şi, în măsura posibilului, reducerea eficienţei instituţiilor naţionale şi locale, prin eliminarea lor treptată sau prin aducerea lor sub umbrela Naţiunilor Unite.

 

19. Penetrarea şi subminarea tuturor guvernelor, acţionând, în continuare, din interiorul lor, pentru a distruge suveranitatea naţională şi integritatea naţiunilor pe care le reprezintă.

 

20. Organizarea unui aparat terorist de amplitudine mondială şi negocierea cu teroriştii ori de câte ori au loc acţiuni teroriste. Să ne reamintim că Bettino Craxi a fost cel care a convins guvernele italian şi american să negocieze cu răpitorii din Brigăzile Roşii ai primului ministru Aldo-Moro şi ai Generalului Dozier. Ca un apropo, Generalul Dozier a primit ordine să nu vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. Dacă rupe tăcerea, şi din el se va face „un exemplu îngrozitor”, la fel cum a procedat Kissinger cu Aldo Moro, Ali Bhutto şi Generalul Zia ul Haq.

 

21. Preluarea sub control a învăţământului, cu intenţia şi scopul de a-l distruge complet şi definitiv.

 

În mod alarmant, o mare parte dintre aceste planuri globale ale conspiratorilor au fost deja realizate ori sunt pe cale să se îndeplinească. Cu fonduri nelimitate, cu câteva sute de grupuri de gândire şi mii de ingineri sociali, cu controlul asupra mass-media, băncilor şi majorităţii guvernelor devenit aproape o realitate, putem vedea că ne confruntăm cu o problemă de proporţii imense.Sursa : Yogaesoteric.net

Auzim adesea că „ei” fac asta, aia sau ailaltă. „Ei” par literalmente capabili să scape nepedepsiţi chiar şi după cele mai odioase crime. „Ei” măresc impozitele, ne trimit fiii şi fiicele să moară în războaie care nu aduc nici un câştig, par intangibili, invizibili, frustrant de nebuloşi atunci când trebuie să se ia măsuri la adresa „lor”. Nimeni nu pare capabil să-i identifice clar pe „ei”.

 

Cu siguranţă, un număr apreciabil dintre noi sunt conştienţi că oamenii care ne guvernează nu sunt cei aflaţi cu adevărat la comanda problemelor politice şi economice… 

 

Faptul că e vorba de o reală conspiraţie deschisă împotriva lui Dumnezeu şi a omului, care include înrobirea majorităţii fiinţelor omeneşti rămase pe acest pământ după ce au fost exterminate de războaie, epidemii şi genocid, nu e foarte bine ascuns. În comunitatea informativă se învaţă că modul cel mai sigur de a ascunde un lucru este acela de a-l pune la vedere.

 

Guvernul paralel secret de la nivel superior nu acţionează din pivniţe igrasioase şi camere subterane secrete. Aceşti oameni acţionează în văzul tuturor. Ei sunt slujbaşii Guvernului Unic al Lumii în Noua Ordine Mondială. La fel ca violatorul care opreşte maşina ca să-şi ia victima de pe marginea şoselei, nici ei nu par nişte  monştri, deşi asta sunt. Adevăraţii monştri poartă costume la două rânduri şi se duc cu limuzinele la serviciu. Ei apar adesea la televizor în ipostazele cele mai „inocente”. Dar trebuie să fim conştienţi că nimic din ceea ce fac ei nu este inocent.

 

Cine sunt conspiratorii care servesc marele şi atotputernicul Comitet al celor Trei Sute, şi care este scopul lor final?

Cei mai bine informaţi dintre concetăţenii noştri sunt conştienţi că există o conspiraţie care funcţionează sub diverse denumiri, cum ar fi Iluminaţii, Francmasoneria, Masa Rotundă, Grupul Milner...

 

Problema este aceea că informaţiile cu adevărat importante despre activităţile trădătoare ale membrilor guvernului invizibil sunt foarte greu de găsit. Ceea ce face Comitetul să fie ocultat este incredibila secretomanie care domneşte în jurul lui. Nici un organ mass-media n-a menţionat vreodată această ierarhie a conspiratorilor; prin urmare, aşa cum e de aşteptat, oamenii se îndoiesc de existenţa lui.

 

Comitetul celor 300 este SINGURA  ierarhie de putere organizată din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede. Acesta acoperă finanţele, domeniul apărării şi partidele politice de toate coloraturile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii. Iar Coroana Britanică este punctul său de control.

 

Scopul lor final este acela de a contopi toate ţările într-o Nouă Ordine Mondială fără nici un Dumnezeu, cu un Guvern Unic Mondial, care va împinge lumea înapoi, în condiţii mult mai grele decât cele din Evul Mediu.

 

Cu mult timp în urmă, Comitetul celor 300 a decretat că va exista o lume mai mică – mult mai mică – şi mai bună, adică ideea lor despre ceea ce ar constitui o lume mai bună. Miriadele de consumatori inutili care devorează resursele naturale sărăcite trebuie să fie decimate. Progresul industrial susţine creşterea demografică. Prin urmare, porunca de a creşte şi a ne înmulţi pentru a stăpâni Pământul, găsită în Geneză, a trebuit să fie desconsiderată.

 

Această măsură a presupus un atac împotriva creştinismului, dezintegrarea lentă, dar sigură, a naţiunilor-state industrializate, distrugerea a sute de milioane de oameni, denumiţi de Comitetul celor 300 „surplus demografic” şi înlăturarea oricărui lider care îndrăznea să stea în calea planificării globale a Comitetului pentru atingerea obiectivelor asumate.

 

Există cel puţin 40 de „birouri de ramură” cunoscute ale Comitetului celor 300. Odată ce vom studia acest sistem, ne va fi mai uşor să înţelegem cum poate acţiona cu atâta succes un singur corp conspirativ central şi de ce nici o putere de pe Pământ nu-i poate respinge atacul contra celor mai elementare baze ale unei lumi civilizate şi progresiste, bazată pe libertatea individului.

Sursa : Yogaesoteric.net

Cray, super computerul NSA (Agenţia Naţională de Securitate din SUA) sau „Văduva neagră”, cum mai este supranumit, scanează şi stochează milioane de convorbiri telefonice şi e-mail-uri pe oră. Văduva neagră are capacitatea de a realiza sute de trilioane de calcule pe secundă, pentru a identifica cuvinte cheie şi a detecta patternuri de comunicare în mai multe limbi.
În luna iulie 2008, George W. Bush a aprobat un amendament care modifică legea FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act) şi acordă NSA puteri sporite, sub pretextul identificării unor patternuri comunicaţionale, care sugerează legături cu grupările teroriste.

Uniunea Americană pentru Libertăţi Civile (ACLU) a contestat în justiţie acest amendament, care încalcă dreptul constituţional la viaţă privată: „Guvernului i se permite acum să realizeze o supraveghere intruzivă, fără a cere permisiunea unui judecător, fără a specifica pe cine intenţionează să spioneze, în ce scop şi pe baza cărei ilegalităţi comise de cel vizat. ”

Această lege acordă imunitate corporaţiilor de telecomunicaţii, care şi până acum au înregistrat convorbirile, în cadrul unor programe ultrasecrete de interceptări. Noua lege rezolvă astfel o problemă spinoasă pentru administraţia americană, cea a proceselor intentate de cetăţenii care au descoperit că sunt interceptaţi ilegal.

Existenţa acestor programe ultrasecrete este atestată nu doar de aceste numeroase plângeri, ci şi de persoane care au lucrat în companiile de telecomunicaţii şi au văzut cu ochii lor cum sunt copiate informaţiile. Spre exemplu, Mark Klein, un tehnician care a lucrat pentru AT&T (Compania americană de telegraf şi telefon) a dezvăluit cum a descoperit în sediul din Chicago, o cameră secretă în care se aflau cablurile şi dispozitivele prin care NSA intercepta datele. „Nu este vorba doar de datele din reţeaua AT&T”, a mai arătat el. „AT&T este conectată şi cu  alte reţele mari, cum ar fi Sprint, Qwesr, Global Crossing, UUNET etc. Pentru ei este foarte simplu să ia datele cu totul, fără să facă o selecţie. Pur şi simplu au un „splitter” (dispozitiv care distribuie în două sau mai multe magistrale de comunicaţii aceleaşi date).”

În cartea sa „Fabrica din umbră” (The Shadow Factory), James Bamford abordează acelaşi subiect şi îl citează pe John Michael McConnell, director al serviciilor secrete americane în timpul administraţiei Bush, care a declarat că „înregistrarea convorbirilor este doar unul dintre multele programe ultrasecrete aprobate de George Bush după evenimentele din 11 septembrie 2001.”  McConnell a mai adăugat şi că „NSA realizează o interceptare permanentă.”

Un aditiv este o substanţă care se adaugă în produsele alimentare, cosmetice, farmaceutice etc., pe parcursul procesării lor, cu scopul de a conserva, stabiliza, ameliora sau modifica anumite calităţi ale produsului (textura, consistenţa, gustul, culoarea, mirosul, aspectul, echilibrul bazic etc.), ori care serveşte altor funcţii tehnologice legate de produsul respectiv. Se estimează că, în ultimii ani, o persoană consumă anual, în medie, între 8 şi 10 kg de aditivi.

Industria farmaceutică ar da faliment dacă doctorii ar admite că medicamentele sunt toxice; că ele nu vindecă, ci îmbolnăvesc, nu aduc la viaţă, ci produc un genocid fără precedent. La fel, marile corporaţii alimentare ar înceta folosirea la scară industrială a aditivilor şi ar dispărea complet, dacă agenţiile responsabile de protecţia consumatorului ar admite că aceştia sunt extrem de nocivi şi provoacă boli grave. Dar „ei” ne fac să credem că noi suntem de vină, fiind sensibili la anumite substanţe, şi nu ei, care au contaminat toate alimentele cu substanţe otrăvitoare.

Aproape 70.000 de substanţe chimice ne intoxică în fiecare clipă

Cercetări recente din Europa şi SUA au descoperit că, la ora actuală, tehnologiile moderne folosesc aproape 70.000 de substanţe chimice, iar numărul lor creşte anual cu alte aproape 2.000. Rezultatele acestor studii au arătat că în sânge au apărut în ultimele decenii între 120 şi 160 de substanţe chimice xenobiotice, care nu au existat înainte. Un număr mare din aceste substanţe sunt cancerigene, mutagene sau teratogene.

Majoritatea lor se găsesc în mediul nostru cotidian! Putem să evităm otrăvirea corpului nostru cu aceste substanţe, folosind, pe cât posibil, alimentele cele mai puţin poluate. Un studiu s-a realizat pe un lot de voluntari, cărora li sau analizat probe de urină şi sânge. S-au descoperit urme de plumb, mercur şi alte metale grele, solvenţi pe bază de clor, insecticide, pesticide, ftalaţi etc. În organismul copiilor există o cantitate dublă din aceste substanţe.

Industria agroalimentară geme de invazia fără precedent a substanţelor chimice, şi ne „serveşte” până în prezent aproximativ 10.000 de aditivi, care se folosesc în produsele alimentare, cosmetice şi farmaceutice. Dintre aceştia, doar un număr foarte mic este menţionat pe etichete. Cei mai periculoşi sunt îndulcitorii artificiali, coloranţii, conservanţii şi intensificatorii de gust. Din nefericire, nu prea mai există produse care să nu conţină aditivi.

Cu cât sunt folosite mai multe tipuri de aditivi într-un singur produs, cu atât el este mai periculos, efectele nocive ale aditivilor potenţându-se sinergic. Urmările sunt catastrofale pentru sănătatea noastră. Câştigurile sunt de partea industriei alimentare, iar ulterior, de partea industriei medicale, căreia îi va reveni rolul de a ne „trata” de bolile „inoculate” de confraţii lor chimişti din alimentaţie.

În concluzie, consumând alimente preparate industrial („garnisite” cu aditivi din abundenţă), ne încărcăm fiinţa cu reziduuri chimice care ne intoxică organismul! Trupul nostru devine astfel un depozit de substanţe nocive – de aici, explozia generalizată de alergii, de cazuri de scădere a imunităţii, de maladii autoimune şi inflamatorii, de tumori, limfoame şi cancere.

„Argumente“ pentru folosirea aditivilor chimici

Deoarece doar 1-2% dintre aditivi se folosesc în scopul conservării, restul de aditivi nu îşi justifică prezenţa în alimente. În realitate, marea majoritate a aditivilor alimentari se utilizează pentru „cosmetizarea” hranei: pentru a conferi produsului o culoare atrăgătoare şi apetisantă, pentru a masca printr-o aromă sintetică lipsa ingredientului natural, pentru a conferi un gust intens şi irezistibil, pentru a crea o textură cât mai apropiată de cea naturală. Fără această puzderie de aditivi, ar dispărea o mare varietate de produse din industria alimentară, care, oricum, din punct de vedere nutritiv, sunt aproape
nule.

Un argument penibil, folosit de producători, pentru prezenţa aditivilor în medicamente, este acela că ei există în cantităţi mai mici decât în produsele alimentare. Fals: ei sunt în cantităţi „mai mici”, dar suficient de toxice ca să creeze efecte secundare sau adverse, uneori nebănuit de grave pentru sănătate! Din păcate, oamenii folosesc tratamentul alopat, adică apelează la sistemul clasic cu substanţe chimice, fără să îşi imagineze că simplul act de a înghiţi substanţa activă chimică dintr-un medicament constituie un fenomen de „otrăvire”. În plus, medicamentele sunt pline de aditivi (îndulcitori artificiali nocivi, coloranţi, conservanţi şi alţi excipienţi etc.), care produc efecte toxice, uneori agravând chiar tulburările pentru care au fost prescrise.

Un alt argument mincinos pentru folosirea aditivilor este acela că ei se utilizează în cantităţi atât de mici, încât sunt inofensivi pentru sănătate. Fals! Acest lucru nu poate fi considerat valabil nici măcar pentru aditivii care au o acţiune toxică reversibilă asupra organismului uman. Ca să nu mai vorbim de aditivii extrem de toxici, care generează mutaţii genetice şi cancer!

Despre efectele toxice ale aditivilor

Fiecare aditiv trebuie să fie supus unei proceduri de evaluare toxicologică. Pentru că studiile sunt insuficiente şi incorect realizate, efectele aditivilor asupra sănătăţii umane sunt descoperite ulterior aprobării lor pe piaţă, în cabinetele medicale sau în spitale, iar avertismentele apar şi mai târziu, în lucrările de specialitate!

Efectele nocive ale aditivilor asupra sănătăţii nu apar imediat, decât în cazul reacţiilor alergice. Aceşti ucigaşi tăcuţi, aditivii, se acumulează gradat în organism, grăbind apariţia cancerului, a bolilor cronice, degenerative, autoimune sau genetice.

O alergie alimentară este o reacţie nedorită a sistemului nostru imunitar la un aliment sau la un component alimentar. Alte reacţii pot fi otrăvirile şi insuficienţele enzimatice, care împiedică o bună asimilare a anumitor componenţi alimentari. Conform Autorităţii Europene de Securitate Alimentară (European Food Safety Agency – EFSA), este imposibil de stabilit cu exactitate riscul de reacţii alergice în cazul unei substanţe.

Numărul cazurilor de cancer ia din ce în ce mai mult amploare şi în România, şi se estimează că va fi boala mileniului al III-lea. Aditivii mutageni nu numai că dăunează cromozomilor şi codului genetic: ei pur şi simplu distrug celulele vii. Aditivii teratogeni prezintă un pericol imens pentru făt, în perioada imediat următoare concepţiei şi în timpul sarcinii.

De-a lungul timpului, s-a constatat cu regret că dovedirea toxicităţii unui aditiv nu este o garanţie că acesta nu va mai fi folosit ulterior. Cel mai bun exemplu în această direcţie este cazul îndulcitorilor artificiali (zaharină, aspartam, ciclamaţi etc.), a căror toxicitate a fost dovedită prin numeroase studii şi, cu toate acestea, ei continuă să fie utilizaţi, în ciuda protestelor consumatorilor şi a organizaţiilor de medicină naturistă! Totul este de fapt o mare afacere şi un cerc vicios, care cuprinde marile corporaţii alimentare, instituţiile medicale şi guvernele.

Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), peste 30% dintre cazurile de cancer pot fi evitate doar prin adoptarea unui regim de alimentaţie sănătos. Aceasta înseamnă o hrană cât mai naturală, cât mai bogată în legume şi fructe; o hrană lipsită de produsele excesiv procesate industrial, care au invadat pieţele şi care sunt atrăgător ambalate, dar sufocate de prezenţa aromatizanţilor, a coloranţilor şi a conservanţilor.

Modul în care ne mint aditivii

Suntem tentaţi să înghiţim orice; dacă aroma şi culoarea mâncării propuse ne inspiră ceva bun, nu ne mai preocupăm de compoziţia exactă a alimentului. Dar, ascultând următorul sfat: „Cu cât unui aliment i se face mai multă reclamă, cu atât mai puţin trebuie să-l consumăm”, vom avea cele mai mari şanse de a evita să mâncăm „gunoaiele alimentare” ce umplu rafturile supermarketurilor.

Oferit din ignoranţă sau dintr-o diabolică premeditare, avizul medicului sau cel al expertului, în ceea ce priveşte folosirea aditivilor, calmează psihicul neliniştit al consumatorului, care devine astfel un viitor pacient. Pe de altă parte, legislatorul, care ar trebui să menţină sănătatea şi ordinea publică, este de fapt cel care aprobă lista de aditivi, otrăvind populaţia.

Să nu uităm de asemeni că noi suntem cei care putem alege dacă trebuie să consumăm sau să evităm un produs. O bună documentare ne poate fără îndoială ajuta şi scoate din ignoranţă, astfel încât să putem discerne singuri ce calitate are produsul care ni se oferă.

Remediile perfect naturale pot fi folosite cu eficienţă maximă în contracararea efectelor nocive ale aditivilor

Regnul vegetal a constituit de-a lungul veacurilor principala sursă de supravieţuire pe această planetă, atât în ceea ce priveşte alimentaţia cât şi vindecarea bolilor. La începuturi, utilizarea plantelor de leac era considerată un act sacru – nu exista nici o diferenţiere între spiritualitate (religie) şi vindecare, preotul era vindecătorul sufletului şi al trupului deopotrivă – fiecare epocă fiind marcată de folosirea unor plante miraculoase.

Ultimele secole au fost marcate în schimb de dezvoltarea chimiei şi a produselor medicamentoase de sinteză; aceste sinteze plecau adesea de la formulele unor substanţe chimice pure, care au fost izolate din plante, însă marea problemă a apărut în momentul în care s-a constatat că substanţele respective, destinate vindecării, de multe ori provoacă alte îmbolnăviri sau se acumulează în organism ca reziduuri toxice.

Urmarea a fost revenirea la imensa bogăţie şi înţelepciune a naturii, în sânul căreia vom găsi mereu remedii pentru toate afecţiunile trupeşti şi sufleteşti.

Este necesară conştientizarea nocivităţii unor produse din industria alimentară, care, datorită acumulării în timp, au efecte dezastruoase asupra sănătăţii. Pentru reechilibrare, după această otrăvire lentă dar sigură de pe urma aşa-zisei „hrane moderne”, avem nevoie în primul rând de mijloace prin care imunitatea organismului să fie refăcută şi întărită, precum şi de soluţii eficiente de purificare internă.

Extrase din lucrarea: ENCICLOPEDIA ADITIVILOR, Informaţii indispensabile românilor inteligenţi şi prudenţi, care nu vor să se lase otrăviţi cu aditivi, de Gregorian Bivolaru, lucrare recent lansată la Târgul de Carte Gaudeamus Bucureşti 2008. Sursa : Yogaesoteric.net