Si totuși, exista un PLAN!

 
Planul se referă la extinderea dominației financiare și subordonarea statelor naționale. Practic, lumea financiară e în război cu lumea politică. Într-o anumită zonă, ele se suprapun, în altele, nu. Modul de aplicare a planului este foarte simplu: se fabrică o anumită problemă, arăți tuturor că există o problemă, se creează factorii de impact, momentul critic, în care totul pare că se prăbușește, după care salvator, cei care au creat problema vin și cu soluția. De fapt, totul este o iluzie, nu a existat nici problema, la fel cum nu există nici soluția.

Planul a început odată cu formarea FED, a băncii centrale americane și subordonarea guvernului federal, etapă întinsă pe o perioadă de 50-60 de ani. A continuat cu extinderea sa peste oceane, creșterea noii Japonii si a noii Europe, formarea Uniunii Europene și a Băncii Centrale Europene, etapă care a durat 40-50 de ani. Și va continua cu federalizarea Europei, subordonarea guvernului federal european și înființarea Băncii Centrale a Lumii, subordonarea BRIC.

Actuala etapă este pusă în scenă de secretarul de stat al trezoreriei SUA, având întreaga susținere a administrației Obama și mandat din partea șefilor săi, consiliul de administrație al FED, dar și susținerea unor guverne din cadrul Uniunii Europene. Liderii politici care ar fi putut să pună probleme au fost deja înlăturați, dar au rămas câțiva care nu au suficientă putere ca să mai încline balanța.
Momentul Summitului UE, derulat în aceste zile, este istoric. El va așterne pentru prima dată Soluția de rezolvare a crizei. Criza a fost adusă în punctul critic gradual, pe parcursul a 4 ani. Totul a pornit de la o așa zisă criza subprime, de fapt o problemă financiară creată artificial, prin instrumente artificiale care nu conțineau nimic, o bulă speculativă pe niște pachete de creanțe de ipoteci, fără o valoare specifică sau reală, care erau tranzacționate la valori uriașe de către băncile controlate de la centru.
Criza s-a augmentat la nivelul statelor, prin crearea de alte instrumente, de asigurare împotriva riscului de faliment al statelor, iarăși, fără o valoare reală, tot pe o bulă speculativă, tot prin băncile controlate de la centru. De fiecare dată, FED a alimentat necesarul de finanțare, așa zisele relaxări cantitative, adică tipărire de dolari, prin care practic s-a legitimat problema de la nivelul băncilor comerciale, la nivelul băncilor centrale. În etapa în care ne aflăm, statele care au datorii publice mari sunt constrânse să cumpere împrumuturi la dobânzi uriașe pentru a finanța sistemul bancar, aflat în criză de lichidități sau să tipărească bani. Evident, singura instituție capabilă să vină cu soluția este cea care a generat problema.
Soluția va veni de la centru, FED fiind dispusă să tipărească bani, împreună cu BCE, convingând guvernele statelor UE că doar așa vor ieși din criza datoriilor publice. Pentru asta, statele trebuie să accepte Soluția și să dea mandat BCE de a tipări bani împreună cu FED. Ceea ce, în schimb va însemna și cedarea responsabilității fiscale către Comisia Europeană, care treptat va căpăta atribuții de guvern federal. Guvernul federal va fi subordonat BCE, care împreună cu FED și Banca Japoniei vor pune bazele Băncii Centrale a Lumii, continuând același joc fictiv până la finalizarea dominației globale.
Pentru a ajunge la acest punct, jocul nu a fost ușor, unele guverne au fost rezistente, altele au cerut garanții. Nu e cazul României.
Jocul Merkel-Sarkozy nu trebuie să inducă în eroare, soluția va fi aceeași. Ceea ce vor și unul și altul este consolidarea puterii politice la nivel european. Nimeni însă nu va pune în pericol Planul.
Chestiunile care trebuie să dea de gândit:
1. de ce dacă datoria publică a SUA este aproape 100% din PIB, aprox. ca a statelor PIGS din UE, SUA nu se află în criza datoriilor? a. Pentru că FED tipărește bani. b. Pentru că criza datoriilor e indusă de ratingurile de țară și cine stabilește ratingurile de țară, stabilește și cine se află în criză sau nu.
2. de ce Marea Britanie se opune consolidării Uniunii Europene și monedei Euro și cât va fi tolerată această atitudine? Pentru că Marea Britanie se conservă jocului datoriilor, fiind protejata SUA și va fi tolerată.
3. cât timp va mai fi Elveția neutră politic? Întotdeauna, pentru că acolo este seiful liderilor FED și vor păstra resurse de backup, în caz că jocul poate da greș.
4. ce se va întâmpla dacă Planul eșuează? Planul poate eșua dacă forțele politice din Europa se opun, în speță Germania. Atunci, va fi război în Europa. Probabil, Germania își va căuta aliați în Europa, cel mai probabil Rusia. Restul, împreună cu SUA, vor face măcel în zonă.
5. ce se va întâmpla dacă Planul reușește? Atunci, va fi război mondial, pentru continuarea Planului. FED si aliatii vs BRIC. Cel mai plauzibil, începe în Iran.

sursa: donquijote-cronicarul.blogspot.com

America a tipărit, în secret, 16.000 de miliarde

Banca centrală a SUA, sistemul Rezervei Federale  (FED) a împrumutat, între 2007 şi 2010, aproape fără dobândă, 16.100 miliarde de dolari  băncilor „prea mari ca să fie lăsate să dea faliment“, potrivit dezvăluirilor unor congresmeni americani. La această sumă se adaugă banii „tipăriţi“ netransparent în acest an şi finanţările cunoscute.
Împrumuturile secrete de peste 16,1 trilioane de dolari au  fost acordate de FED între 1 decembrie 2007 şi 21 iulie 2010, potruivit unui raport al Biroului Guvernamental de Contabilitate (GAO, Government Accountability Office), distribuit membrilor Congresului SUA și citat de portalul de investiții Gold Stock Bull și de alte medii de informare.


Pentru comparație, produsul intern brut la SUA a fost de 14,5 trilioane (14.580 miliarde) de dolari. Datoria Națională a SUa este de peste 15.000 de miliarde.


Cel mai mare beneficiar al finanțărilor secrete ale FED ar fi fost Citigroup cu 2,513 trilioane de dolari, urmattă de Morgan Stanley  (2,041 trilioane), Merrill Lynch (1,949 trilioane) și Bank of America (1,344 trillion).


Alte cinci mari grupuri financiare ar fi beneficiat de peste 500  de milairde de dolari: Barclays PLC, Bear Sterns, Goldman Sachs și Royal Bank of Scotland.


Niciuna dintre marile case financiare ale lumii par să nu fi fost ignorată. Spre 12 mari grupuri financiare s-ar fi îndreptat credite aproape gratis de peste 100 de miliarde de dolari fiecare: JP Morgan Chase,  Deutsche Bank, UBS, Credit Suisse, Bank of Scotland, BNP Paribas, Wells Fargo,  Dexia, Wachovia, Dresdner Bank, Societe Generale și desigur, Lehman Brothers.


Deși, de obicei FED taxează cu rate ale dobânzi peste media pieței programele de creditare de ultimă instanță, pentru a nu învăța băncile cu nărav, în 20 octombrie 2008, de pildă, banca centrală a SUA a dat cu o dobândă de 1,1%, peste 113 mld. dolari printr-una din  „facilitățile“ sale,  atunci când dobând pe piața interbancară era de 3,8%.


Astăzi, băncile „prea mari pentru a eşua" sunt mai mari decât oricând. Activele totale ale celor mai mari şase bănci din SUA au crescut cu 39 % a crescut între 30 septembrie 2006 şi 30 septembrie 2011, potrivit Gold Stock Bull. Sursa :money.ro