“Fenomenul Prislop”: VINDECĂRILE MIRACULOASE de la mormântul părintelui Arsenie Boca

“Fenomenul Prislop”: VINDECĂRILE MIRACULOASE de la mormântul părintelui Arsenie Boca









Un serial despre unul dintre cei mai iubiti si mai populari romani, cautat de mii de oameni, chiar si dupa moartea sa
“Mama mea era foarte bolnava, medicii i-au zis ca are cancer, 99, 9%. Si atunci m-am gandit: Doamne, daca-i asa, zero si ceva la suta poti sa-l rezolvi tu! Cu gandul asta, am venit aici, la mormantul parintelui Arsenie Boca si l-am rugat sa-mi vindece mama. Si cand mamei i-au venit rezultatele, in mod miraculos, chit ca avea doua formatiuni tumorale, s-au dovedit a fi amandoua benigne. Scapase mama… Si povestea asta a fost uimitoare pentru medici, nu-si puteau inchipui cum de a fost real, cum de s-a petrecut cu adevarat una ca asta’, ne povesteste Meda.
Asta s-a intamplat acum cativa ani si de atunci Meda vine in fiecare an la mormantul parintelui Arsenie Boca de la Prislop (Hunedoara), sa-i vorbeasca si sa-i multumeasca pentru mama. Citise ca parintele a facut minuni si a vindecat si in timpul vietii, si dupa moarte, dar nu-si imagina ca i se va intampla si ei vreodata una ca asta.
Chiar asa am cunoscut-o pe Meda – stand in genunchi alaturi de alte sute de pelerini, cufundata in rugaciune, cu ochii inchisi, ca-n transa, cu o expresie de fericire copilareasca pe chip. Minute intregi s-a rugat astfel, murmurand usor ceva ce numai ea intelegea. Intr-un final a deschis ochii si atunci privirea ei s-a intersectat cu a preotesei satului. Preoteasa tocmai sedea in reculegere pe bancuta de langa mormant, soptind tinerei de alaturi: “Vezi tu, credinta nu este ilogica, ea este supralogica, adica depaseste granitele logicii firesti’.
Meda nu este crestin 100% practicant, insa de cand viziteaza mormantul parintelui, a renuntat sa mai treaca totul prin lama rece a ratiunii. “Cel mai ateu dintre atei ar simti ca aici, la mormant, se intampla ceva. Cred ca, de fapt, cautandu-l pe parintele Arsenie, il cautam pe Dumnezeu’, ne spune ea.
De cand isi tot pune intrebari despre miracolul prin care a trecut, a ajuns la o concluzie: “Stiintific, niciodata nu o sa putem dovedi matematic ca Dumnezeu exista sau nu. Il simti cu inima pe Dumnezeu. Nu trebuie sa renuntam niciodata la a ramane rationali. Insa mintea rationala a omului trebuie sa se lase iluminata de Dumnezeu’.
Femeile de cariera se lasa de job dupa ce trec pe la mormantul parintelui
Altii spun ca s-au vindecat de cancer sau de leucemie, doar rugandu-se sincer la mormant. Legende sau nu, asta povestesc oamenii din sat, asta spun toti pelerinii, daca-i intrebi despre minunile de la Prislop. Aici se petrec lucruri dintre cele mai ciudate: femei de cariera, care se roaga pentru fericirea lor, se lasa brusc de job dupa ce revin de la mormant la ele acasa, in Bucuresti. Altele pur si simplu isi gasesc sot atunci cand se asteapta mai putin.
I s-a intamplat Ancai Racnea din Timisoara. Avea 26 de ani, o firma de organizare evenimente si o situatie financiara de invidiat. Si totusi, ii lipsea ceva. Tanjea dupa o viata adevarata de familie. “M-am rugat la mormant sa ma ajute parintele sa am o viata linistita de familie. Si, surpriza, dupa circa cinci luni l-am cunoscut pe Laurentiu, cu care m-am si casatorit. Si acum i-am spus sotului meu ca trebuie neaparat sa revenim la mormant, sa-i multumim parintelui ca m-a ascultat si ne-a ajutat sa ne gasim’, ne spune Anca.
Am cunoscut-o pe Anca la Prislop. Saruta crucea parintelui si tinea strans o floare in mana. De fapt, intreg mormantul seamana cu o gradina de flori vesnic proaspete. Florile de la Prislop nu se ofilesc niciodata: valurile de pelerini – sute in zilele obisnuite, mii in zilele de sarbatoare – sosesc cu brate de flori proaspete. Fiecare floare este un “multumesc’ spus parintelui.
De fapt, de 22 de ani incoace, Prislopul a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Romania. Aici nu se inghesuie nimeni, oamenii nu-si dau coate si nici macar nu vorbesc unii cu altii, sa nu se tulbure din rugaciune. Daca vreunul a uitat telefonul deschis si tocmai il suna cineva, un rand intreg de pelerini isi intoarce capul spre “faptas’, privindu-l cu repros. Nimeni n-are voie sa strice rugaciunea. Stau cu totii cu capul in pamant, umili si smeriti. Par oamenii unei Romanii necunoscute. In zilele de sarbatoare cu mii de pelerini, asteapta la coada ore in sir – fie ploaie, fie ninsoare – pentru o fericire de cateva secunde: sa apuce sa sarute sau sa atinga crucea parintelui.
Tanar paralizat, in asteptarea unei vindecari la mormant
A facut-o si tanarul Andrei Gherber, paralizat de la nastere. Din cauza forcepsului a ramas cu tetrapareza spastica. Merge singur cativa pasi, restul ii face numai cu carutul. A incercat toate metodele sa se faca bine, dar n-a reusit nimic. Ultima lui speranta este astazi parintele Arsenie. A auzit ca parintele a scapat o fata de la paralizie, numai prin puterea rugaciunii. Se spune ca fata a venit in carut si a plecat pe picioarele ei.
Andrei isi doreste atat de mult sa mearga, incat aproape ca se simte dator sa creada ca intreaga poveste este adevarata. “Si pentru mine chiar este, atata vreme cat exista credinta puternica. Sper ca parintele ma va ajuta sa ma vindec si eu, macar in proportie de 50%’, ne marturiseste. N-a venit aici “in orb': inainte de asta s-a informat si a citit mult despre parintele Arsenie Boca. Asa a aflat ca parintele a promis oamenilor, inainte de a muri, ca ii va ajuta si dupa moarte, daca ei ii vor cere. Si nici nu e foarte greu, crede Cristian Filip, fondatorul Fundatiei Parintele Arsenie Boca. Pe Cristian, parintele l-a schimbat la 180 de grade. Inainte, el avea viata unui bucurestean grabit, mult prea ocupat cu serviciul. Intr-o zi, mai mult intamplator, a descoperit credinta si minunile parintelui Boca. De atunci incolo, si-a facut un obicei din a-l vizita pe calugar la mormant. Astazi nu mai poate fara asta.
“Totul este sa te manifesti’, ne explica. “Adica sa ceri un lucru bun sau frumos. Nu e totuna daca te rogi acasa sau la Prislop caci aici, la mormant, rugaciunile capata putere mult mai mare’. Are o certitudine a lui: “Orice pas pe care un pelerin il face catre acest mormant este socotit, numarat. Cred ca exista o contabilitate divina pentru fiecare dintre oameni. Adica toate lucrurile facute in viata, bune sau rele, se contabilizeaza undeva’.
De fapt, esenta mostenirii lasate de parintele Arsenie Boca este insasi miscarea spirituala de la Prislop, intretinuta prin credinta puternica a unor oameni simpli. Sursa : www.jurnalul.ro
Citeste si :

Îndemnul unui profesor bătrân: nu vă mințiți pe voi înșivă

Lyndon_Johnson_in_1970

Profesorii, acele persoane care încearcă din răsputeri să ne motiveze să venim la ore, să ne stârnească entuziasm pentru chestiile învățate și să nu râdă în hohote când facem greșeli
.
Și chiar dacă pare a fi un fapt normal, oportunitatea noastră de a învăța și accesul la informație este o șansă reală, pe care însă nu toți o înțeleg.
Un profesor de literatură engleză de la una dintre cele mai bune universități din România a hotărât ca, înainte de a ieși la pensie, să adreseze un mesaj destul de usturător studenților, încercând, pentru ultima dată, să “deschidă ochii digitali ai copiilor.”
“Pentru ce ați venit aici?
N-aș vrea să strig la voi, pentru că n-are sens, oricum n-o să mă înțelegeți. Nimeni nu are nevoie de voi aici, stând așa pe bănci, așteptând o minune și privind plictisiți înainte. Mergeți acasă, pentru că pierdeți timpul, vă pierdeți viața! Universitatea e un loc pentru învățat și nu aveți nici un drept să-l împuțiți cu lenevia voastră. Dacă vreți să învățați, sunteți bineveniți. Dacă nu, ieșiți afară, nimeni nu vă vrea aici.
Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care nici măcar nu știu că America e continent, nu țară. Nu mai avem nevoie de fantome zombate care vin aici ca să-și ia o diplomă. Diploma aia poți s-o folosești doar atunci când se termină o anumită hârtie în casă. Nu vă mințiți pe voi înșivă: mai mult de jumătate dintre voi vor ajunge să lucreze la o fabrică sau într-un restaurant, pentru că sunteți lenoși și aroganți!
Sunteți o generație aproape pierdută. Nu vă interesează nimic, în afară de telefoane și computere și stomacurile voastre. Aveți o minte putrezită. Poate vă credeți mai inteligenți decât alții, poate câțiva dintre voi și sunt dar restul, restul sunteți toți la fel de mediocri. Pentru asta ați și venit aici – să acumulați cunoștințe, nu să putreziți în bănci! Nu vă irosiți unica șansă de a ajunge cineva. În epoca contemporană, unde informația digitală deține puterea, iar mintea umană este folosită din ce în ce mai rar, voi puteți să luați puterea în mâinile voastre, dar fără voință și cunoștință, o veți pierde foarte rapid.
Eu nu vreau să vă țin morală pentru că știu cum e: să ți se țină morală când ești tânăr și simți că toată lumea e la picioarele tale. Am fost și eu pe acolo și mi-e familiar sentimentul dat – nu contează ce studii faci, contează să știi să te descurci. Dar nu e mereu așa și nimeni n-o să țină cont de sentimentele voastre interioare sau de cât de bine puteți juca cărți sau jocuri video atunci când o să vă angajeze. Cunoștințele vor fi pe primul loc, iar puterea fizică și înfățișarea pe-al doilea.
Părinții voștri nu vor trăi mereu, trebuie să realizați asta. Sunteți maturi și nu mai are rost să avem tabu-uri. Da, vor muri, și veți muri și voi. Dar ei, în comparație cu voi, vor lăsa ceva în urma lor, ceva cu care vor, cu care trebuie să se mândrească, și acel ceva sunteți voi. Dacă nu vreți să puneți mâna pe carte și să vă schimbați spre bine, să acumulați ceva ce, în comparație cu excesul de hormoni și prietenii de-o noapte, nu va dispărea niciodată, pentru voi, atunci faceți-o măcar pentru părinții voștri.
Faceți-o pentru acele persoane care au muncit toată viața lor pentru ca voi să aveți unde dormi, să aveți ce mânca și să-și permită acel computer în fața căruia vă pierdeți zilele și nopțile. Data viitoare când mergi la baie, privește în oglindă și întreabă-te dacă părinții tăi s-ar mândri cu așa odor. Eu nu.
Sper ca următoarea noastră întâlnire să aibă loc într-o bibliotecă, nu restaurant fast-food. Rămâneți cu bine.”
Sursa: Novapost.ro

Scapă cine poate

Trăim momente istorice, mulţumită mijloacelor mass media am câştigat câţiva membrii noi în familie. Toată ziua auzim că DNA-ul face, DNA-ul drege, am ajuns să mă culc cu DNA-ul, să mă scol cu DNA-ul. Pot spune că această instituţie a devenit, soţia,amanta, fratele ce nu l-am avut, mama, tata, fibra din care sunt compus. DNA-ul „e-n toate, e în cele ce sunt şi-n cei ce de mâine vor fi fără soare”. Televiziunile sunt în “priză”, fleşurile roşii anunţănd noi informaţii, numai contenesc. Udrea a dat în gât pe generalul spion Codlea, şi pe şefa DNA Koveşi, ca mai apoi să apară o erată pentru a ne lămuri că a fost o greşeală de redactare, pe Koveşi încă nu a dat-o în gât.
Extraordinar, Videanu a fost arestat, Alin Cocoş e la bulău pentru 29 de zile, fostul ministru Sandu a mai vărsat din guşa lui umflată, alţii sunt cu bagajele pregătite pentru a merge la beci. Lucrurile se mişcă, unii spun, bravo, alţii spun că acţionează târziu, nu au timp să apostrofeze pe procurori, jurnaliştii sunt surprinşi de altă ştire, Bercea Mondial susţine în faţa instanţei că banii daţi lui Mircea Băsescu au ajuns la Traian Băsescu. Încep discuţiile pe această temă, invitaţii se umflă-n pene, pesediştii atacă, pemepiştii încep să bată în retragere, jurnaliştii atacă la baionetă pe toată lumea. Când spiritele se încinseseră, moderatoarea vine cu altă ştire, Pinalti a anunţat că are 100 de inşii ce ar putea face obiectul investigaţiilor DNA, nu încep bine discuţiile pe această temă că apare alta, Alina Bica a anunţat că va trage pe mulţi după ea.
Toată clasa politică este inflamată, se suspectează unul pe celălalt, numai au încredere unii în alţii, stau în espectativă gata să se toarne între ei pentru a scăpa mai uşor. Jurnaliştii îşi freacă mâinile mulţumiţi, au o pâine frumoasă de mâncat.
Administraţia penitenciarelor face analize peste analize, verifică dacă sunt locuri suficiente pentru cazarea noilor veniţi, stocurile de alimente, numărul de gardieni. Se fac simulări pentru a nu fi prinşi nepregătiţi.
Toate bune şi frumoase, asta înseamnă cheltuieli, s-au gândit că primul lucru ce trebuie să-l facă procurorii este recuperarea prejudiciului şi al cheltuielilor cu toate aceste anchete, expertize ş.a.m.d. ? Aveam o lege care avea un drum ceva mai drept, asta e averea, ăştia sunt banii plătiţi pentru impozit, diferenţa nejustificată se confiscă, iar dacă e caz penal poate merge cu ancheta şi judecata mai departe, dar întâi banii. Noi, muritorii de rând, trăitori în Ţara noastră, privim cu bucurie circul prezentat de televiziunii, dar, oricât de frumoase ar fi numerele de circ fără pâine tot nu pot fi savurate. Cu alte cuvinte, pe noi cine ne ajută să numai plătim medicamentele în spitale, să avem un învăţământ mai bun, benzina, dacă nu mai ieftină, măcar veniturile mai mari. Ceea ce arată fostul ministru, îmi tremură mâna când scriu ministru, Gabriel Sandu o mare parte din aceste infracţiuni s-au petrecut şi pe vremea austerităţii, adică nouă ne erau tăiate veniturile, pentru ca ei să poată fura.
În mare, nu am făcut o socoteală netă, nici nu am cum, prejudiciul de până acum depăşeşte miliarde de dolari, sigur că mai este de descoperit;după părerea mea abia s-a început decopertarea, mai e până se ajunge în fundul gropii făcute de aceste hoarde de bandiţi.
Priveam pe fătuca blondă care, nu e chiar blondă, cu cât cinism povestea de fostul ei soţ Cocoş, cum ducea sacoşele cu bani, la cererea gen. Codlea, lui Sebastian Ghiţă. Nuţy Udrea, cu ceva timp în urmă declara că nu ştie ce venituri are soţul ei, că aproape nici nu se vedeau. Dintr-o dată îşi aminteşte foarte multe detalii din timpul căsniciei, inclusiv destăinuirile soţului. Udrea şi ceilalţi pedelişti care sunt acum în colimatorul procuraturii nu ştiu cum să iasă din chingile anchetatorilor. Pe cine vrea să sperie Udrea? Ori vrea să-şi negocieze libertatea? Când te gândeşti că această femeie a fost ministrul României cu cel mai mare buget pe timp de criză, peste 4 miliarde de euro.
Doamne, cu ce am greşit de ne pedepseşti aşa de crunt, cum am putut să alegem hoţi să ne conducă?
Din tot acest peisaj lipseşte cucul de la 18,30, unde este cucul, să vină cucul să ne explice el frumos şi pe înţelesul tuturor, cum s-a putut fura aşa de mult în perioada când el păstorea România împreună cu Boc-ul său. Cucul tace, nu spune nimic, nu merge la PMP, locul e minat, de fapt numai merge nicăieri. Mulţumită Blondei de la Cotroceni am aflat că e bine, supărat, crispat, cu frica-n sân, dar sănătos.
Preşedintele nostru cel de toate zilele, face ce ştie cel mai bine, tace, să tacă, pentru a nu avea ghinion.