În timp ce Ministerul Învăţământului tace complice: Istoria Secuilor seamănă ură în şcolile din centrul României


, 0 comentarii


Manualul Istoria Secuilor cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari. O provocare jignitoare antiromânescă pe bani publici.
Prin gravele lipsuri şi eludarea adevărului istoric, manualul Istoria Secuilor, recent apărut, finanţat de instituţii ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita, cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut şi tendinţa de izolare etnică a maghiarimii din aceste zone a fostelor scaune secuieşti, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari.
De subliniat de la început este faptul, vizibil de altfel în cuprinsul scrierii, că autorii recunosc faptul că manualul a fost scris la comandă politică: „acest manual a fost realizat la cererea şi din grija liderilor politici din judeţele Harghita şi Covasna”. După cum știe și ultimul elev al unei școli gimnaziale, manualele, în toate sistemele de învățământ se pretind sinteze științifice întro anumită disciplină, bazate pe cele mai noi cercetări în domeniu. Or criteriul științific este abandonat în favoarea comenzii politice. Pentru a respecta minimum adevăr, scrierea ar trebui numită „Politica liderilor secui despre istoria secuilor”.
În loc să promoveze o atitudine intelectuală şi morală dictată de interese politice, era de aşteptat ca autorii, în majoritate oameni ai școlii, să realizeze un volum monografic de ţinută ştiinţifică, de onestitate demnă de epoca în care trăim, care să promoveze acceptarea alterităţii etnice, spirituale, de fraternitate cu românii, cu care secuii au străbătut secolele cu înţelegere şi colaborare, excepţiile fiind momentele când unii secui/maghiari au fost fanatizaţi de propaganda şovină antiromânească din exterior.
Scrierea a fost elaborată ca având statutul de manual, pentru clasele VI-VII, elevii maghiari mai având un manual, pentru aceleași clase, „din care învață ca disciplină obligatorie, câte o oră pe săptămână, istoria minorității maghiare din România și, în cadrul acesteia, aspectele fundamentale ale istoriei întregii maghiarimi”. În realitate se face Istoria Ungariei. La aceasta inițiatorii „manualului” mai solicită o oră săptămânală pentru Istoria secuimii, oră indicată a fi luată din orele opționale prevăzute în programa curiculară pentru clasele respective. Menționăm că elevii maghiari fac și ore de Istorie Universală, obligatorii pentru toți elevii claselor a VI-a și a VII-a – o oră săptămânal în cuprinsul căreia este integrată și Istoria Ungariei. Practic elevii maghiari vor face minim două ore pe săptămână de istorie „a naționalităților” fiind îndoctrinați de „adevărurile” istoricilor maghiari, înainte de a face Istoria Românilor la clasa a VIII-a, pe care refuză să o învețe, motivând neînțelegerea termenilor istorici românești și chiar a limbii române.
Cu toate că autorii recunosc, în prefața cărții, marile controverse dintre istoricii maghiari/secui, „pe marginea problemelor fundamentale ale istoriei secuimii”, atacurile unora dintre aceștia la adresa „directivelor”Academiei Ungare de Științe sau „așteptările formulate în plan extraprofesional”, în această „scriere” sunt afirmații cu pretenția de adevăr axiomatic. Ex: „Istoria secuiască este parte a istoriei maghiare, iar în cadrul acesteia a istoriei Transilvaniei, așa cum, de când este lumea, secuimea vorbitoare de limba maghiară este parte organică a poporului maghiar…” (p. 7) Dacă tot au hotărât autorii acest fapt, firesc, se pun mai multe întrebări: de ce mai este nevoie de o istorie a „poporului maghiar”(secuii) în cadrul istoriei poporului maghiar? De ce mai încărcăm elevii secui, care de fapt sunt maghiari, cu peste 8 pagini de „etnogeneză secuiască” (p. 36-43) și, mai afirmăm, probabil pentru a dovedi valoarea științifică a „lucrării”, că „originea secuiască este o problemă foarte complicată și discutabilă”? (p. 38) Și dacă tot îl citează pe Simon de Keza la acest capitol, „istoricii secuilor” puteau reda și ce scria acesta pe la 1282-1285, adică faptul că secuii au împrumutat de la populația românească portul, scrisul și felul de a-și face casele. Astfel cheltuiau mai puțină imaginație și simplificau înțelegerea „controversatei”, „complicatei și discutabilei probleme”, „de când este lumea” și a mult mai multor probleme ridicate în paginile următoare ale „scrierii”. Dar ce o să înțeleagă elevii maghiari, care de fapt sunt secui, când vor citi ce a scris Ștefan Szamoskozi despre secui, părinții lor, după câteva secole (1570-1612): „În mare parte și astăzi au aceleași rituri cu ale românilor, deși trăiesc în vecinătatea sașilor și maghiarilor”?! (p. 85)
Și, autorii mai ascund un alt aspect definitoriu al secuilor: faptul că de când este lumea secuimea este vorbitoare şi de de limbaromână. Astfel ea este parte organică şi a istoriei româneşti şi a poporului român cu care a convieţuit de la colonizarea ei în Transilvania până astăzi.
Pentru autori nu a existat fenomenul indoeuropenizării de la intersecția mileniilor III-II î. Cr. cât și formarea popoarelor indoeuropene, inclusiv a tracilor, care după părintele istoriei, Herodot, erau „cei mai numeroși după inzi”… din care „geții erau cei mai viteji și mai drepți”. Nu au auzit nici de anul 514 î. Hr. când aceștia sunt pomeniți în ale sale Istorii, de către Herodot. Dar nu au auzit deloc nici de urmașii lor, daco-romani, după retragerea stăpânirii romane din Dacia care în mod subit au dispărut din … „istoria secuilor”.
Și eludarea adevărurilor istorice continuă. Astfel, grav este faptul că autorii nu-şi asumă responsabilitatea redării atrocităţilor comise de secui/maghiari faţă de români şi saşi în perioada de după Adunarea de la Lutiţa, din 16 octombrie 1848, mai mult chiar, se vorbeşte în mod unilateral că atunci, „în Transilvania, au avut loc atrocităţi antimaghiare”. Trupele secuieşti ce înaintau după momentul Lutiţa sunt glorificate de autori, deşi documente semnate de martorii oculari maghiari ai epocii, le priveau și descriau ca pe nişte hoarde care jefuiau, ucideau şi nu ascultau de ordine.
De asemenea, atrocităţile comise de secui/maghiari asupra românilor în perioada de după Dictatul de la Viena, din anii 1940-1944, sunt nepermis ascunse. Extrem de jignitoare faţă de români este lipsa de responsabilitate a autorilor faţă de instaurarea administraţiei ungare în toamna anului 1940, autorii vorbind doar de problemele economice şi de entuziasmul maghiar şi nu de cumplitele atrocităţi comise asupra românilor de armata ungară de ocupaţie şi de etnici maghiari/secui localnici. De asemenea, numeroase biserici româneşti din zonă au fost rase de pe faţa pământului şi locul unde aceste sfinte locaşuri au existat stă şi astăzi mărturie a unui trecut condamnabil şi pe care degeaba încearcă să-l ascundă un asemenea manual „orb”.
Fără menţionarea acestor momente importante din viaţa unei comunităţi, toată istoria secuilor prezentată în manual nu este decât un exerciţiu minor, un joc periculos, o lipsă de responsabilitate faţă de trecut. Nu se recunoaşte decât atrocitatea comisă asupra evreilor în 1944, spusă însă pe un ton deloc ferm, doar ca o uşoară latură umbrită a micii lumi maghiare din zonă, când faptele maghiarilor care au participat la Holocaust sunt de o mare gravitate în faţa istoriei. Nu trebuie trecută cu vederea nici afirmaţia autorilor că unii evrei stabiliţi în secuime erau şi mercenari. Afirmaţia este gravă dacă nu este explicată, pentru că astfel enunţată pare ca o scuză faţă de atrocităţile comise asupra evreilor în 1940-1944. Şi apoi, în zona Ucrainei Subcarpatice nu au fost expulzaţi evrei, ci au fost duşi în detaşamente de muncă forţată în condiţii de exterminare. Păcat că autorii nu-şi asumă responsabilitatea redării oneste şi a acestor aspecte faţă de istoria evreilor şi faţă de Holocaust.
Nu este prezentat cu obiectivitate momentul dramatic din toamna anului 1944, respectiv acţiunea aşanumitei „Gărzi a lui Maniu” în Aita Seacă, unde secui din sat au ucis cu o mare cruzime ofiţeri şi ostaşi din Armata Română. Evident că membrii „Gărzilor lui Maniu” au comis o ilegalitate pedepsindu-i pe criminali, care trebuiau aduşi în faţa justiţiei, ilegalitate care trebuia menţionată, dar ascunderea adevărului de la Aita Seacă de către autori este condamnabilă.
Manualul conţine o politică făţiş antiromânescă în prezentarea evenimentelor istorice. De exemplu, se spune pentru perioada interbelică despre faptul că staţiunile balneare semnificative, care ar fi putut intensifica turismul şi economia locală, au ajuns în mâini române, astfel nu sporeau veniturile întreprinderilor şi comunităţilor din Ţinutul Secuiesc”, fără să se menţioneze faptul că şi înainte de 1 Decembrie 1918, principalii vizitatori ai acestor staţiuni au fost românii din Regat.
Totul este privit prin prisma separatismului etnic pur în zonă, într-un moment când încă întreaga Transilvanie avea atunci o industrie care în majoritate era în mâini maghiare datorită asupririi de secole a românilor de către oligarhia conducătoare maghiară.
Jignitoare este şi minciuna că la Reforma agrară din 1921, câştigul provenit din proprietatea indivizibilă a familiilor militare de odinioară din Ciuc şi Trei Scaune, în loc să servească înălţarea economică şi culturală a secuimii, a ajuns pe mâna statului, care l-a împărţit micilor gospodari, asociaţii şi biserici române”. Aşadar, o avere deloc pur secuiască – pentru că din comunităţi făceau parte români, ar fi fost astfel exclusiv dată românilor, afirmaţie care vine să lovească încă o dată demnitatea istorică românească în faţa tinerilor cărora le este destinat manualul.
Altă jignitoare minciună este că bisericile româneşti au fost construite în perioada interbelică prin comunităţile locale; totul este turnat în pagină cu distanţare faţă de conlocuitorii români, cu o culpabilizare a românilor pentru că au „îndrăznit” să-şi construiască biserici ortodoxe „uriaşe” (prin această sintagmă se poate intui cu claritate poziţia faţă de români a autorilor) în stil bizantin în oraşele din zonă, astfel că, din start, românii sunt priviţi de autorii manualului drept nişte locuitori de mâna a doua, nişte toleraţi, care nu au voie să-şi construiască biserici „uriaşe”.
Autorii nu consemnează faptul că, până la Decretul de toleranţă emis de împăratul Iosif al II-lea, în 1781, românii ortodocşi nu au avut dreptul de a construi biserici din piatră. După această dată, numai până la 1918, peste 50 de comunităţi româneşti din judeţele Covasna şi Harghita au construit locaşuri de cult, care există şi astăzi. Este drept, unele dintre ele rămase fără credincioşi, sau cu un număr foarte mic datorită politicii şovine ridicată la rang de politică de stat de către Austro-Ungaria dualistă.
Este inadmisibilă şi minciuna jignitoare faţă de Armata Română, şi anume că în august 1916, „teritoriile invadate de trupele române au suferit pagube grave. Au devastat, jefuit, magaziile, casele fără proprietari şi au dat foc la numeroase clădiri”. Şi tot pe seama Armatei Române sunt puse şi „multe sute de victime civile în rândul persoanelor în vârstă rămase acasă, bătrânilor ce fugeau şi copiilor”. Aşadar, în loc de adevăr istoric, o minciună extrem de jignitoare faţă de români, pusă la temelia învăţării istoriei de către elevii maghiari de astăzi, în loc să se scrie cu responsabilitate de atrocităţile batalioanelor secuieşti de la 1918-1919.
Despre Congresul secuiesc de la Tuşnad din 1902, autorii nu suflă o vorbă privind cererea secuilor prezentată acolo de intensificare a legăturilor economice cu România şi de a se preda limba română la liceele din zonă, dat fiind importanţa colaborării economice vitale a secuilor cu românii de peste munţi.
Nu se menţionează nimic despre influenţa limbii române asupra limbii şi vieţii secuilor de-a lungul secolelor. Această realitate, atestată de numeroase documente de epocă, unanim acceptată şi demonstrată de lingvişti maghiari şi români se constituie într-un veritabil monument al duratei convieţuirii paşnice româno- secuieşti/maghiare pe o întinsă dimensiune istorică.
Studiile de demografie istorică pun în evidenţă un schimb de populaţie ce a avut loc de-a lungul timpului de o parte şi de alta a Carpaţilor. Deosebit de edificatoare pentru starea de spirit şi poziţia secuilor faţă de români este şi situaţia creată la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX, când majoritatea ardelenilor (români, maghiari, saşi) emigrau în America, iar numeroşi secui plecau în masă în Regatul Român, alarmând pur şi simplu autorităţile locale şi centrale ungare, obligate să construiască astfel căi ferate şi fabrici, pentru a stopa depopularea zonei.
De altfel, o mare minciună etalată în manual de autori este aceea că în epoca dualismului austro-ungar ţinutul secuiesc s-ar fi dezvoltat cel mai spectaculos (când mii şi mii de secui luau drumul emigrării peste munţi, în Regatul României, pentru a-şi asigura existenţa). Adevărata dezvoltare a avut loc de fapt după dualism, în timpul României Mari și a României postbelice
Despre drama deznaţionalizării românilor din fostele scaune secuieşti, despre fenomenul Bodogaia şi Porumbenii Mari, localităţi unde în secolul al XVIII-lea erau două biserici româneşti, una Ortodoxă şi alta Greco-catolică, nu se scrie nimic.
Nepermisă este şi glorificarea biografiei fascistului Nyirö Jozsef, cel care s-a dovedit un şovin antiromân şi un antisemit în timpul celui de-al doilea război mondial, un oficial al guvernului fascist al lui Szálási. La fel de nepermisă este şi ascunderea faptului că Orbán Balázs, „Cel mai mare secui”, a fost, la rândul său, un mare şovin antiromân, fapt cunoscut în epocă şi dovedit de scrierile sale.
Pe aceste considerente apreciem că manualul nu este decât o provocare jignitoare la adresa românilor, evreilor şi chiar a germanilor trăitori pe aceste meleaguri (inclusiv a memoriei saşilor din Reghin şi din jurul acestuia la 1848) şi propunem scoaterea lui din şcoli şi pedepsirea celor care din banii publici au susţinut o astfel de provocare.
Desigur că prin aceste rânduri am făcut o primă evaluare a conţinutului manualului de Istorie a secuilor urmează o analiză mai amănunţită a textului, prin care vom dezvălui toate erorile şi afimaţiile tendenţioase şi provocatoare la adresa românilor, toate locurile comune, agresivităţile de atitudine istorică şi mistificările care duc spre o cultivare deschisă a şovinismului, şi nu a prieteniei, a acceptării şi înţelegerii reciproce, în şcolile româneşti cu limba de predare maghiară.
Locuind împreună cu românii şi înconjuraţi din toate părţile de către români, secuii au avut relaţii de bună vecinătate cu această majoritate etnică a arealului românesc. La atrocităţile ascunse de manual nu au participat, evident, toţi secuii, generaţia de astăzi nu poate fi culpabilizată pentru trecutul nedemn. De aceea, se impune elaborarea unui volum monografic bazat pe realităţi istorice dovedite de documente şi nu pe mistificări eroizante şi pe minciuni grosolane şi provocatoare care să estompeze adevărul, astăzi, când suntem sub ochii unei Europe care promovează onestitatea intelectuală, acceptarea alterităţii etnice şi religioase, spiritul de promovare a înaltelor valori umane şi morale.
Centrul European de Studii Covasna – Harghita
(Vasile LECHINŢAN, Ioan LĂCĂTUŞU, Vasile STANCU)
N.R. Manualul a fost avizat favorabil de două personaje din Direcţia minorităţi din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale: Szocs Domokos, director general, şi Szepsi Alexandru, director. Cei doi, care, conform juriştilor, au atentat în mod direct prin acest manual împotriva ordinii constituţionale, art 166 ind.1, C.P., afirmă într-un document oficial că “…manualul nu este considerat manual (…) Cartea de Istorie a Secuilor, care conţine pe copertă înscrisul îndrumător metodic (adică ghid) şi manual recomandat elevilor de clasa a VI-a şi a VII-a, corespunde din punct de vedere ştiinţific şi realităţii istorice, unităţile şcolare care au introdus acest opţional au respectat procedura elaborată de ISJC şi ISJH, pentru introducerea unei discipline opţionale şi că (…) prin conţinuturile dezvoltate în cadrul acestui opţional se urmăreşte atingerea idealului educaţional al şcolii româneşti, aşa cum prevede Legea Educaţiei Naţionale”.
Sursa: cotidianul.ro

Manipularea prin reclamele la medicamente, difuzate la TV


, 0 comentarii


Sunt din ce în ce mai multe ţări care iau măsuri împotriva acţiunilor de promovarea a medicamentelor la televizor şi nu este foarte greu să înţelegem de ce se întâmplă acest fenomen. Reclamele la medicamente conduc la un nivel ridicat al supradiagnosticării şi al tratamentului în exces, scrie Mercola.com.
Într-un sondaj din 2009 realizat de Harris Poll, 51% dintre respondenţi s-au arătat convinşi că reclamele la medicamente îi încurajează să pună întrebări atunci când merg la doctor, iar 44% dintre ei cred că publicitatea la pastile îi ajută să afle mai multe informaţii despre afecţiunea de care suferă.
Recent, un nou studiu care a evaluat efectul reclamelor la medicamente “direct către consumator” a concluzionat că reclamele la TV pentru statine ar putea fi un factor principal al supradiagnosticării afecţiunilor legate de colesterolul mărit şi al tratamentului excesiv cu medicamente.
Motivul este clar. Oamenii care îşi întreabă doctorii despre un medicament promovat la televizor ajung de obicei să obţină o reţetă pentru acel produs.
Nu este de mirare că, în SUA de exemplu, unul din patru americani cu vârsta de peste 45 de ani ia un medicament cu statine, în ciuda faptului că există peste 900 de studii care dovedesc efectele adverse ale acestor pastile, ce variază de la probleme musculare la diabet şi până la un risc crescut de cancer.

  • Reclamele TV pentru statine conduc la o supradiagnosticare şi la un tratament în exces
Au fost luate măsuri pentru a determina relaţia dintre expunerea la reclamele care promovează medicamentele cu statine şi două variabile clinice: diagnosticul colesterolului mare şi utilizarea statinelor. Studiul a utilizat tehnica de regresie logistică pentru a analiza sondajele aplicate pe 106.000 de persoane, acestea fiind corelate cu datele privind frecvenţa reclamelor care au apărut la televiziunea naţională, prin cablu şi cea locală, între 2001 şi 2007.
În mod suprinzător, cei care au afirmat că au văzut la TV reclame care promovau medicamentele cu statine erau:
-         cu 16%-20% mai predispuşi să fie diagnosticaţi cu un colesterol mare;
-         cu 16%-20% mai predispuşi să ia un medicament cu statine.
Aceste rezultate reflectă foarte clar modul în care reclamele influenţează oamenii, chiar şi atunci când vine vorba despre un produs care are şanse să provoace mai multe probleme decât beneficii, aşa cum este şi cazul statinelor.
În rândul celor diagnosticaţi cu un colesterol ridicat, cât şi al celor care utilizau statinele în mod frecvent, majoritatea era formată din cei care aveau un risc redus de a suferi viitoare evenimente cardiace, indicând faptul că supradiagnosticarea şi tratamentul inutil cu medicamente sunt două aspecte destul de reale.

  • Reclame cu risc de a pune în pericol sănătatea a milioane de persoane
Statinele sunt inhibitori HMG-CoA de reductază, adică, aceştia acţionează prin blocarea enzimelor din ficat, responsabile cu realizarea de colesterol (reductază HMG-CoA). Faptul că medicamentele de tipul statinelor provoacă mai multe efecte secundare este un lucru bine cunoscut, deoarece există peste 900 de studii care dovedesc efectele lor adverse, ce variază de la probleme musculare şi până la un risc crescut de dezvoltare a cancerului.
Să nu uităm că statinele sunt clasificate drept “medicamente de sarcină de Categoria X”, ceea ce înseamnă că pot cauza defecte serioase la naştere şi nu ar trebui să fie utilizate niciodată de o femeie care este însărcinată sau care îşi doreşte să rămână însărcinată. Dacă în aceste situaţii statinele sunt recomandate de medic, acest lucru este o dovadă clară de neglijenţă extremă şi de malpraxis.
De asemenea, statinele cresc riscul de dezvoltare a diabetului, prin intermediul unor mecanisme diferite. Cel mai important este acela că statinele cresc rezistenţa la insulină, care poate fi extrem de dăunătoare pentru sănătatea organismului. O rezistenţă crescută la insulină contribuie la inflamaţia cronică, cea care este numitorul comun al majorităţii bolilor.
De fapt, o rezistenţă crescută la insulină poate conduce la afecţiuni cardiace care, în mod ironic, sunt motivul principalul pentru care iei un medicament de reducere a nivelului colesterolului. De asemenea, statinele favorizează grăsimea de pe abdomen, o presiune arterială mare, atacuri de cord, oboseală cronică, perturbarea tiroidei şi boli precum Parkinson sau Alzheimer.
În al doilea rând, statinele cresc riscul de diabet prin creşterea efectivă a nivelului de zahăr din sânge.
Medicamentele de tipul statinelor interferează şi cu alte funcţii biologice şi cu traseul mevalonatului, care reprezintă calea centrală pentru gestionarea steroizilor din organism. De-a lungul acestui traseu, elementele care sunt afectate în mod negativ de statine includ:
-         toţi hormonii sexuali
-         cortizon
-         dolicoli, care sunt implicaţi în activitatea de a păstra sănătoase membranele din interiorul celulelor
-         toţi sterolii, inclusiv colesterol şi vitamina D (care este produsă din colesterolul din piele)

  • 99 de persoane din 100 nu au nevoie de statine
Faptul că, pe piaţă, cota acestor medicamente a crescut la un nivel incredibil este odovadă a eficienţei marketingului direct către consumator, a corupţiei şi a lăcomiei corporative, din cauză că sunt şanse foarte mari ca, în cazul în care iei o statină, să nu ai cu adevărat nevoie de ea. Singurul subgrup care ar putea beneficia de statine sunt persoanele care s-au născut cu un defect genetic numit hipercolesterolemia familială, din moment ce această afecţiune îi face rezistenţi la măsurile clasice de normalizare a nivelului colesterolului.
Este important să reţinem: colesterolul nu este cauza afecţiunilor cardiace. Dacă doctorul recomandă să-ţi verifici colesterolul total, atunci ar trebui să ştii că acest test nu îţi va spune practic nimic despre riscul tău de a suferi de o afecţiune cardiacă, cu excepţia cazului în care valoarea este de peste 330. Procentajul HDL este un indicator mult mai potent pentru riscul de afecţiuni cardiace.
Iată cele două aspecte la care ar trebui acordată o atenţie mai mare:
  1. Raportul HDL/Colesterolul total: Ideal ar trebui să fie peste 24%. Dacă este sub 10%, atunci eşti supus la un risc semnificativ mai mare de dezvoltare a unor afecţiuni cardiace.
  2. Raportul Trigliceride/HDL: Ar trebui să fie sub 2.
Să nu uităm că organismul are nevoie de colesterol, deoarece acesta este important în producţia de membrane celulare, hormoni, vitamina D şi acizi biliari, care ne ajută să digerăm grăsimea.
De asemenea, colesterolul ajută creierul să creeze amintiri şi este vital pentru funcţia neurologică. În acelaşi timp, există dovezi puternice care spun că dacă ai un colesterol prea mic, atunci creşte riscul de pierdere a memoriei, al bolii Parkinson, al dezechilibrelor hormonale, dar şi riscul de accidente vasculare, depresie, suicid şi al unui comportament violent.

  • Gândiţi-vă de două ori înainte de a deschide televizorul
Din moment ce întâlnim aceste reclame peste tot – la TV, în reviste şi pe Internet – , este dificil să eliminăm complet expunerea la acest tip de informaţii.
Totuşi, ceea ce putem face este să ne păstrăm o doză de scepticism oricând vedem o reclamă la un medicament. Să ne informăm cu privire la efectele secundare şi să ne întrebăm dacă dezvoltarea cancerului este un risc acceptabil pentru un medicament care tratează o afecţiune a pielii, de exemplu.
Un medicament obişnuit vine “la pachet” cu o listă de 70-100 de posibile reacţii, potrivit cercetătorilor care au utilizat un program pe calculator pentru a analiza 5600 de etichete ale medicamentelor. Având în vedere acest lucru nu este de mirare că atât de multe persoane ajung la serviciul medical de urgenţe în fiecare an, ca rezultatal reacţiilor adverse ale medicamentului.
  • Doar câteva întrebări, înainte de a lua un medicament
De fiecare dată când luăm un medicament, indiferent dacă am cedat în faţa unei reclame seducătoare sau doctorul ne-a prescris o reţetă pentru diverse afecţiuni, ar fi bine să nu uităm că toată responsabilitatea ne aparţine nouă.
În locul unei atitudini “orbeşti”, prin care acordăm încredere deplină reclamelor şi doctorilor, putem prelua controlul asupra sănătăţii noastre, punând anumite întrebări legate de medicamentul prescris, cum ar fi:
-         Chiar am nevoie de acest medicament?
-         Este prescris în mod corespunzător?
-         Care sunt efectele secundare?
-         Creează dependenţă?
-         Care sunt alternativele naturale?
În majoritatea cazurilor există mari şanse să descoperim că putem preveni sau remedia problema de sănătate urmând anumite principii de bază ale unei sănătăţi optime şi nu cu ajutorul unui medicament:
  1.  Prin adoptarea unei alimentaţii sănătoase, concentrată pe alimente integrale proaspete (ideal ar fi să fie organice şi/sau crescute la nivel local). Pentru a menţine nivelul insulinei la o cotă normală, trebuie eliminat zahărul şi cerealele de toate tipurile, iar  carbohidraţii trebuie înlocuiţi cu grăsimi sănătoase. O alimentaţie bogată în grăsimi sănătoase, cu un aport moderat de proteine şi cu puţini carbohidraţi are mari şanse să îmbunătăţească sănătatea oamenilor.
  2.   Prin consumul grăsimilor sănătoase. Ştiinţa este clară în acest sens: grăsimile omega-3 sunt esenţiale pentru o sănătate optimă. Din păcate, majoritatea peştilor comercializaţi în ziua de azi sunt poluaţi cu mercur, PCB şi alte substanţe toxice, de aceea specialiştii recomandă un supliment, cum ar fi uleiul de krill. Alte grăsimi sănătoase includ uleiul de cocos, avocado, măsline, ulei de măsline, unt şi nuci macadamia. Toate aceste grăsimi au un conţinut redus de proteine şi nu afectează nivelul de insulină, leptină sau mTOR.
   3.  Principalul lichid pe care îl bem ar trebui să fie apa curată, pură.Recomandarea doctorului Mercola este să stăm cât mai departe de toate băuturile îndulcite şi/sau cu diferite arome, inclusiv cele care conţin îndulcitori artificiali.
  4.   Aplicarea unor practici şi metode de gestiune corespunzătoare a stresului zilnic (ex: meditaţia, lectura, cursuri de dezvoltare personală, rugăciunea).
   5.  Practicarea de exerciţii fizice în mod regulat. Ideal ar fi un regim de fitness complet care include întinderi, antrenament de intensitate mare, exerciţii de întărire a musculaturii etc.
   6.  Să ne asigurăm că stăm un timp suficient la Soare pentru a ne optimiza, într-un mod natural, nivelul de vitamina D din organism. Potrivit unei serii impresionante de studii ştiinţifice, vitamina D este esenţială pentru a sănătate generală bună.
  7.  Limitarea nivelului de expunere la toxinele de toate tipurile.
   8.  Respectarea perioadei de somn. Oamenii de ştiinţă au descoperit că ritmurile circadiene reglează nivelurile de energie din celulele. În plus, proteinele implicate în ritmul circadian şi în metabolism sunt asociate şi dependente unele de altele. De aceea, atunci când ritmurile noastre circadiene sunt tulburate, sănătatea fizică poate fi afectată într-un mod semnificativ.

  • Este nevoie de o implicare personală pentru a rămâne sănătos într-un sistem bolnav
În cele din urmă, este vorba despre corpul nostru, iar decizia de a lua medicamente pentru o anumită afecţiune este o decizie strict personală. Totuşi, specialiştii ne recomandă să facem o cercetare în ceea ce priveşte medicamentele prescrise de doctor. Majoritatea doctorilor au foarte puţine informaţii pe care le pot oferi despre un anumit medicament, doar pe cele pe care le ştiu de la reprezentanţii farmaceutici.
De asemenea, ar fi bine să reţinem că niciun medicament nu este complet sigur.Chiar şi în cele mai bune circumstanţe – cum ar fi un medicament care a trecut printr-un proces de testare obiectivă, de lungă durată -, atunci când acesta ajunge în corpul tău, poate produce efecte necontrolabile.
Reclamele sunt realizate cu scopul de a naşte în noi dorinţa de a cumpăra un produs. Nu sunt anunţuri de interes public!
Trebuie să înţelegem că, în afară de situaţia în care suferim de o hipercolesterolemie familială, nu avem nevoie de un medicament pentru a normaliza colesterolul. Acest lucru poate fi obţinut cu uşurinţă prin intermediul unei alimentaţii şi a unui regim de exerciţii fizice corect, recomandă în încheiere dr. Mercola. Sursa :financiarul.ro

Pe-un picior de iad


, 2 comentarii

Scenariu de razboi: Japonia ar putea fi prima tinta a unui atac nord-coreean


, 0 comentarii


Japonia, si nu Coreea de Sud, ar putea fi prima tinta aleasa de nord-coreeni in eventualitatea unui atac cu racheta, sustin mai multi analisti niponi si straini, citati de CBSNews. Regimul de la Phenian ar incerca astfel sa forteze liderii japonezi sa faca concesii, sa determine Japonia sa stea departe de un conflict in Peninsula Coreeana si, mai ales, sa provoace aparitia unei rupturi in relatia dintre Tokyo si Washington. Cat de real ar putea fi un astfel de scenariu?
La sfarsitul lunii martie, liderul nord-coreean Kim Jong-un a afirmat ca, in cazul unei provocari “nesabuite” din partea americanilor, fortele nord-coreene “trebuie sa loveasca fara mila continentul american (…), bazele militare din Pacific, inclusiv Hawaii si Guam, si pe cele care se afla in Coreea de Sud”.
Majoritatea expertilor apreciaza ca regimul de la Phenian nu dispune de tehnologia care sa ii permita sa lanseze rachete asupra unor tinte aflate la o distanta atat de mare, precum continentul american, insa Coreea de Sud si Japonia s-ar afla cu siguranta in raza de actiune a unor rachete balistice nord-coreene.
Dupa ce am vazut cum s-ar desfasura un posibil atac impotriva Coreei de Sud si care ar fi raspunsul fortelor sud-coreene, merita sa discutam si cat de plauzibil ar fi un scenariu in care rachetele nord-coreene ar fi lansate impotriva teritoriului japonez.

Retorica agresiva nord-coreeana, luata in serios de Japonia
AP sustine ca oficialii japonezi si-au exprimat de mult timp ingrijorarea ca, daca nord-coreenii s-ar decide sa atace nuclear o tara din regiune, regimul de la Phenian nu are doar mijloacele, ci si mai multe motive puternice pentru lansarea unui atac impotriva capitalei nipone Tokyo sau a instalatiilor militare americane de pe teritoriul Japoniei. In opinia japonezilor, atacul cu o racheta balistica conventionala este cel mai probabil, insa nu trebuie exclusa nici posibila lansare a unei rachete nord-coreene cu incarcatura nucleara.
Luni, in contextul informatiilor ca regimul de la Phenian se pregateste de lansarea unei rachete sau un alt act provocator pentru miercuri, 10 aprilie, autoritatile japoneze au declarat ca au intarit masurile de asigurarea a securitatii tarii. Presa nipona a relatat zilele trecute ca Ministerul Apararii de la Tokyo a pus in alerta mai multe distrugatoare dotate cu sisteme de interceptare a rachetelor, pentru a dobori orice racheta ce s-ar indrepta spre teritoriul japonez.
“Facem tot ce putem pentru a proteja securitatea natiunii noastre”, a declarat secretarul general al cabinetului nipon, Yoshihide Suga. Atat el, cat si oficiali din Ministerul Apararii au refuzat insa sa confirme informatiile despre alerta navala, afirmand ca nu doresc “sa-si arate cartile pe care le au” nord-coreenilor.
Japonezii iau in serios retorica lui Kim Jong-un
De asemenea, marti, Japonia a anuntat ca a instalat rachete defensive de tip Patriot in trei locatii din jurul capitalei Tokyo pentru a face fata unui eventual tir cu rachete lansat de Coreea de Nord.
Rachetele au fost instalate in districtul Ichigaya si in suburbiile Asaka si Narashino, a declarat Suga.
Potrivit presei nipone, rachete Patriot vor fi instalate si in alte doua locatii din zona orasului Tokyo.
Masurile luate de japonezi au venit in contextul in care Coreea de Nord a amenintat din nou Japonia. “Avertizam inca odata Japonia impotriva faptului ca urmeaza orbeste politica Statelor Unite. Va trebui sa plateasca un pret urias pentru comportamentul sau imprudent”, potrivit unui editorial publicat luni in “Rodong Sinmun”, ziarul oficial al Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord.
Dupa testul nuclear efectuat in februarie de nord-coreeni, expertii japonezi si-au exprimat ingrijorarile crescute ca tara comunista ar putea fi deja capabila sa loveasca – sau cel putin sa ia in vizor – bazele americane si marile metropole japoneze cu focoase nucleare amplasate pe rachetele Rodong (raza de actiune a acestora este de 1300 de km). Expertii estimeaza ca regimul nord-coreean are un arsenal de circa 300 de rachete Rodong.
Raza de actiune a rachetelor Rodong este suficienta pentru a lovi Tokyo si cateva baze militare americane importante, intre care Yokota Air Base (unde se afla cartierul general al U.S. 5th Air Force), Yokosuka Naval Base (unde sunt stationate portavionul USS George Washington si grupul sau de lupta) si Misawa Air Base (baza folosita de aparatele de atac F-16).
“Nivelul de avertizare a crescut” dupa testul nuclear din februarie, a declarat Narushige Michishita, fost oficial in Ministerul japonez al Apararii, in prezent director al Programului de Securitate si Studii Internationale la Institutul National pentru Studii Politice din Tokyo. Anul trecut, Michishita a scris intr-o analiza ca o racheta Rodong lansata din Coreea de Nord ar putea ajunge in Japonia in 5-10 minute si, daca va fi indreptata impotriva centrului capitalei Tokyo, ar avea o sansa de 50% sa aterizeze in perimetrul sistemului de metrou din metropola.

De ce ar fi atacata Japonia? Cateva motive
Narushige Michishita a afirmat ca Japonia ar putea reprezenta o tinta potentiala deoarece:
* este suficient de aproape de Coreea de Nord pentru a fi lovita cu o racheta conventionala sau cu focos nuclear.
* intre cele doua tari se mentine o stare de animozitate si neincredere ce dateaza din timpul colonizarii nipone a Peninsulei Coreene, in 1910, lucru care ofera un motiv ideologic puternic statului comunist.
* o amenintare impotriva Japoniei au putea fi folosita pentru a provoca o ruptura intre Tokyo si Washington. Michishita crede ca, de exemplu, Coreea de Nord ar putea sa lanseze una sau mai multe rachete Rodong impotriva Japoniei, insa sa le programeze in asa fel incat sa nu loveasca teritoriul nipon. Actiunea ar avea darul de a determina liderii japonezi sa faca concesii, de a forta Japonia sa nu se implice intr-un eventual conflict in Peninsula Coreeana sau chiar de a se opune incercarilor fortelor americane stationate pe teritoriul nipon de a ajuta trupele sud-coreene.
* Japonia ar fi o tinta “mai buna” decat Coreea de Sud deoarece un atac nuclear lansat prea aproape de Coreea de Nord ar face ca o mare parte din teritoriul nord-coreean sa fie expusa la radiatii.
“Tinand cont de atitudinea aventuroasa trecuta a Coreei de Nord, acest scenariu se incadreaza in intervalul optiunilor sale rationale”, a afirmat Michishita.

Poate fi atacata Japonia cu adevarat?
Mai multi oficiali americani si niponi sustin insa ca simpla capacitate de a lansa o racheta nu inseamna ca ar putea avea si succes. Mai mult, ei afirma ca nu exista informatii potrivit carora regimul de la Phenian ar detine cu adevarat rachete dotate cu focoase nucleare.
CBS reaminteste ca Tokyo si Washington au investit miliarde de dolari in ceea ce se copnsidera a fi cel mai sofisticat scut antiracheta din lume, dupa ce Coreea de Nord a lansat o racheta Taepodong cu raza lunga de actiune deasupra Japoniei, in 1998. In prezent, japonezii detin interceptoare terestri si navali. In plus, Japonia a lansat mai multi sateliti spioni in ultimii ani, pentru a supraveghea activitatile militare din interiorul Coreei de Nord.
Unii experti insa nu exclud informatiile ca regimul nord-coreean ar putea deja detine rachete dotate cu focoase nucleare. Analisti japonezi si americani sunt convinsi ca nord-coreenii au rezolvat problema “miniaturizarii” focoaselor ce pot fi amplasate pe rachetele cu raza medie de actiune, astfel incat un atac nuclear asupra Japoniei este posibil.
In aprilie 2005, de exemplu, Lowell Jacoby, director al Defense Intelligence Agency, a declarat in fata unei comisii a Senatului de la Washington ca regimul de la Phenian are capacitatea de a dota o racheta cu un focos nuclear. In 2011, aceeasi agentie militara americana a afirmat ca nord-coreenii “ar putea avea acum” focoase nucleare pe baza de plutoniu, pe care le pot lansa cu ajutorul unor rachete conventionale, a unor avioane sau a altor “mijloace neconventionale”.
La randul sau, David Albright, fizician in cadrul Institute for Science and International Security, a afirmat ca tara comunista poate dota rachetele Rodong cu focoase nucleare cantarind cateva sute de kilograme si avand o putere de explozie de cateva kilotone. Este mult mai putin decat bombele lansate asupra oraselor japoneze  Hiroshima si Nagasaki, insa suficient de mare sa provoace distrugeri majore intr-o zona urbana.
Rachetele nord-coreene (grafic 2)
Rachetele nord-coreene (grafic 2)
Foto: CFR
Distanta la care pot ajunge rachetele nord-coreene (potrivit Council on Foreign Relations):
* Nodong – 1000 km
* Taepodong-1 – 2200 km
* Musudan – 4000 km
* Taepodong-2 – 6000 km
Raza de actiune a rachetelor nord-coreene (estimare Federation of American Scientists si Center 
for 
Rachetele nord-coreene (grafic 1)
Rachetele nord-coreene (grafic 1)
Foto: Voice of America
Nonproliferation Studies):  
1. Rachete operationale
* Hwasong-5 – 300 km
* Hwasong-6 – 500 km
* Rodong – 1300 km
* Musudan – 3000 km
2. Rachete in faza de testare
* Taepodong-1 – 2500 km
3. Rachete in stadiul de dezvoltare:
* Taepodong-2 – peste 6700 km
Sursa : hotnews.ro

DIKTATUL de la Bruxelles – Planul maghiarilor de a anexa Ardealul la Ungaria


Etichete: , , , 0 comentarii

În anul 2013, românii se pregătesc să sărbătorească 95 de ani de la Marea Unire de la Alba-Iulia, de la înfăptuirea României Mari.
Ungaria şi ungurii de pretutindeni, mai ales cei care sunt cetăţeni ai Statului Român, acţionează uniţi pentru ca aceasta să fie ultima mare sărbătoare românească în Ardeal şi pentru pregătirea argumentelor credibile care să stea la baza Diktatului de la Bruxelles, pe care speră să-l obţină în anul 2014.
Marea majoritate a ungurilor din Ungaria şi de pretutindeni au primit gratuit cartea “Ardealul-trecut şi viitor”, scrisă de către Endre Bajksy-Zsilinszky (deputat în Parlamentul Ungariei, în timpul regenţei lui Horthy), publicată în anul 1944 în Elveţia, în limba engleză, carte care a fost tradusă de preşedintele Republicii Ungaria, Arpad Göncz, în anul 1991, fiind tipărită la Budapesta, cu sprijinul Ministerului Culturii. Preşedintele Ungariei a recomandat astfel cartea: “Destinată să ajungă în mâinile tuturor ungurilor cu simţul răspunderii, volumul este, în zilele noastre, o lectură recomandată întregului popor.” Cartea este scrisă împotriva Poporului Român şi Statului Naţional Unitar Român. Ea reflectă ambiţiile imperialiste ale Ungariei şi năzuinţele hungarismului, precum şi sentimentele de ură şi dispreţ faţă de români. În “Introducere” la cartea “Ardealul-trecut şi viitor”, preşedintele Ungariei a scris următoarele:
- “Pretenţia românilor asupra Ardealului poate fi susţinută doar de un singur argument: numărul mai mare al populaţiei, mai exact de majoritatea etniei române.”
- “Problema ardeleană o putem rezolva odată pentru totdeauna în mod corespunzător”, adică prin creşterea artificială a numărului ungurilor din Ardeal, ca urmare a acordării cetăţeniei ungare la românii get-beget, de pe tot cuprinsul României.
Cartea tălmăcită de Arpad Göncz cuprinde programul agresiv, revizionist şi războinic al Ungariei. Preşedintele Arpad Göncz prezintă proiectele Ungariei cu privire la destinul Ardealului, proiecte de o importanţă primordială pentru unguri. Din cartea “Ardealul-trecut şi viitor” prezentăm câteva fragmente edificatoare:
- “Crearea României Mari s-a făcut sub conducerea lui Ion Brătianu, un escroc internaţional de mare talent”… prin “acceptarea principiului etnic.” (pag.82)
- “În ceea ce priveşte Ardealul, există o singură alternativă: naţiunea ungară-înainte şi după Tratatul de la Trianon – ţine în modul cel mai ferm la dreptul ei de proprietate asupra întregului Ardeal. Nu va exista niciodată o generaţie de unguri dispusă să renunţe la acest sfânt drept istoric. Naţiunea ungară este gata ca în orice clipă să ia arma în mână pentru a-şi exercita acest drept, sacrificându-şi chiar viaţa în luptă, fiindcă fără Ardeal nu poate să existe un stat ungar, nicio misiune ungară şi nici viaţă ungurească.” (pag.86)
– “Dacă majoritatea românească din Ardeal şi-ar impune cu forţa voinţa în cadrul autonomiei ardelene, va trebui să se recurgă la mijloace artificiale pentru a zădărnici dominaţia majorităţii româneşti.” (pag.101-102)
- “Într-o singură problemă nu putem face concesii: Ardealul în întregimea lui – ca o unitate intangibilă – trebuie repus sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare.” (pag.110)
Părintele Arsenie Boca spunea: “Ungurii vor mai mult decât Ardealul.” Se ştie că, Ungaria acţionează pentru răpirea unor teritorii din Slovacia, Serbia şi Ucraina. Aceste trei ţări au răspuns cu fermitate la pretenţiile şi programele revizioniste ale Ungariei. Singura ţară unde iredentismul unguresc zburdă în voie este România.
Mulţi dintre conducătorii partidelor politice româneşti şi dintre manipulatorii de opinie se fac că nu înţeleg de ce, în luna februarie a.c., a început aşa-zisul “război al steagurilor” între Ungaria şi România. Este vorba despre aşa-zisul steag secuiesc, “fabricat” de unguri şi amplasat ilegal, tot de către maghiari, pe instituţiile Statului Român, din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi pe o primărie a unui district din Budapesta.
Conform Legii nr.282 din 24 octombrie 2007 pentru ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritate, publicată în Monitorul Oficial al României nr.752 din 6 noiembrie 2007, la art.2 sunt înscrise următoarele 20 de limbi minoritare folosite pe teritoriul României: limba albaneză; limba armeană; limba bulgară; limba cehă; limba croată; limba germană; limba greacă; limba italiană; limba idiş; limba macedoneană; limba maghiară; limba poloneză; limba romani; limba rusă; limba ruteană; limba sârbă; limba slovacă; limba tătară; limba turcă; limba ucrainiană.” La art. 3 din Legea nr.282/2007 se precizează că: “În înţelesul prezentei legi, limbile minoritare sau regionale sunt limbile minorităţile naţionale.” Este evident că, legal şi faptic nu există limbă secuiască şi nici minoritate secuiască în România! După colonizarea secuilor în Ardeal, în secolul XII în părţile Bihorului şi Târnavelor, iar în secolul XIII în interiorul curburii Carpaţilor, ei au adoptat pe steagul lor trei simboluri heraldice preluate de la geto-daci, respectiv: soarele, semiluna şi lupul dacic. Ungurii, fără să aibă niciun mandat din partea secuilor, au “fabricat” în numele lor un aşa-zis steag secuiesc, de pe care au eliminat lupul dacic, semn al continuităţii geto-dacilor şi românilor în Grădina Maicii Domnului. Această cârpă ungurească au amplasat-o ilegal pe unele instituţii publice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Nimeni nu-i întreabă pe unguri de ce nu au făcut tentative şi pentru alte aşa-zise ţinuturi secuieşti în Bihor şi pe Târnave.
La recensămintele populaţiei din anul 2002 şi 2011 s-au declarat secui sub 500 de persoane, respectiv sub 300. Numai nişte nebuni cu acte în regulă ar putea să creadă că 300 de secui, de toate vârstele, ar fi în stare să înfiinţeze un aşa-zis ţinut secuiesc, cu parlament şi guvern propriu, cu armată, poliţie şi jandarmerie, cu justiţie proprie, cu administraţii locale proprii în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu ambasade proprii.
Pentru a fi înţelese mai uşor obiectivele şi acţiunile Ungariei şi iredentismului maghiar din anul 2013 şi 2014 trebuie reamintite, cel puţin, următoarele evenimente istorice:
1. În timpul Revoluţiei de la 1848–1849, revoluţionarii unguri şi Ungaria au avut ca obiectiv prioritar anexarea Ardealului. Atunci, criminalii şi teroriştii unguri au ucis peste 40.000 de români şi au incendiat 300 de sate româneşti, cu tot cu biserici şi mănăstiri.
2. Marea Unire de la Alba-Iulia, de la 1 Decembrie 1918, nu a fost recunoscută niciodată de către Ungaria şi organizaţiile etnicilor unguri din România. Ungaria şi ungurii de pretutindeni nu recunosc Unirea şi nici documentele adoptate la Alba-Iulia. Insultând inteligenţa românilor, ungurii şi cozile de topor româneşti se agaţă de unele texte din Declaraţia de la Alba-Iulia care s-a aplicat minorităţilor etnice din România, celor care au recunoscut România Mare.
3. În anul 1919, Ungaria cu sprijinul Uniunii Sovietice a început un război împotriva României pentru a ocupa Ardealul. Atunci, Armata Română a câştigat războiul şi a ocupat Budapesta, în 4 august 1919.
4. La 30 august 1940, cu sprijinul Germaniei şi Italiei fasciste, prin Diktatul de la Viena, Ungaria a obţinut o parte din Ardealul de Nord-Vest. În perioada septembrie 1940 – octombrie 1944, armata amiralului fără flotă Horthy Miklos, sprijinită de localnicii unguri, a săvârşit numeroase atrocităţi împotriva românilor şi evreilor (în zeci de localităţi) şi a trimis în lagărele de exterminare din Germania peste 157.000 de evrei. Până acum, Ungaria a cerut scuze publice Israelului şi Slovaciei pentru crimele săvârşite în timpul celui de-al doilea Război Mondial, împotriva evreilor şi slovacilor, angajându-se să plătească despăgubiri. Niciodată, Ungaria nu a recunoscut antrocităţile săvârşite împotriva românilor şi nu a cerut scuze publice României şi Poporului Român!
5. După 21 decembrie 1989 au început atrocităţile săvârşite de unguri împotriva românilor în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. În paralel, a continuat separatismul pe criterii etnice (mai ales în şcoli) şi alungarea a zeci de mii de români din cele trei judeţe. Adevărul istoric se regăseşte în Raportul HAR-COV al Parlamentului României, din anul 1991, pentru care s-a primit interdicţie de a fi dezbătut şi aprobat la Bucureşti.
6. În martie 1990, la Târgu–Mureş, Ungaria împreună cu numeroasele organizaţii ale etnicilor unguri din România au încercat, în forţă, să rupă Ardealul din Vatra Strămoşească multimilenară. Este meritul Uniunii Vatra Românească şi al românilor din judeţul Mureş că au reuşit să zădărnicească această nouă acţiune revizionistă a Ungariei. Atunci, bestiile ungureşti au folosit împotriva românilor un arsenal bogat şi diversificat format din: lanţuri, răngi de fier, bâte, sule, cuţite şi pungi cu sare pe care au aruncat-o în ochii românilor. Din rândurile românilor au fost mai mulţi morţi şi numeroşi răniţi. Este celebru cazul Eroului Mihăilă Cofariu, mutilat pe viaţă de bestiile ungureşti. Statul Român a uitat de urmaşii celor omorâţi de unguri la Târgu-Mureş şi de cei răniţi de criminalii unguri, care nu zac în puşcărie. Mai mulţi dintre criminalii de la Târgu-Mureş, din acel martie negru, au fugit în Ungaria.
7. În perioada 1992-2012, în Camera Deputaţilor, conform art.62, alin.2 din Constituţia României, nu a existat niciun deputat din partea minorităţii secuieşti, deoarece aceasta nu există legal în ţara noastră.
8. Aşa-zisul steag secuiesc este de fapt o cârpă ungurească, de pe care a fost înlăturat lupul dacic care confirmă continuitatea geto-dacică şi românească în Ardeal, în vatra vechii Europe. Ministrul de Interne, domnul Radu Stroe şi ministrul Apărării Naţionale, domnul Mircea Duşa, au declarat public la televiziune, în ziua de 10 februarie a.c., că pretinsul steag secuiesc este ilegal, iar amplasarea lui pe instituţiile publice din România încalcă dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr.75/1994 privind arborarea drapelelor pe teritoriul României. În realitate adevăratul steag secuiesc a rămas un obiect de muzeu. Secuii au avut o origine turco-avară şi au fost deznaţionalizaţi de către unguri. Aşa-zisul steag secuiesc, inventat şi finanţat de la Budapesta, este un simbol al statalităţii Ungariei. El semnifică, acolo unde este arborat sau purtat la manifestări publice, apartenenţa acelui teritoriu la Ungaria.
Poporul Român, creştin ortodox, iartă dar nu uită atrocităţile săvârşite de unguri!
Sunt cunoscute, românilor, mai ales locuitorilor din Ardeal, megalomania ungurească, sentimentele ungurilor de dominaţie, duşmănie şi dispreţ faţă de români. Aroganţa şi obrăznicia ungurilor a dat, din nou, în clocot, în februarie a.c. De ce? Unii neajutoraţi mintal care apar la emisiuni televizate, în loc să stea la balamuc, susţin că declaraţiile antiromâneşti ale oficialităţilor de la Budapesta, ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti şi ale liderilor ungurilor din România au legătură cu viitoarele alegeri din ţara vecină şi neprietenă care vor avea loc în anul 2014 sau 2015. Cu toţii mint de îngheaţă apele, dar sunt bine plătiţi ca avocaţi ai ungurilor. Din păcate, Iuda are mulţi urmaşi în România.
Care este adevărul? Conducătorii Ungariei şi ai etnicilor unguri din România sunt convinşi că au ajuns foarte aproape de momentul dezmembrării teritoriale a României şi al anexării Ardealului, în mod paşnic, printr-un nou Diktat, de data aceasta de la Bruxelles. Cum? Prin obţinerea, prin mijloace artificiale (cum i-a învăţat fostul preşedinte Arpad Göncz, al Ungariei) a unei majorităţi ungureşti în Ardeal şi prin dobândirea a peste 50% din proprietăţile imobiliare aflate în Grădina sau Cetatea Domnului (Ardeal) pe calea retocedărilor în natură (foarte multe bazate pe acte false) şi a cumpărărilor de terenuri agricole şi păduri. La toate acestea se adaugă apropiata votare în Camera Deputaţilor a modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003 (votată în unanimitate în Senat, la 27 octombrie 2009), în baza căreia titularii licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale (din care, în Ardeal peste 80% au fost date la unguri) îi vor expropria pe români printr-o procedură diabolică şi extrem de rapidă, inclusiv prin intermediul instanţelor judecătoreşti. Încrederea ungurilor în obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului a fost sporită prin includerea de către Guvernul Ponta II, printre priorităţile legislative, a proiectului de lege privind statutul minorităţilor naţionale. Acest statut, susţin liderii U.D.M.R., va facilita autonomia teritorială a Ardealului.
Se ştie că, Ungaria are un interes major pentru ca România să nu intre nici în anul 2013 în spaţiul Schengen şi acţionează în această direcţie, cu sprijinul Olandei, Finlandei şi Germaniei. Ca urmare, românii get-beget acceptă acordarea, cu multă generozitate şi în mod gratuit, a cetăţeniei şi paşaportului din partea Ungariei, fără să cunoască limba ungară, Constituţia şi imnul, istoria şi geografia acestei ţări. Pe cale de consecinţă, românii care obţin şi cetăţenia Ungariei se pot angaja uşor în toate ţările Uniunii Europene, fără niciun fel de restricţii. Mai nou, pensionarii români get-beget care cer şi obţin cetăţenia ungară beneficiază de pensie din partea Ungariei, pensie care este de două, trei ori mai mare decât pensia din România, la care sunt obligaţi să renunţe. Pe surse, s-a aflat că sunt peste 2,5 milioane de cetăţeni români care au obţinut dubla cetăţenie în Ungaria. Zilnic se duc în Ungaria mii de români, în cele 920 de localităţi, pentru a dobândi cetăţenia acestei ţări şi paşaportul unguresc. Acţiunea diabolică de acordare a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget constituie un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană, dar pentru Guvernul Ungariei este prioritatea numărul unu. Până în toamna anului 2014 se acţionează pentru acordarea cetăţeniei ungare pentru cel puţin încă două milioane de români. Apoi, Ungaria va solicita organismelor europene de la Bruxelles să constate, pe bază de acte de identitate şi paşapoarte, că în Ardeal sunt 4-5 milioane de cetăţeni unguri. Apoi cer autonomia teritorială a acestei provincii istorice româneşti, prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor.
Aşa-zisul război al steagurilor, din luna februarie a.c., declanşat de Guvernul de la Budapesta face parte din programul Ungariei de internaţionalizare a problemei Ardealului, cu scop final anexarea la Ungaria a acestui Sfânt Pământ Românesc. Orice român, cu mintea limpede, realizează că există o legătură artificială între Ungaria şi aşa-zisul steag secuiesc, “fabricat” şi purtat de unguri.
În acest context, nu trebuie uitat faptul că în majoritatea localităţilor din Covasna, Harghita şi Mureş au fost organizate ilegal referendumuri locale vizând obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Toate documentele referitoare la aceste referendumuri locale au fost depuse la organismele europene de la Bruxelles.
Preşedintele României Traian Băsescu, primii-miniştrii (Boc, Ungureanu şi Ponta), preşedinţii Senatului (Geoană, Filip şi Antonescu) şi Camerei Deputaţilor (Anastase şi Zgonea) au fost informaţi, de nenumărate ori, de către Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) şi Serviciul de Informaţii Externe (S.I.E.) despre toate acţiunile Ungariei vizând pregătirea Diktatului de la Bruxelles. De ce nu au acţionat pentru dezbaterea lor în Parlament, pentru mediatizarea şi contracarea lor? Nimeni nu-i întreabă şi nici ei nu abordează această temă! 
Având în vedere pericolul iminent al Diktatului de la Bruxelles, pregătit diabolic de Ungaria, iredentismul maghiar şi organizaţiile ungurilor din România, este necesar ca Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul ţării noastre să hotărască, de urgenţă, următoarele:
1. Până la intrarea României în spaţiul Schengen, se suspendă aplicarea legii din Ungaria privind acordarea dublei cetăţenii pentru cetăţenii români.
2. Suspendarea, pentru doi ani, a aplicării legislaţiei referitoare la restituirile în natură şi verificarea legalităţii tuturor restituirilor făcute în perioada post-decembristă pentru unguri, atât pentru persoanele fizice cât şi persoanele juridice, mai ales bisericile ungureşti şi Statusul romano-catolic.
3. Respingerea în Camera Deputaţilor a modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003, pentru a stopa exproprierea românilor de către titularii unguri ai licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale ale Poporului Român.
4. Convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) pentru a decide modalităţile de stopare a acţiunilor Ungariei vizând pregătirea argumentelor pentru Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014.
5. Adresarea unui mesaj Parlamentului României de către Preşedintele ţării pe tema situaţiei din Ardeal şi a acţiunilor extrem de periculoase ale Ungariei. Până acum, Preşedintele Băsescu i-a sugerat premierului Ungariei, Viktor Orban, să fie mai atent şi să acţioneze mai uşor cu pianul pe trepte.
6. Se amână cu doi ani discutarea şi adoptarea legilor privind regionalizarea României şi revizuirea Constituţiei. În faţa pericolului unguresc, românii au nevoie de unire şi nu de dezbinare.
7. Interzicerea vânzării pământului românesc la străini.
În faţa uriaşului pericol unguresc, pe lângă unirea românilor, indiferent de opţiunile politice şi judeţele în care locuiesc sau ţările în care muncesc, se impune extinderea poruncii marelui patriot Radu Gyr: Ridică-te Gheorghe! Ridică-te Ioane! Ridică-te Vasile! Ridică-te Mihai! Scoală-te Traian! Scoală-te Victor!  Sursa :apologeticum.wordpress.com

Abonați-vă la: Postări (Atom)

    Translate my blog

    Top Articole

    Urmaresc

    Contor Afisari

    VIZITATORI

    Powered by Blogger