Electricitatea e un exemplu de tehnologie de uz general, la fel cum a
fost motorul cu aburi înainte. Tehnologiile de uz general duc la cea
mai mare creștere fiindcă dezlănțuie o cascadă de alte inovații și
invenții, cum ar fi becurile electrice și, da, reproiectarea fabricilor.
Are perioada noastră o tehnologie de uz general? Desigur. E
calculatorul. Dar tehnologia în sine nu-i suficientă. Tehnologia nu e
destin. Noi ne croim destinul și, la fel ca generațiile trecute de
manageri care au trebuit să-și reproiecteze fabricile, va trebui să
reinventăm organizarea și chiar întregul sistem economic. Nu ne
descurcăm așa cum ar trebui. Și vom vedea imediat, productivitatea, de
fapt, e bine mersi, doar că s-a decuplat de locurile de muncă și venitul
muncitorului tipic stagnează. Aceste probleme sunt uneori greșit
diagnosticate ca fiind sfârșitul inovației. De fapt sunt durerile
facerii a ceea ce eu și Andrew McAfee numim „nouă eră computerizată”.
Să analizăm niște date. Aici e PIB-ul pe persoană în America. Au
existat câteva ezitări, dar în ansamblu merge drept în sus, ca tras cu
rigla. E la scară mare, ce pare a fi creștere susținută e, de fapt, o
accelerare în termeni reali. Iar asta e productivitatea. Se vede o mică
încetinire în mijlocul anilor ’70, dar își revine binișor cu A Doua
Revoluție Industrială, atunci când s-a învățat cum să se electrifice
fabricile. După un moment de ezitare, creșterea productivității s-a
accelerat din nou. Poate că „istoria nu se repetă, dar uneori rimează.”
Azi productivitatea a atins un record absolut și, în ciuda Marii
Recesiuni, după anul 2000 a crescut mai repede decât în anii ’90,
celebrii ani ’90 în care a crescut mai repede decât în anii ’70 sau ’80.
Crește mai repede decât în timpul Celei De-a Doua Revoluții
Industriale. Și asta doar în Statele Unite. La nivel mondial, veștile
sunt și mai bune. În ultimul deceniu, veniturile la nivel mondial au
crescut cu o rată mai mare, ca niciodată.
De fapt aceste numere subestimează progresul nostru pentru că noua
eră digitală înseamnă mai mult generare de cunoaștere decât simplă
producție fizică. E minte, nu materie; creier, nu mușchi; idei, nu
lucruri. Și asta creează probleme pentru măsurarea standard pentru că
obține tot mai multe lucruri gratis, ca Wikipedia, Google, Skype,
postările pe net, chiar și acest discurs TED. E bine să obții ceva
gratis, nu? Sigur că este. Dar asta nu intră în PIB-ul determinat de
economiști. Preț zero înseamnă zero PIB. Dacă ne uităm la cifre,
industria muzicală e pe jumătate fața de acum 10 ani, dar ascult muzică
mai multă și mai bună decât oricând. Pariez că și voi. Per ansamblu,
cercetarea mea estimează că PIB-ul nu ține cont de peste 300 de miliarde
dolari anual reprezentând bunuri și servicii gratis de pe Internet. Să
privim acum în viitor. Sunt unii superdeștepți care zic că am ajuns la
sfârșitul creșterii, dar pentru a înțelege viitorul creșterii, trebuie
estimați promotorii acestei creșteri. Eu sunt optimist pentru că noua
eră IT e digitală, exponențială și combinativă.
Dacă mărfurile sunt digitale, se pot replica la calitate identică și
cost nul, putând fi livrate aproape instantaneu. Bun venit la economia
abundenței. Dar digitizarea lumii aduce și un beneficiu subtil.
Măsurătorile sunt seva vitală a științei și progresului. În era detelor
uriașe, putem măsura lumea ca niciodată.
În al doilea rând, noua eră digitală e exponențială. Calculatoarele
se îmbunătățesc mai repede ca orice altceva vreodată. Azi, un
Playstation pentru copii e mai puternic decât un supercomputer militar
din 1996. Creierul nostru se așteaptă la o lume liniară. Ca urmare,
tendințele exponențiale ne iau prin surprindere. Obișnuiam să spun
studenților că există lucruri la care calculatorul nu e bun, cum ar fi
să conducă o mașină în trafic aglomerat. (Râsete) Așa este, iată-ne pe
mine cu Andy zâmbind ca doi nebuni pentru că tocmai am venit pe Route
101 într-o, da, mașină fără șofer.
În al treilea rând, noua eră computerizată e combinativă. Abordarea
stagnaționistă consideră că ideile îmbătrânesc ca niște fructe ce se
apleacă și cad, dar în realitate, fiecare inovație creează materia primă
pentru alte inovații. Iată un exemplu. În doar câteva săptămâni, un
student de-al meu a făcut o aplicație care a atins 1,3 milioane de
utilizatori. A putut face asta atât de ușor pentru că a difuzat-o pe
Facebook, care a profitat de existența rețelei wwweb, iar www de
Internet și așa mai departe.
Chiar luate individual: digitalul, exponențialul și combinativul ar
fi câștigătoare. Puse împreună vor da naștere la o serie de realizări
uimitoare cum ar fi roboți care lucrează în fabrici sau aleargă repede
ca un ghepard, sau sar peste clădiri înalte.
Dar poate cea mai importantă invenție este computerul care învăță.
Luați în considerare un singur proiect: Watson de la IBM. Aceste
punctulețe reprezintă campionii de la emisiunea de cultură generală
„Jeopardy”. La început, Watson nu era prea bun, dar s-a îmbunătățit
într-un ritm mai rapid decât ar fi putut orice om. Și cu puțin timp după
ce Dave Ferrucci a arătat acest grafic clasei mele de la MIT, Watson
l-a bătut pe campionul mondial la „Jeopardy”. La vârsta de șapte ani,
Watson e încă în copilărie. Recent, profesorii săi l-au lăsat să
navigheze nesupravegheat pe Internet. A doua zi, a început să răspundă
la întrebări cu înjurături.
Dar Watson se dezvoltă rapid. A fost testat pentru slujbe în centrale
telefonice și a reușit la testare. Aplică pentru posturi în sectorul
juridic, bancar și medical și, în unele cazuri, este admis. Nu-i
surprinzător că exact în momentul în care construim aceste computere
inteligente, poate cea mai importantă invenție din istoria umanității,
unii oameni spun că inovația stagnează? Ca și în cazul primelor două
revoluții industriale, consecințele depline ale noii ere digitale vor
necesita cel puțin un secol până vor da roade pe deplin, dar acestea
sunt șocante.
Înseamnă, deci, că ne putem culca pe lauri? Nu. Tehnologia nu-i
scopul final. Productivitatea e la o maximă absolută, dar acum mai
puțini oameni au de lucru. În ultimul deceniu, am creat mai multă
bogăție ca niciodată, dar veniturile majorității americanilor au scăzut.
E marea decuplare a productivității de locurile de muncă, a bogăției de
muncă. Nu-i de mirare că milioane de oameni și-au pierdut iluziile
datorită acestei decuplări, dar, la fel ca mulți alții, aceștia îi
înțeleg greșit cauzele fundamentale. Tehnologia gonește înainte, dar
lasă tot mai mulți oameni în urmă. Azi putem lua o treabă de rutină, o
codificăm într-un set de instrucțiuni în limbaj-digital și apoi o
replicăm de milioane de ori.
Am auzit recent, accidental, o conversație ce rezumă această nouă
economie. Tipul zicea: „Nuuu, nu mai folosesc H&R Block. TurboTax
îmi face toată contabilitatea, mai rapid, mai ieftin și mai exact.” Cum
ar putea concura o persoană calificată cu un soft de 39USD? Nu poate. La
ora actuală, milioane de americani fac contabilitatea mai repede, mai
ieftin și mai exact, iar fondatorii Intuit au tras foloase bune. Dar 17%
din contabili nu mai au de lucru. E ceea ce se întâmplă în miniatură,
nu doar în software și servicii, ci și în media și muzică, în finanțe și
producția de bunuri, în vânzări și comerț – pe scurt, în toate
domeniile. Oamenii se zbat în întrecere cu mașinile digitale și mulți
pierd cursa.
Ce putem face pentru a crea prosperitate generalizată? Răspunsul nu e
să încercăm să încetinim tehnologia. În loc să ne luăm la întrecere cu
mașinile, trebuie să învățăm să alergăm alături de ele. Asta e marea
noastră provocare.
Debutul noii ere digitale poate fi datat într-o zi cu 15 ani în urmă,
când Gary Kasparov, campionul mondial la șah, a jucat cu Deep Blue, un
supercomputer. Mașina a câștigat atunci, iar azi, un program de șah ce
rulează pe un telefon mobil poate bate un mare maestru uman. Situația
s-a înrăutățit într-atât, încât atunci când a fost întrebat ce fel de
strategie ar utiliza împotriva unui computer, marele maestru olandez,
Jan Donner, a răspuns: „Aș lua un ciocan.”
Dar acum campionul mondial nu mai e un calculator. Nu este nici om,
căci Kasparov a organizat un turneu în stil liber în care erau admise
echipe formate din oameni și calculatoare. Echipa câștigătoare n-a avut
un mare maestru și nici supercomputer. Ce-au avut? Cea mai bună
colaborare de echipă. Și au demonstrat că o echipă formată din oameni și
calculatoare ce conlucrează, poate bate orice calculator și orice om
care acționează singur. Tandemul omului cu computerele bate cursa
împotriva unuei singure mașini digitale. Tehnologia nu e destin. Noi ne
croim destinul.
Sursa:
capital.ro
RSS Feed
Twitter
