Nu exista nici un leac pentru cancer, asta este ceea ce spun medici – si odata ce esti diagnosticat, tu ar trebui sa spui la revedere de la viata fericita si sanatoasa. Eu unul nu cred asta. Chimioterapia ar trebui sa fie singura ta prietena, o “prietena”, care va va duce la o agonie fara sfarsit.
Acesta este inca un mister sau nu, oare de ce tot mai multi oameni din intreaga lume incep sa aiba incredere in natura si in darurile ei? Medicina conventionala nu va aproba niciodata aceste remediinaturale, pentru ca natura nu poate aduce nici un profit.
Oamenii impartasesc zilnic povesti uimitoare care explica modul in care s-au vindecat de cancer. Unii cu morcovi , altii cu canepa, altii cu curcuma, si multe altele…..insa azi am citit povestea unui om care s-a vindecat de cancer cu miere, si am decis sa va impartasesc si voua povestea lui.
In urma cu 13 ani, Ante Kresich a fost diagnosticat cu unul dintre cele mai periculoase tipurile de cancer – cancer pulmonar, in acelasi timp medicii croati spunandu-I ca nu va mai avea mult timp de trait.
Dar, Kresich a tinut sa-I contrazica, vindecandu-se complet, folosind miere si unele plante vindecatoare, dovada succesului fiind prezentata in foarte multe documentare.
“Am plecat de la spital in luna aprilie, iar in vara eram deja un om complet diferit. Cand m-am dus la consultatie, doctorii mei nu puteau crede ca sunt inca in viata insa rezultatele analizelor mele pur si simplu i-a uimit” a explicat Kresich.
Dupa verificarea analizelor care erau extrem de bune fata de ultimele, medicii l-au sfatuit sa-si continue terapia. Datorita mierii si plantelor sale, cancerul pulmonar a disparut complet, iar rezultatele au aratat doar mici urme ale bolii.
Astazi, sanatos si plin de energie, Ante are un nou hobby – albinele sunt noile sale favorite. Oamenii din intreaga lume vin pentru a-i cere un sfat, iar el deschide inima pentru toata lumea care este destul de interesata si nerabdatoare sa traiasca si sa se bucure de o viata sanatoasa.
“Persoanele cu destin asemanator au venit la mine si eu le-am repetat mereu povestea mea, agonia prin care a trebuit sa trec precum si modul prin care m-am vindecat. Retetele mele ii ajuta, le ofera speranta” spune Kresich, el considerand ca, de acum inainte, se simte obligat sa ajute si alti oameni.
Mierea este considerata a avea proprietati de vindecare din cele mai vechi timpuri. In medicina populara acest produs a fost folosit de sute de ani. Datorita proprietatilor sale vindectoare, era considerata a fi hrana zeilor, si una dintre cele mai puternice cure naturale pentru multe boli si tulburari.
Mierea a fost, de asemenea, utilizata in cultele religioase, ritualurile de imbalsamare, si pentru o lunga perioada de timp a fost un privilegiu consumul ei, intrucat era destul de scumpa.
Albinele produc acest lichid de aur cu o consistenta, gust si aroma diferita in functie de florile pe care le polenizeaza. Astfel, Kresich si multe alte persoane care-l urmeaza, combina mierea cu unele condimente din pin si ghimbir, aceasta fiind reteta pe care o urmeaza, chiar daca medicina conventionala nu este de acord cu aceasta metoda.
O femeie din Bosnia i-a trimis o reteta proprie, in speranta ca va ajuta si pe altii pentru a se vindeca de cancer, reteta asemanatoare cu a lui.
Ea a fost diagnosticata cu cancer endocrin si a petrecut 20 zile la terapie intensiva. Nimeni nu a crezut ca va ramane in viata. Cu toate acestea, ea a inceput sa foloseasca o cale de atac prin combinarea ghimbirului cu mierea si in doar cateva zile ea a revenit la viata, fara chimioterapie, fara alte metode clasice, in ziua de azi fiind mai sanatoasa ca niciodata.
Iata mai jos reteta minune:
Ai nevoie de cateva radacini de ghimbir. Se macina fin ghimbirul si se amesteca cu o jumatate de kg miere. Nu uitati ca mierea trebuie sa fie organica, asa ca asigurati-va ca o cumparati de la cineva de incredere.
Pastrati remediul in borcan, si consumati o lingura de 3-4 ori pe zi. De asemenea, este important sa se evite orice contact cu obiecte din metal, deci incercati sa utilizati o lingura din lemn.
Ar trebui sa vedeti primele rezultate in doar 4 zile.
De asemenea, este important sa ramaneti optimisti, indiferent de ceea ce spune medicul dumneavoastra. Depresia este ceva ce nu trebuie sa te acapareze, tu trebuie sa castigi aceasta batalie cu orice pret.
Acum ai mierea de partea ta, si dupa cum puteti vedea, ea poate vindeca chiar si cele mai periculoase tipuri de cancer – chiar daca vi se va spune ca nu veti mai avea mult de trait. -Sursa:secretele.com
Contrar așteptărilor, criza din Islanda s-a sfârșit prin recuperarea de către islandezi a drepturilor lor suverane, printr-un proces de democrație participativă directă, care a condus, în final, la crearea unei noi Constituții. Dar asta numai după multă luptă.
Geir Haarde, prim-ministrul guvernului de coaliție social-democrat, a negociat acordarea unui împrumut de 2.100.000 de dolari, la care țările nordice au adăugat alte două milioane și jumătate. Dar comunitatea financiară externă a făcut presiuni asupra Islandei să impună măsuri drastice de austeritate. FMI și Uniunea Europeană au dorit să preia datoriile în contul lor, susținând că aceasta este singura modalitate prin care țara va putea să își achite datoriile către Olanda și Marea Britanie, care promiseseră să își despăgubească cetățenii.
Protestele și revoltele au continuat, forțând, în cele din urmă, guvernul să demisioneze. Alegerile au fost grăbite, având loc în aprilie 2009, rezultând în formarea unei coaliții de stânga, care a condamnat sistemul economic neoliberal, dar care a cedat imediat solicitărilor ca Islanda să achite un total de trei milioane și jumătate de euro. Aceasta presupunea ca fiecare cetățean islandez să plătească 100 de euro pe lună timp de cincisprezece ani, cu o dobândă de 5,5%, pentru a achita o datorie efectuată de instituții private. Acesta a fost picătura care a umplut paharul.
Ce s-a întâmplat apoi a fost ceva extraordinar. Concepția că cetățenii trebuie să plătească oalele sparte ale unui monopol financiar nedrept, că o țară întreagă trebuie să fie impozitată la sânge pentru a achita datorii private a fost spulberată; relația dintre cetățeni și instituțiile politice s-a schimbat și, în cele din urmă, liderii politici ai Islandei au trecut de partea alegătorilor lor. Șeful statului, Olafur Ragnar Grimsson, a refuzat să ratifice legea care i-ar fi făcut pe cetățenii Islandei responsabili pentru datoriile bancherilor și a acceptat solicitările privind organizarea unui referendum.
Desigur, comunitatea internațională a crescut presiunea asupra Islandei. Marea Britanie și Olanda au amenințat cu represalii dure, care ar fi izolat țara. În timp ce islandezii mergeau la vot, bancherii străini au amenințat că vor bloca orice ajutor din partea FMI. Guvernul britanic a avertizat că va îngheța economiile și conturile curente islandeze. După cum a declarat Grimsson: „Ni s-a spus că dacă refuzăm condițiile impuse de comunitatea internațională, vom deveni Cuba Nordului. Dar dacă am fi acceptat, am fi devenit un Haiti al Nordului”. (De multe ori am scris că, atunci când cubanezii se uita la situația cumplită în care se află țara lor vecină, Haiti, se simt, cu siguranță, norocoști).
La referendumul din martie 2010, 93% dintre cetățeni au votat împotriva rambursării datoriei. FMI a blocat imediat împrumutul. Dar islandezii nu s-au lăsat intimidați. Cu sprijinul populației indignate, guvernul a desfășurat investigații civile și penale împotriva celor vinovați de criza financiară. Interpolul a emis un mandat internațional de arestare împotriva fostului președinte al băncii Kaupthing, Sigurdur Einarsson, în timp ce alți bancheri responsabili de crah au fugit din țară.
Dar islandezii nu s-au oprit aici. Ei au decis să elaboreze o nouă constituție, care să elibereze țara de sub jugul finanței internaționale și al banilor virtuali.
Pentru a scrie noua constituție, poporul Islandei a ales douăzeci și cinci de cetățeni din 522 de persoane, care nu erau afiliate niciunui partid politic, dar care erau recomandate de cel puțin treizeci de cetățeni. Acest document nu a fost întocmit de o mână de politicieni, ci a fost scris pe internet. Reuniunile constitutive sunt anunțate on-line, iar cetățenii își pot trimite comentariile și sugestiile, putând urmări modul cum documentul ajunge în forma finală. Constituția care rezultă în urma acestui proces democratic participativ va fi trimisă Parlamentului pentru aprobare după următoarele alegeri.
Astăzi, această țară își revine spectaculos din colapsul financiar prin măsuri exact opuse celor considerate, în general, de neevitat. Grecilor li s-a spus că privatizarea sectorului lor public este singura soluție. Iar populația Italiei, Spaniei și Portugaliei se confruntă cu aceleași amenințări.
Ei ar trebui să privească la Islanda. Refuzând să se înrobească intereselor străine, poporul acestei țări mici a pus piciorul în prag și a aratat ca el este suveran. Din acest motiv, ceea ce s-a întâmplat în Islanda este un subiect tabu pentru presă.
Mica țară insulară din nordul Europei, Islanda, cunoaște în prezent una dintre cele mai spectaculoase redresări economice din toate timpurile. După privatizarea sectorului bancar, care a fost finalizată în anul 2000, economia a intrat „în vrie” după ce, pe parcursul a cinci ani, băncile private au acordat împrumuturi în valoare de 120 miliarde de dolari (de 10 de ori mai mult decât valoarea economiei Islandei). A fost creat un balon economic uriaș, care a condus la dublarea prețurilor imobiliare, permitand unui mic procent din populația Islandei să se îmbogățească suficient de mult pentru a face investiții în străinătate și pentru a-și cumpăra vile, iahturi și avioane private, lăsând, în schimb, o datorie imposibil de rambursat pe umerii tuturor islandezilor. Islanda se confrunta cu falimentul național.
Ca reacție la prăbușirea sistemului bancar, revoluția din Islanda împotriva acestei tiranii financiare a început în octombrie 2008, mai curând spontan, în stradă, în fața clădirii Adunării generale din Islanda.
În decursul a cinci luni, banca principală a Islandei a fost naționalizată, funcționarii guvernamentali au fost forțați să demisioneze, vechiul guvern a fost lichidat și un nou guvern a fost instalat. Până în martie 2010, poporul Islandei a votat pentru refuzul de a plăti datoria de 3,500 milioane de euro creată de bancheri și în jur de 200 de directori și bancheri de nivel înalt responsabili pentru criza economică din țară fie au fost arestați, fie s-au confruntat cu acuzații penale.
În februarie 2011, a avut loc o nouă adunare constituțională cu sarcina de a rescrie constituția micii țări, al cărei obiectiv era să împiedice țară să se mai înglobeze în datorii prin împrumuturi în valută străină. Acest clip video din filmul Inside Job oferă unele amănunte despre cauzele care au declanșat criza financiară în Islanda
Așadar, cum este provocată o astfel de revoluție, care să mobilizeze cetățenii pentru a reacționa eficient la jaful economic colosal cauzat de bancheri și de politicieni?
Hörður Torfason, un activist neobosit din Islanda, este renumit pentru organizarea „revoluției de bucătărie” islandeze. La început el a stat în fața parlamentului informând trecătorii și denunțând escrocheriile strigătoare la cer ale elitei care lucra acolo. Atunci când comunitatea financiară externă (FMI și Uniunea Europeană) a făcut presiuni asupra Parlamentului Islandei să adopte legi care să impună rambursarea datoriilor private făcute de bancheri, revoluția a fost oficial declanșată și a escaladat aproape până la violentă atunci când unii islandezi au început să arunce cu pietre în Capitoliu, încercând să forțeze guvernul să redreseze situația.
Torfason și susținătorii săi au știut că o revoluție nonviolentă ar fi mai eficientă și a format un „zid uman”, alcătuit din cetățeni îmbrăcați în costume portocalii, între protestatarii furioși care aruncau cu pietre și poliție. Torfason credea că, pentru ca o mișcare să aibă sorți de izbândă, e nevoie de folosirea rațiunii și a informațiilor, precum și de demonstrații pașnice, pentru a transmite politicienilor un mesaj puternic că oamenii refuză să plătească datoriile bancherilor.
Rezultatul final al rezistenței pașnice în fața tiraniei economice este un exemplu pentru toate țările occidentale, care sunt în prezent aduse la ananghie de un sistem bancar total corupt.
Această poveste este cu mult diferită față de ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite de când a izbucnit criza bancară în 2008. Au fost acordate „bailout”-uri (ajutoare constând în injectarea de lichidități din buzunarele plătitorilor de taxe, n. tr.) uriașe bancherilor și nici una dintre părțile responsabile nu a fost supusă urmăririi penale.
În Islanda, prim-ministrul a fost pus sub acuzare, peste 200 de dosare penale au fost intentate împotriva bancherilor și toți foștii directori executivi ai celor mai mari trei bănci au fost arestați. Noul guvern a sprijinit cetățenii aprobând un acord de remitere a datoriilor, prin care au fost iertate datoriile care depășeau 110% din valoarea locuințelor. Astfel, „băncile au iertat datorii care echivalau cu 13% din Produsul Intern Brut, ușurând povara datoriilor pentru mai mult de un sfert din populație.” (Bloomberg.com)
În prezent, economia Islandei este înfloritoare, cunoscând o creștere de 2,9% în 2011, iar OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a estimat o creștere de 2,4% în 2012 și 2013.
„Lecția pe care trebuie să o învățăm din criza islandeză este că, dacă alte țări consideră că e necesară diminuarea datoriilor, ele ar trebui să ia aminte la succesul pe care l-a avut în Islanda «acordul 110%». Este cel mai generos acord de acest gen realizat vreodata” (Thorolfur Matthiasson, profesor de economie la Universitatea din Reykjavik, din Islanda (Bloomberg.com)
Pe timpul acestor ani de criză mondială, în Islanda s-a desfăşurat o revoluţie tăcută, paşnică ce a dus la eliberarea acestui mic stat de sub influenţa ocultei bancare mondiale. ( Va rugam,trimiteti aceste informartii mai departe,impreuna putem invinge si noi sistemul corupt din Romania )
În acest timp, în România, autorităţile repetau necontenit că singura soluţie pentru ţara noastră este un acord cu FMI, urmat de măsuri foarte dure de austeritate îndreptate împotriva populaţiei, pe care le ştim foarte bine, pentru că mulţi dintre noi le-am simţit pe propria piele.
Atunci când a fost vorba de revoltele din Tunisia, Egipt sau Libia, ori de mega înscenări de genul uciderii lui Osama Bin Laden, mass-media de pretutindeni şi de la noi nu au mai contenit cu relatările, reportajele şi dezbaterile televizate. În cazul Islandei însă a fost o tăcere totală.
Iată o traducere, care circulă pe Internet, a unui articol spaniol care prezintă derularea evenimentelor în cazul revoluţiei din Islanda:
În Islanda, ţara în care Guvernul a fost demis în totalitate, marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creată în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intenţionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie Constituţia.
Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani: Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu? Iată pe scurt, istoria evenimentelor:
Se naţionalizează cea mai mare bancă din ţară. Se prăbuşeşte moneda, bursa îşi suspendă activitatea. Ţara este în stare de faliment.
Protestele populare din faţa Parlamentului fac să fie convocate alegeri anticipate şi provoacă demisia primului-ministru şi a membrilor Guvernului în bloc. Continuă situaţia economica nefavorabilă. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei către Marea Britanie şi Olanda având de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze să o plătească lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobândă.
Oamenii ajung să iasă în stradă şi cer ca această lege să fie supusă referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţă că se va consulta poporul. La referendumul, organizat în luna martie, 93% din voturi au fost împotriva acestei legi. Pentru toate acestea, Guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toţi bancherii implicaţi, pleacă din ţară.
În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă Constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curentă, o copie a Constituţiei daneze. Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care şi-au depus candidaturile, pentru care era necesar să fie majori şi să aibă sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională începe activitatea în februarie 2011. Prezintă un proiect de Constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară. Noua Constituţie trebuie să fie aprobată de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
Aceasta este scurta istorie a Revoluţiei din Islanda: demisia Guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoare pentru cei responsabili pentru criză şi rescrierea Constituţiei de către cetăţeni. S-a menţionat acest lucru în mass-media europene? S-a comentat cu privire la acest lucru în talkshow-urile politice? S-au văzut imaginile evenimentelor la televizor? Bineînţeles că nu.
Poporul islandez a fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se împotrivească întregului sistem şi să ofere o lecţie de democraţie întregii lumi.
Un avion Boeing 777, al companiilor aeriene din Malaysia, s-a prăbușit în regiunea Donbas din Ucraina. Din primele informaţii se pare că avionul ar fi fost doborât la o altitudine de 10 km de separatiştii proruşi. 295 de persoane şi-au pierdut viaţa. Coincidenţă sau nu, avionul MH 17 s-a prăbuşit la ora 17 în data de 7.17.2014. Mai mult, coincidenţele par să se ţină lanţ.
În primul rând, primul zbor al avionului Boeing 777, cu codul MH 17, a avut loc în data de 17.07.1997, ajungând să fie distrus exact 17 ani mai târziu, tot într-o zi de joi. Mai mult, avionul a fost deturnat în jurul orei 17.
Potrivit primelor informații, avionul ar fi căzut la 80 km de orașul Donețk din Ucraina. Avionul malaezian prăbuşit pe teritoriul Ucrainei ar fi fost doborât de tiruri ale unui sistem de rachete antiaeriene Buk, a notat consilierul ministrului ucrainean de interne Anton Gheraşenko, pe pagina sa de Facebook.
“Avionul zbura la înălţimea de 10.000 de metri. Au murit 280 de pasageri şi 15 membri ai echipajului“, a precizat Gheraşenko.
Potrivit expertului militar ucrainean Dmitry Tymciuk, catastrofa s-a petrecut în jurul orei 16.20 lângă orașul ucrainean Torez, regiunea Donețk. Avionul se deplasa pe cursa Kuala Lumpur – Amsterdam. Tymciuk susține că forțele armate ucrainene nu dețin sisteme anti-aeriene în regiune.
Avionul companiei aviatice malaeziene a început să piardă altitudine la 50 de kilometri de spaţiul aerian rusesc, iar la scurt timp a fost descoperit în flăcări pe teritoriul Ucrainei.
Sursa: romaniatv.net
Un avion care venea din Amsterdam si se indrepta spre Kuala Lumpur, in Malaysia, s-a prabusit in Ucraina. Toate cele 295 de persoane care se aflau la bord au murit. Deocamdata nu se stie exact ce a provocat aceasta tragedie.
-► Un avion Boeing 777, care zbura pe ruta Amsterdam Kuala Lumpur (Malayisia) s-a prabusit in estul Ucrainei.
-► Toate cele 295 de persoane care se aflau la bord (280 de pasageri si 15 membri ai echipajului) au murit.
-► Deocamdata nu se stie exact ce a provocat aceasta tragedie, insa, conform CNN, presedintele Ucrainei Petro Porosenko a declarat ca nu exclude faptul ca aeronava sa fi fost “doborata”. Sursa: stirileprotv.ro
Prezentam mai jos un articol scris de Parintele Dumitru Staniloae in anul 1939, si aparut atunci in “Telegraful roman”, LXXXVII, nr. 47, p. 1. Este interesant de vazut cum era privita atunci Europa, ca organizatie statala, si ceea ce a ajuns ea astazi.
“Statele Unite ale Europei?”
Un ziarist din capitala a pomenit recent, de aceasta idee, ca de o dorinta ce ar aveea sa puna treptat stapanire pe suflete, pentru ca la sfarsitul razboiului sa serveasca drept idee conducatoare la noua organizare a Europei. Ziaristul pleca de la constatarea ca razboaiele sunt astazi atat de costisitoare, incat numai statele mari pot sa le faca fata, cele mici fiind in neputinta abosluta de a-si procura armamentul urias care sa le faca in stare sa reziste agresiunii si sa-si salveze independenta. Numai incadrarea tuturor statelor europene intr-un singur organism politic ar inlatura posibilitatea razboaielor in viitor si epuizarea popoarelor in cheltuielile fara margini pentru inarmare.
Formula a fost lansata prima data pe la 1928 de Cudenhove-Kalergi, un cunoscut francmason vienez.
Dar ideea este, in generalitatea ei, in intelesul nu atat de organizatie unitara a Europei, ci de infratire intre oameni, de origine crestina. Unitatea cat mai stransa si mai armonioasa intre oameni face parte integranta din orice vis frumos inchinat fericirii viitoare a omenirii. Nimenea nu-si poate cugeta paradisul, fie ca-l crede realizabil pe pamant, fie ca-l amana pentru viata de dincolo de moarte, fara sa vada in el un lucru dintre cele mai esentiale, fratia intima dintre oameni, pacea, ingaduinta, armonia, lipsa dezbinarilor, a certurilor si luptelor. Ideea este cat se poate de nobila si de crestina. Si ca tot ce e nobil si crestin, ca tot ce poate contribui la usurarea greutatilor vietii omenesti, ea trebuie sa formeze o tinta scumpa de urmarit pentru stradaniile tuturor oamenilor de bine, chiar daca, cugetand lucid, ne dam seama ca nu va putea fi niciodata infaptuita integral atata vreme cat traim pe pamant. Un crestin bun, tot ce asteapta de la viata viitoare, urmareste sa obtina macar ca o arvuna inca din viata aceasta.
Acesta este motivul pentru care ideea unei oarecare organizari suprastatale a Europei e sustinuta de lumea crestina anglicana. De pilda, Arhiepiscopul de York a declarat de curand ca “lumea trebuie sa aleaga intre suveranitatea nationala si securitatea colectiva. Actiunea colectiva contra unui agresor, pe care Liga Natiunilor n-a fost destul de puternica s-o initieze, implica o infrangere a suveranitatii nationale”. Arhiepiscopul numit vorbeste de o Uniune federala a Europei care sa se dezvolte de la o schema generala la o organizatie tot mai detaliata ( “The Church Times”, 27 Octombrie 1939).
Dar noi am vrea sa atragem atentia asupra faptului ca pe cat de idealist este crestinul, pe atat este si de realist. Ca si Iisus Hristos, care pe de-o parte cere oamenilor sa fie desavarsiti ca Tatal din ceruri, iar pe de alta profeteste ca timpurile din urma vor fi mai triste sub raportul credintei si al armoniei intre oameni ca cele dinainte de ele, asa si crestinul, oricat de insufletit propovaduieste idealurile armoniei sociale, isi da seama ca ele nu se pot realiza atat de usor, ca sunt necesare pentru infaptuirea lor cateva conditii prealabile foarte importante si care, dupa toate probabilitatile, nu vor fi niciodata implinite.
De pilda, pentru realizarea organizatiei Statelor Unite ale Europei, e necesara in prealabil o profunda increstinare a sufletelor. Europa are in Liga Natiunilor o experienta recenta ca prin simple paragrafe statutare sau pe fratii sustinute de alte idei decat cele crestine, nu se poate intemeia o unitate si o pace durabila intre popoarele europene. Demonul din sufletul individual omenesc isi arata puterea si in manifestarile sentimentelor de grup, deviindu-le si exagerandu-le. Sentimentul national devine sub inspiratia si influeneta egoismului si mandriei omenesti o patima exclusivista, imperialista, o dorinta de ingenunchere a neamurilor straine. Cine garanteaza ca in Statele Unite ale Europei cele cateva popoare mari, dca nu se vor ciocni intre ele in lupta pentru suprematie, nu vor cauta sa inlature de la orice drepturi reale popoarele mici, nu vor cauta sa le atraga cat mai mult in sfera lor de influenta, nu le vor impiedica in orice miscare de afirmare a lor?
Statele Unite ale Americii nu-i pot servi de model care sa arate ca e posibila o astfel de organizare si in Europa, pentru ca la temelia lor sta o premisa de unitate, care nu credem ca ar fi acceptata de popoarele europene: Statele Unite ale Americii au la baza o singura limba, cea engleza. Cetatenii ei s-au contopit sau se contopesc neincetat intr-un singur popor de limba engleza, datorita faptului ca elementul etnic englezesc a predominat de la inceput.
Exemplul Statelor Unite ale Americii, departe de a ne vorbi de posibilitatea infiintarii unor State Unite ale Europei cu salvarea diferitelor popoare in etnicitatea lor, ne demonstreaza tocmai contrariul: nu se pot infiinta State Unite fara perspectiva de periclitare a diferitelor popoare, mai ales a celor mici. Numai intr-un caz s-ar putea: cand o forta morala uriasa, lucrand in sufletul fiecarui popor, l-ar opri de la tendinta de-a se extinde spiritual, juridic, economic, si geografic in paguba altor popoare mai mici. Dar, aceasta forta, numai prin propovaduire crestina se poate salaslui in suflete, si nici prin aceasta deplin.
De aceea, intai trebuie sa se porneasca ofensiva de increstinare adanca a popoarelor. Si numai in masura in care aceasta, fiind extraordinar de puternica, de durabila si ajutata de toti factorii buni si cu autoritate ai omenirii, realizeaza progrese, se poate pasi pe urma ei la crearea treptata si precauta a unor forme juridice prin care sa se faca posibila o mai stransa unitate intre diferitele state.
Cacialtceva e propovaduirea si altceva e organizarea. Poti sa propovaduiesti cele mai frumoase idealuri, dar nu poti pasi la organizare in vederea starilor ce le propovaduiesti decat cu mare precautie, tinand seama nu de idealurile ce le propovaduiesti oamenilor, ci de cat s-au insusit ele trainic in sufletul lor. E o naivitate si un mare pericol sa creezi organizatie nu pe baza a ceea ce este omul acum, ci pe baza a ce visezi tu ca trebuie sa fie. In curand realitatea se razbuna si te matura cu organizatie cu tot, aducand pe urma un sentimet de mare descurajare.
Propovaduriea trebuie sa fie idealista, organizarea realista. Propovaduitorul trebuie sa creada mult in om, in putinta de infaptuire a celor mai frumoase idealuri, caci numai asa poate incalzi pe oameni, ca acestia sa se apropie macar putin de ele; organizatorul trebuie sa tina seama de realitatea de acum si din viitorul apropiat. Unul trebuie sa se sprijine pe celalalt. Organizatorul, daca nu cere ajutorul propovaduitorului, nu va face niciun progres in perfectionarea raporturilor vietii omenesti. Propovaduitorul, daca nu e urmat de organizator, nu va vedea trainicindu-se nimic din starile sufletesti mai bune pe care a reusit sa le produca.
De cate ori propovaduitorul vrea sa ia locul organizatorului, organizand societatea dupa principiile avansate ale idealurilor sale, sau organizatorul substituie pe propovaduitor facand acelasi lucru, se violenteaza realitatea, creandu-se organizari utopice, care totdeauna produc tulburari si haos indelungat in suflete si in societate.
Pentru ca precizarea formelor juridice ale unor mai bune raporturi sociale intra in competenta organizatorului, propovaduitorul vorbind oamenilor de idealurile mai indepartate, se va feri sa precizeze prea mult forma juridica in care se vor cristaliza. Crestinismul, cu alte cuvinte, va indemna popoarele in general la mai multa fratie, dar nu va preciza ca urmareste realizarea organizatiei juridice a Statelor Unite ale Europei de pilda, decat atunci cand omenirea s-ar dovedi sufleteste suficient de pregatita pentru asemenea lucru.
Sa speram ca omenirea, invatata de experienta celor douazeci de ani dintre razboiul mondial si cel actual, nu va repeta aceeasi greseala de-a crea vreun suprastat european, fara chemarea in ajutor a crestinismului, factorul de cea mai mare importanta cand se lucreaza pentru apropierea si pacea intre oameni.
Serviciul Român de Informaţii vrea dreptul de a percheziţiona calculatoarele românilor. Mai mult, are de gând să impună “înmatricularea” tuturor dispozitivelor care accesează internetul. Motivul? Infracţionalitatea cibernetică este în creştere.
Generalul SRI Dumitru Dumbravă a declarat, la Comisia de Tehnologia Informațiilor și Comunicații din cadrul Camerei Deputaților, acolo unde se dezbate proiectul de Lege privind securitatea cibernetică, că realitatea virtuală în care trăim nu mai are răbdare cu dezbaterile îndelungate ale legilor în Parlament, atâta vreme cât „În fiecare secundă sunt 8 noi utilizatori ai Internetului și 18 victime ale diverselor fraude pe Internet. În 24 de ore se scriu 250.000 de coduri malițioase. Un troian poate să infecteze în zilele noastre 1,2 miliarde de PC-uri. Noi putem să avem răbdare, dar realitatea obiectivă și virtuală nu are răbdare cu noi. Câte victime au fost în cele două săptămâni de secunde de când discutăm noi această lege?”.
Generalul SRI spune că este normal ca serviciile să poată avea acces oricând la datele de logare dintr-un computer infectat, care poate e folosit în criminalitatea cibernetică fără ca utilizatorul lui să știe (din cauza unui virus).
Dumbravă consideră că, dimpotrivă, apelul la decizia unui judecător nu este esențital, câtă vreme „dacă mergi cu computerul la depanat nu treci mai întâi pe la judecător ca să-i ceri avizul ca depanatorul să se uite în computerul tău”.
Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale APADOR-CH, ApTI şi ActiveWatch, prezenţi la şedinţa Comisiei de Comunicaţii din Camera Deputaţilor, unde s-a dezbătut subiectul, au declarat că proiectului de lege lasă portiţa deschisă pentru efectuarea percheziţiilor informatice chiar dacă persoana vizată nu a comis nicio faptă penală sau infracţiune şi fără să mai fie nevoie de autorizaţia unui judecător.
Cu alte cuvinte, legea este rezultatul înlocuirii logicii cu vigilenţa serviciilor de informaţii.
Contactaţi de Realitatea TV, reprezentanţii SRI au respins acuzaţiile şi au afirmat că legea este foarte clară şi doar instituie cadrul legal pentru reglementarea securităţii cibernetice.
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki consideră însă că “o consecință gravă a adoptării proiectului de lege este că persoanele care nu comit infracțiuni vor avea mai puține drepturi și garanții decât cele care comit infracțiuni. Cu alte cuvinte, legea este rezultatul înlocuirii logicii cu vigilența serviciilor de informații”.
“Când omul merge la depanator o face pe riscul său. E dreptul fiecăruia să facă ce vrea cu computerul personal, e altceva când îți intră cineva cu forța în el. Ce propuneți dumneavoastră este un fel de viol. De ce nu mergeți acum pe stradă ca să întrebați o domnișoară dacă e de acord să-i faceți un control?”, a declarat deputatul PP-DD Vasile Oajdea, președintele Comisiei de IT.
Viitorul update al aplicației Facebook promite să ducă experiența de împărtășire a informațiilor cu prietenii la un nivel superior. În același timp însă, a stârnit un val de nemulțumiri din cauza suspiciunilor că ar putea transforma telefonul mobil într-un fel de spion pentru „fratele mai mare”.
Cu noua funcționalitate, aplicația mobilă pentru Facebook va putea asculta sunetele ambientale prin intermediul microfonului cu care este dotat smartphone-ul. Astfel, în momentul în care utilizatorul își actualizează statusul pe rețeaua socială, aplicația va putea identifica melodiile, filmele sau emisiunile TV la care acesta se uită. Odată identificat materialul, acesta poate fi inclus în status.
Însă reprezentații Facebook punctează că utilizatorul poate activa și dezactiva oricând noua funcționalitate. De asemenea, în cazul în care este activă, utilizatorul poate alege dacă va publica sau nu informația legată de ceea ce privește sau ascultă, dar și cu cine dorește să împărtășească informația.
Cât de periculos este viitorul update Facebook?
Anunțul legat de noua schimbare a stârnit o serie de speculații și scenarii cu privire la modul periculos în care noua funcție ar putea fi folosită de Facebook. Unul dintre motivele de îngrijorare este faptul că ar putea fi utilizată în scopul spionării conversațiilor utilizatorilor.
„Facebook spune că funcția va fi folosită pentru lucruri inofensive, precum identificarea melodiei sau a emisiunii TV care se aude pe fundal, dar prin utilizarea microfonului telefonului de fiecare dată când îți actualizezi statusul, are posibilitatea de a asculta totul. Această mișcare nu e numai înfiorătoare, ci și o amenințare majoră la intimitatea noastră”,scriu reprezentanții organizației Some Of Us, care militează pentru „o economie globală mai bună”.
Deciși să convingă compania Facebook să nu implementeze noua funcție, membrii organizației au inițiat și o petiție semnată de aproape 500.000 de persoane. Părerea lor este că „Facebook acționează în interesul propriului cont bancar, nu al utilizatorilor. S-a mers prea departe – trebuie să punem punct aici.”
Ce spun reprezentanții Facebook?
La scurt timp după publicarea anunțului legat de noul update al aplicației sale, Facebook a actualizat mesajul cu o serie de răspunsuri la „întrebări recente bazate pe câteva neînțelegeri legate de cum funcționează produsul”.
Unul dintre răspunsuri se referă la îngrijorarea cu privire la încălcarea intimității prin ascultarea conversațiilor private folosind microfonul telefonului: „Nu, indiferent de cât de interesantă este conversația ta, funcția nu păstrează sunetele sau înregistrările. Facebook nu ascultă sau înregistrează conversațiile tale”, scriu reprezentanții Facebook.
De asemenea, purtătorul de cuvânt al companiei, Momo Zhao, a explicat și modul în care sunt prelucrate sunetele receptate prin intermediul noii funcții. „Transformăm materialele audio receptate într-un cod – codul nu poate fi transformat înapoi în format audio – apoi îl potrivim pe baza unei baze de date cu coduri”, citează Forbes.
Totodată, Facebook a negat faptul că aplicația poate asculta continuu tot ceea ce se aude în jurul utilizatorului. Este menționat faptul că microfonul va fi folosit circa 15 secunde și numai în momentul în care utilizatorul își actualizează statusul, dacă are funcția pornită.
Ar trebui să avem încredere în Facebook?
Deși Facebook a specificat că nu va stoca materialele audio receptate, se pare că intenționează să „arhiveze datele spicuite”, au recunoscut reprezentanții companiei pentru publicația International Business Times. Cu toate acestea, datele colectate și arhivate vor fi anonime, neatribuite utilizatorului. „Dacă potrivirea (dintre sunetul receptat și baza de date cu care este comparat) este realizată cu succes, datele sunt salvate, dar toate datele sunt anonime și agregate”, susține Zhao.
Există însă posibilitatea ca sunetele receptate să nu își găsească un echivalent în baza de date, iar astfel, potrivirea să nu se realizeze cu succes. În acest caz, ce se întâmplă? „Facebook a refuzat să spună dacă va colecta datele atunci când nu este realizată potrivirea cu sunetele captate”, scriu jurnaliștii de la International Business Times.
De altfel, un alt scandal care pune la îndoială credibilitatea Facebook este legat de colaborarea companiei cu Agenția Națională de Securitate (NSA) din SUA. The Guardianpublica anul trecut un document secret care arăta că mai mulți giganți din industria IT, inclusiv Facebook, Apple sau Google, au oferit NSA acces la informațiile utilizatorilor prin intermediul programului PRISM.
La scurt timp, Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a negat printr-un statuspublicat pe contul său de pe rețeaua socială, informațiile apărute atunci în presă, pe care le-a numit „scandaloase”. În postarea sa, el menționa că „nu am auzit de PRISM înainte de ieri”. Cu toate acestea, recent, consilierul general al NSA, Rajesh De, a declarat că firmele IT știau despre existența PRISM și au participat la colectarea de date prin acest program, scrieHuffington Post.
Revenind la viitoarea funcție a aplicației mobile Facebook, reprezentanții companiei au anunțat că aceasta va fi valabilă „în următoarele săptămâni” pentru utilizatorii de Android și iOS din Statele Unite. Dacă implementarea se va extinde dincolo de granițele SUA, aplicația va putea aduna sunetele pe care le aud până la 1,2 miliarde de utilizatori ai rețelei sociale.
Jurnaliștii International Business Times punctau că aceste informații ar putea reprezenta „un adevărat tezaur” pentru agențiile de publicitate care își pot cunoaște astfel mult mai bine publicul țintă. Cu toate acestea, în prezent nu se cunoaște ceea ce va face Facebook cu datele colectate și arhivate, întrucât compania nu a răspuns acestei întrebări.
Potrivit New York Daily News, avionul ultrauşor în care se afla
Richard Rockefeller, în vârstă de 65 de ani, s-a prăbuşit imediat după
decolarea de pe aeroportul Westchester, în statul New York.
Richard Rockefeller intenţiona să revină în statul Maine după ce
participase la ziua de naştere a tatălui său, David Rockefeller, care a
împlinit 99 de ani.
Potrivit anchetatorilor, avionul de tip Piper PA-46 s-a prăbuşit cel
mai probabil din cauza unei erori de pilotaj pe fondul condiţiilor meteo
nefavorabile.
“Este o teribilă tragedie. Familia este şocată”, a comentat Fraser Seitel, purtătorul de cuvânt al familiei Rockefeller.
Manuscrise valoroase din patrimoniul cultural românesc, incluzând scrieri ale poetului național, Mihai Eminescu, ale celui mai mare dramaturg român, I.L Caragiale sau ale inegalabilului autor al ”Istoriei Religiilor”, Mircea Eliade, a căror valoare este estimată la peste un miliard de euro, urmează să ajungă ”pe stradă” în următoarele câteva zile. Muzeul Literaturii Române, care păstrează manscrisele și care a rămas un fel de bastion al fenomenului cultural, atât cât mai este el azi, a fost retrocedat proprietarilor de drept încă din anul 2002, iar acum urmează să fie evacuat. În mod paradoxal, în 12 ani nu a găsit nimeni o soluție pentru a proteja și a pune în siguranță această ”comoară”, a cărei semnificație e cu mult mai profundă și mai măreață decât ne putem imagina, căci în manuscrise stau ascunse părți esențiale ale minții, ale sufletului și ale conștiinței unui popor. Nu întâmplător la Muzeul Literaturii mai găseam o revistă literară, o carte de poezii sau manifestări culturale și chipuri ale scriitorilor ce pășesc printre noi, anonimi aproape pentru publicul larg (asta-i o altă temă, deși s-ar putea să se fi născut din aceleași cauze). Miezul conștiinței unui popor nu poate fi conceput în afara culturii, așa cum perpetuarea unui popor e imposibilă fără copii . Dacă nu conservăm cultura și nu facem copii, curgem către dispariție. Ambele ipostaze sunt expresii ale continuității, ale trecutului, ale prezentului și ale viitorului. În vreme ce copiii duc mai departe zestrea genetică, cultura duce mai departe prin ei conținuturile profunde, esențiale ale sufletului și minții unui popor, în fiecare etapă a existenței sale. Nu întâmplător istoria consemnează sacrificii fantastice ale oamenilor, ale unor călugări, în mod special, de a scrie și a lăsa semne distincte ale trecerii omului prin timpul său; unii au murit pentru a trimite în viitor chipul sufletesc și psihic al ființei umane, iar noi parcă ne-am scufundat în inerție și, ce-i mai grav, nu înțelegem că ne aruncăm ”mintea și sufletul (ființa însăși)” pe stradă.
Nu cred că există proprietate mai prețioasă decât e conștiința unui popor, materializată în actul de cultură. Pentru a iubi conștiința poporului tău și a înțelege că faci parte din ea, că-n actul creator însuși se ascunde o părticică a propriului tău suflet, chiar dacă ești un om simplu și n-ai scris niciodată măcar un vers sau o scrisoare, trebuie să trăiești sentimentul iubirii de țară. Mă tem că ne-am pierdut capacitatea aceasta a sufletului printre mașini, avioane, computere și alergări superficiale, mă tem că vacanțele și veșnicul nostru atașament de material (poate și noile configurații geografice, create prin globalizare, și dependențele economice, și criza) ne-au afectat puterea de a ne păstra identitatea și a ne iubi ca popor. Dacă n-ar fi fost așa, conștiința clară și conștientă de ceea ce i se întâmplă, când e aruncată în stradă, ar fi fost vie și ar fi lăsat la o parte orice pentru a se apăra de valul de inconștiență care-o duce pe apa sâmbetei. ”Floarea”(acei puțini oameni) micuță, care se zbuciumă pentru manuscrisele lui Eminescu și pentru ca firul subțire al culturii să nu se rupă, ca firul de ceapă întins mâinii înnecatului, nu izbutește să facă primavără. Muzeul Literaturii Române îl găzduiește pe Eminescu, acela fără de care ne-am scufunda în sărăcie și-n sigurătate ca popor, dar – cu toate acestea – televiziunile, presa, politicienii și autoritățile care pot mișca ceva, îl distrug din nou prin indiferență. Pe Eminescu l-au dus alții, ca noi, la spitalul de nebuni, iar acum noi îl aruncăm în stradă. Există un rus, Serghei Nicolaevici Lazarev, care spune că un mare creator e ca rădăcinile unui pom uriaș, pomul fiind poporul său; când moare un mare creator, când creația sa este ignorată, poporul alunecă spre ofilirea proprie, pomul nu mai are rădăcini, nu se mai poate hrăni spiritual și moare. Grija noastră față de cultură, cea care păstrează în manuscrise istoria sufletului și a minții unui neam, e același lucru cu a ne îngriji propria existență. Dacă suntem inconștienți că ne pierdem viața, că ne-o aruncăm printre aurolaci, dacă nu avem energia necesară pentru a ne iubi valorile și a le apăra, e un semn tulburător că ne-am rătăcit printre valurile superificiale ale vieții și bâjbâim prin întuneric, crezând că el e lumina. Poate că în ultimul ceas se va trezi în noi spiritul adevărului (azi sunt Rusaliile, ziua Sfântului Duh, ziua Duhului Adevărului divin) și, poate că Adevărul va trezi conștiința adormită a celor care își dau voie să trateze sufletul și mintea unui popor( nu mai vorbim de miliardul de euro care urmează să fie trimis printre aurolaci) cu indiferență. Copiii sunt trupul unui neam, iar cultura e sufletul și mintea lui. Această înțelegere ne poate ajuta să ne revizuim percepția superficială că un scriitor nu face nimic; ba da, el lasă înscris sufletul tău prin scrierile sale. Parte din acest suflet românesc stă azi să se prăbușească pe scările unei clădiri, care ar putea fi înlocuită cu alta dacă am înțelege ce suntem gata să dăm la gunoi în aceste zile...Ce popor își aruncă propriul suflet în stradă, asta-i întrebarea? Sursa:jurnalul.ro
Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen la plecarea de la întâlnirea Bilderberg (FOTO: Guardian)
Reuniunea grupului Bilderberg, desfăşurată anul acesta la hotelul Mariott din Copenhaga, s-a încheiat duminică, 1 iunie, fără a fi lipsită de controverse. Jurnaliştii care urmăresc activitatea influentei organizaţii susţin că temele de discuţie publicate pe site-ul Bilderberg nu au făcut parte din agenda reală a evenimentului, la care au participat cei mai importante personalităţi ale lumii economice şi politice.
Potrivit Russia Today, membrii Bilderberg au discutat soarta lumii în şapte puncte principale.
1. Diplomaţia nucleară şi acordul cu Iranul, aflat în curs de negocieri
Clubul Bilderberg urmăreşte de mulţi ani evitarea unei posibile alianţe între Rusia, China şi Iran, în domeniul nuclear. Un acord între Occident şi Republica Islamică a Iranului ar reduce posibilitatea unei alianţe pe axa Moscova-Teheran-Beijing.
2. Acordul livrării de gaze naturale între Federaţia Rusă şi China
Semnat după zece ani de negocieri, în mijlocul crizei din Ucraina, acordul dintre Rusia şi China ameninţă livrarea de gaze naturale către statele membre ale Uniunii Europene, principala piaţa de export a Moscovei. Prin semnarea unui contract pe termen lung cu Beijingul, Rusia şi-a diversificat exporturile, iar experţii se tem că în viitor Republica Populară Chineză ar putea înlocui UE ca prim partener energetic pentru Rusia. Această situaţie ar întări poziţiile Moscovei în Ucraina, dar şi în alte zone de influenţă, subminând viitoarele sancţiuni economice ale Occidentului faţă de Rusia.
3. Intensificarea mişcărilor naţionaliste în Europa
Este unul din subiectele intens dezbătute la nivelul Uniunii Europene, făcând obiectul principalelor teme de campanie în cadrul alegerilor europarlamentare. Partidele eurosceptice cu discursuri populiste câştigă tot mai mult teren în rândul europenilor, iar această tendinţă afectează planurile pentru o solidificare şi mai puternică a Europei. Un continent divizat şi mânat de sentimente naţionaliste ar fi mai reticent la acceptarea globalizării.
4. Normele UE de reglementare a protecţiei datelor în spaţiul virtual
Dezvăluirile lui Edward Snowden cu privire la spionajul în masă practicat de serviciile americane au cauzat valuri de proteste în rândul oamenilor, nemulţumiţi de lipsa protecţiei datelor pe internet. Unii politicieni europeni încearcă să avanseze directiva protecţiei datelor la nivelul Uniunii Europene, care ar îngreuna colectarea informaţiilor personale. Cu toate acestea, marile corporaţii, reprezentate la întâlnirea Bilderberg, se opun categoric unor norme restrictive în domeniul online şi au dus un lobby puternic în Parlamentul European, în ultimul an.
5. Războiul cibernetic şi efectele sale asupra libertăţilor pe internet
Potenţialul distructiv al atacurilor cibernetice avansează odată cu depedenţa din ce în ce mai mare de mediul virtual, în toate aspectele vieţii. Însă teama unui atac cibernetic sponsorizat la nivel de stat este ceea ce unele guverne par să folosească drept pretext pentru a limita libertăţile în mediul virtual, inclusiv pentru a justifica monitorizarea în masă a datelor.
6. De la Ucraina la Siria, politica externă a lui Barack Obama
Criticii preşedintelui american îl acuză că a trădat supremaţia americană în lume, nereuşind să apere interesele americane mai înainte în Siria, iar acum în Ucraina. Noua doctrină anunţată de Obama se bazează pe reducerea implicării militare în alte părţi ale lumii şi înlocuirea acesteia cu acţiuni diplomatice colective. Se pare că liderii Bilderberg au discutat dacă această politică este sortită eşecului.
7. Pretextul schimbărilor climatice
Este unul dintre subiectele aflate în mod regulat pe agenda oficială a grupului Bilderberg. Cu toate acestea se pare că elitele reunite la Copenhaga folosesc schimbările climatice sub forma unui eufemism pentru dezindustrializarea artificială a unor naţiuni. Scopul este menţinerea economiei globale sub controlul corporaţiilor transnaţionale.
Suspiciunile legate de activităţile grupului Bilderberg se nasc în primul rând din caracterul ascuns al acestei organizaţii, care îşi descrie reuniunile drept „discuţii informale şi discrete“. Ideea de a realiza o monedă unică europeană se pare că ar fi apărut într-una dintre reuniunile Bilderberg de la începutul anilor 90.
Aproximativ 120 de lideri politici şi personalităţi americane sau europene au participat la întrunirea Bilderberg de la Copenhaga, potrivit listei publicate de site-ul organizaţiei, însă niciun român nu figurează între invitaţi.
Lista participanţilor poate fi accesată AICI. Cu toate acestea, există şi alţi membri ai grupului Bilderberg care nu doresc să apară pe lista publică a invitaţilor.
Imagini de la întrunirea grupului Bilderberg, la hotelul Mariott din Copenhaga:
Comandantul suprem al Forţelor aliate ale NATO în Europa, generalul Philip Breedlove (stânga, plan secund) FOTO The Guardian
Bilderberg members including Princess Beatrix in conversation
Bilderberg member and Google CEO Eric Schmidt.
Queen Sofia of Spain at #Bilderberg2014
Good to know that #Starbucks has a voice at #Bilderberg 2014. Here’s board member Clara Shih heading inside…
Matti Alahuhta: Vice-Chair, Confed. of Finnish Industries / Director, Volvo + Kone / Chairman, Outotec #Bilderberg
RSS Feed
Twitter
.
Contrar așteptărilor, criza din Islanda s-a sfârșit prin recuperarea de către islandezi a drepturilor lor suverane, printr-un proces de democrație participativă directă, care a condus, în final, la crearea unei noi Constituții. Dar asta numai după multă luptă.
Prezentam mai jos un articol scris de Parintele Dumitru Staniloae in anul 1939, si aparut atunci in “Telegraful roman”, LXXXVII, nr. 47, p. 1. Este interesant de vazut cum era privita atunci Europa, ca organizatie statala, si ceea ce a ajuns ea astazi.
Viitorul update al aplicației Facebook promite să ducă experiența de împărtășire a informațiilor cu prietenii la un nivel superior. În același timp însă, a stârnit un val de nemulțumiri din cauza suspiciunilor că ar putea transforma telefonul mobil într-un fel de spion pentru „fratele mai mare”.
