Opriţi vânzarea pământului românesc!


Opriţi vânzarea pământului românesc!

Cátre,
Procurorul General al României
Subsemnatul Cozmuţa Gheorghe, Preşedintele Asociaţiei Proprietarilor de Páduri, Páşuni şi Terenuri Agricole din Ardeal, Persoane Fizice şi Juridice, Filiala Maramureş, prin prezenta petiţie formulez
PLANGERE PENALA
Impotriva Parlamentului României pentru urmátoarele infracţiuni:
1. Incálcarea gravá a Constituţiei României în procesul de legiferare;
2. Constituirea de grupuri infracţionale pentru susţinerea acestor infracţiuni şi pentru aplicarea abuzivá a legislaţiei în vigoare;
Folosind pretexte ca: Lichidarea moştenirii comuniste, Reformá, Privatizare, Retehnologizare, Integrare în UE, Statul este cel mai prost administrator, Industria României este un morman de fiare vechi, Parlamentele post decembriste şi-au propus în realitate, în mod deliberat şi premeditat distrugerea prin toate mijloacele a tuturor sectoarelor vieţii social – economice a României. Aceastá politicá antiromâneascá a fost conceputá şi urmáritá cu o perseverenţá diabolicá, cu ţinte precise în timp, indiferent de putere de cátre coordonatorii ei, care au cumpárat susţinerea întregii clase politice prin avantajele materiale oferite.
Intrega legislaţie a proprietáţii, prin care s-a lichidat economia României s-a emis prin încálcarea gravá a Constituţiei, art. 44, 46, 1 alin. (4), (dreptul la proprietate, la moştenire, unitatea poporului Român), clasa politicá fiind mandatatá de cátre cetáţeni sá administreze bunurile comune ale acestora, nu sá le distrugá ori sá le vândá la oricine (mai ales la stráini) numai ca sá nu rámâná nimic Românilor., aşa cum au fácut. Pentru susţinerea acestor infracţiuni a fost atras şi Guvernul şi Curtea Constituţionalá care a avizat favorabil aceastá legislaţie vizibil neconstituţionalá.
In sectorul agricol ţinta a fost falimentarea acestei ramuri importante a economiei pentru determinarea Táranilor Români sá-şi vândá pámânturile la stráini (Cetáţenii Români a cáror putere de cumpárare redusá deliberat fiind eliminaţi din start din aceastá competiţie), în timp ce alte tári (Ungaria, Germania, Olanda) au interzis prin lege vânzarea terenurilor agricole. Aceste infracţiuni au fost realizate prin legislaţia funciará începând cu Legea nr. 18/1991, pâná la proiectul de lege privind vânzarea pámânturilor cátre stráini, neintrodus în Parlament pentru dezbatere în luna august cum era planificat pentru a nu atrage atenţia cu privire la aceastá crimá împotriva Poporului Român întrucât au gásit metode subterane prin care pámântul se vinde în prezent stráinilor (ca persoane juridice) punându-ne în faţa faptului împlinit, practicá uzualá a clasei politice în acţiunea de distrugere a României.
In baza Legii nr.18/1991 art. 14 ”reconstituirea se face pe sole stabilite de Comisie” Táranii Români, în loc sá-şi preia terenul unde l-au avut, conform art. 44 din Constituţie (dreptul la proprietate) au fost obligaţi sá-şi solicite acest drept la Comisiile de Fond Funciar (când intrarea în CAP nu a anulat acest drept) pe alt amplasament, anulându-se tacit actele de proprietate în baza carora s-au înscris în CAP, regimul de carte funciará în Transilvania, sá-şi reîntabuleze terenurile, ceea ce a creat haos în sistemul de CF.
Prin aplicarea acestui articol întreaga legislaţie emisá ulterior este neconstituţionalá. Legea nr.18/1991 art. 33 şi 44, Legea nr. 169/1996, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 246/2005 art. 22 şi 29, Legea nr. 160/2010 s-au emis pentru deposedarea ilegalá a populaţiei rurale de cca 4 milioane ha páduri, páşuni şi terenuri agricole, proprietáţi comune venite din negura timpului sau atribuite în baza Reformelor Agrare din 1890, 1908 de Regimul Austro-Ungar şi în baza Reformei Agrare din 1921 art. 17, 24, 32 pentru care Comunitáţile Locale deţin acte de proprietate şi atribuirea acestor terenuri Unitáţilor Administrativ-Teritoriale (UAT) sau puse la dispoziţia Comisiilor Locale (a clientelei politice) care le administreazá ca pe averea nimánui.
Terenurile rámase sunt puse la dispoziţia deposedaţilor de Regimul Comunist (tot lege neconstituţionalá), prin aceasta anulându-se tacit (premeditat) principalele prevederi ale acestor legi de împroprietárire, creându-se condiţii ca urmaşii foştilor proprietari (care şi-au primit plata pentru aceste terenuri de la împroprietáriţi) sá le revendice de la UAT (Suncuiuş, Nadiş, Valea Mare) care nu-şi pot dovedi dreptul de proprietate întrucât UAT nedeţinând niciodatá terenuri în proprietate, nu erau îndreptáţite la restituiri.
Legea nr. 400/2002 finalizatá cu Decizia nr. 603/2008 a Curţii Constituţionale s-au emis pentru muşamalizarea abuzurilor prin care pádurile comunale foste gránicereşti (atribuite locuitorilor satelor conform Legii nr. XVIII/1890 de regimul Austro-Ungar) au fost atribuite ilegal UAT cu sprijinul politicienilor din zoná. In realizarea acestor infracţiuni grosolane Parlamentul României a constituit un grup infracţional cu Primaria Márişel, Comisiile Locale Márişel şi Judeţene Bistriţa, Judecátoria Vatra Dornei, Avocatul Poporului, Curtea Constituţionalá, Guvernul României, instituţii (formate din jurişti) care n-au sesizat (aşa au primit ordine de la Parlament) cá excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 400/2002 invocatá de Primária Márişel este formulatá intenţionat greşit, fiind în contradicţie cu prevederile Legii nr.1/2000 şi a Legii nr. 400/2002 pe care o contestá. Solicitárile legitime ale comunitáţilor locale (a comunelor, comunelor politice, termeni utilizaţi alternativ cu acest înţeles de Legea pentru Reforma Agrará şi preluaţi de Legea nr. 1/2000 art. 26 alin. 1) pentru aceste terenuri au fost respinse de justiţie (instituţie remuneratá în dispreţ fatá de cetáţenii României ca şi toate instituţiile aservite acesti politici antiromâneşti) chiar dacá şi-au dovedit (cu acte de proprietate, CF-uri, dovada pláţii acestor terenuri) fárá echivoc dreptul de proprietate, în baza dispoziţiilor date de Autoritatea Naţionalá pentru Restituirea Proprietáţilor (instituţie aflatá în subordinea Primului Ministru).
Ordonanţa de urgenţá nr. 34/23.04.2013 (Legea pajisţilor) este neconstituţionalá întrucât proprietarii actuali ai acestor terenuri (UAT) le deţin ilegal. Fárâmiţarea tarlalelor în parcele în baza Legilor Fondului Funciar (contrar recomandárilor specialiştilor din ţará sau stráinátate), trecerea de la agricultura industrialá la cea de subzistenţá, s-a fácut pentru facilitatea vânzárii pámântului României la stráini. Se estimeazá cá în viitori ani peste 70% din suprafaţa României va fi vândutá. Dacá în domeniul industrial nimic nu se mai poate redresa, toatá industria fiind distrusá, în domeniul funciar, pentru intrarea în legalitate se impune anularea întregii legislaţii neconstituţionale şi emiterea unei noi legislaţii pe baze constituţionale.
Toate petiţiile Asociaţiei pentru respectarea Legii Fundamentale au fost tratate cu dispreţ. Este evidentá coordonarea în timp, indiferent de putere a acţiunilor antiromâneşti fárá ca pe autorii acestor abuzuri sá-i intereseze cá discrediteazá şi compromit instituţiile de bazá ale Statului Român.
3. Invrájbirea populaţiei României şi dispersarea maselor compacte de Cetáţeni Români (a muncitorilor din marile intreprinderi, lichidarea Comunitáţilor Locale prin deposedarea de proprietáţile care îi uneau) s-a realizat în baza acestei legislaţii (prin încálcarea articolului 1 alin. 4 din Constituţie) pentru a elimina orice formá organizatá care se putea opune acestei politici.
4. Inglobarea fárá mandat în datorii a generaţiilor viitoare (care nu beneficiazá în nici un fel de aceşti bani), bani cu care îşi subvenţioneazá susţinarii acestei politici criminale. Ne mint cá preţul plátit firmei Bechtel (de 4 ori mai mare ca în alte tári) se datoreazá lobby-ului fácut de aceastá firmá pentru integrarea în NATO. Fals, aceastá firmá cu reputaţie internaţionalá nu-şi permite aşa ceva, de aceea a şi plecat din România. Diferenţa de 75% şi-a însuşit-o clasa politicá, aceast procent însuşindu-l de altfel din toţi banii împrumutaţi.
Pentru rambursarea datoriei externe Statul Român ar trebui sá pláteascá cu clasa politicá, cu averile lor colosale cu tot, obţinute fraudulos.
5. Ignorarea voinţei Poporului Român exprimatá la Referendum privind Parlamentul unicameral cu 300 membri (care conform art. 90 din Constituţie este lege) s-a fácut pentru rásplátirea susţinátorilor acestei politici antiromâneşti.
Prin deposedarea de bunurile materiale, vinderea pámânturilor şi bogáţiilor ţárii la stráini în baza legilor neconstituţionale, potenţialul economic al României şi veniturile tuturor categoriilor sociale (inclusiv ale pensionarilor) s-au diminuat cu cel puţin 50%, motiv pentru care vá solicitám analizarea afirmaţiilor noastre şi sancţionarea coordonatorilor acestor infracţiuni.
BAIA MARE
05.10.2013
Preşedinte
Cozmuţa Gheorghe
Sursa: cotidianul.ro

“Program de guvernare: 1. cianurare, 2. fracturare, 3. poluare, 4. defrişare, 5. coabitare”

"Program de guvernare: 1. cianurare, 2. fracturare, 3. poluare, 4. defrişare, 5. coabitare"
Protestele faţă de proiectul de la Roşia Montană continuă şi luni seară, deşi liderii USL au transmis că proiectul va fi respins. Câteva sute de oameni au venit din nou în Piaţa Universităţii. Numărul acestora a scăzut simţitor faţă de noaptea trecută, însă aceştia nu se lasă descurajaţi.
Manifestanţii scandează, printre altele, “Uniţi, salvăm Roşia Montană!” şi au pancarte şi bannere cu mesaje ce vizează şi exploatarea gazelor de şist, pe care nu o doresc.
Câteva dintre mesajele lor: “Nu ne lăsăm amăgiţi. Respingerea legii este doar punctul 1″, “Stop hoţiei!”, ”Program de guvernare: 1. cianurare, 2. fracturare, 3. poluare, 4. defrişare, 5. coabitare”, “România, spune nu fracturării hidraulice”, “Nu vreau să spun copilului meu că cea mai mare resursă naturală a României este prostia, urmată de indiferenţă”.
Câţiva protestatari au pancarte cu poza Regelui Mihai. Un manifestant a declarat pentru HotNews.ro că salută poziţia Casei Regale, care a spus că zona Roşia Montană ar trebui prezervată. Conform sursei citate, un alt protestatar a spus la microfon că “tovarăşul Iliescu ar fi în stare să cheme minerii de la Roşia Montană”.
Pe pagina de Facebook “UNIŢI SALVĂM”, se menţionează că protestele în stradă faţă de proiectul de la Roşia Montană vor continua până în momentul în care:
- Parlamentul, prin Senat și Camera Deputaților, va vota respingerea proiectului de lege;
- Guvernul va respinge în procedură de urgență prin hotărâre de guvern acordul de mediu;
- Roșia Montană va fi inclusă pe lista tentativa a României pentru UNESCO;
- Cianura va fi interzisă prin lege în activitățile miniere din România;
- Cei patru iniţiatori ai acestui proiect de lege: ministrul marilor proiecte (Dan Şova), cel al mediului (Rovana Plumb), cel al culturii (Daniel Barbu) şi directorul ANRM (Gheorghe Duţu) vor fi demiși.
Asociaţia Alburnus Maior, care se opune proiectului, afirmă într-un comunicat transmis luni că mesaje de solidaritate au venit din toată lumea, din China până în Canada şi de la Gura Portiţei până la Bruxelles. Peste 15.000 de oameni la Bucureşti şi peste 10.000 de oameni la Cluj au cerut în stradă respingerea de către parlamentari a legii speciale de distrugere a Roşiei Montane, interzicerea cianurii şi includerea localităţii pe lista tentativă a României pentru UNESCO.
“Presa internaţională a acoperit pe larg subiectul mobilizării de , numind evenimentele ‘toamna românească’, apreciind caracterul paşnic al manifestărilor ce se înscriu alături de primăvara arabă şi vara turcească în lista protestelor importante ale lumii. Observăm cu regret, însă, cum o mare parte a presei româneşti continuă politica favorabilă companiei miniere de a ignora sau trata minimal protestele, transmiţând doar mesajele agreate de aceasta. Schema de comunicare este pusă în practică şi de posturile naţionale de televiziune ce preferă să transmită publicitatea companiei în timp ce la porţile instituţiei mii de oameni scandau vineri seara “presa română, plină de minciună”.
La protestele de din Cluj-Napoca au participat alături de miile de oameni şi localnici din Roşia Montană ce au transmis atât celor prezenţi, cât şi autorităţilor, dorinţa lor fermă de a-şi apăra dreptul la proprietate şi convingerea ca nimeni nu va reuşi, nici măcar cu forţa, să îi scoată din casele lor. Eugen David, preşedintele Alburnus Maior a atras atenţia manifestanţilor că foarte puţin din ce văd la televizor reflectă realitatea şi că nici o instituţie media nu a răspuns cerinţei Alburnus Maior de a avea o dezbatere cu reprezentanţi ai autorităţilor. Televiziunile, multe dintre ele aflate sub contract de publicitate cu compania minieră, insistă ca dezbaterile să aibă ca invitaţi angajaţi ai companiei sau organizaţii satelit ale acesteia, alături de opozanţi ai proiectului minier. Au fost şi cazuri în care, la acest tip de emisiuni, au fost prezentaţi drept opozanţi ai proiectului minier persoane chiar şi din mediul politic ce nu sunt suficient de bine informate asupra subiectului şi care nu transmit punctul de vedere al campaniei.
Dorinţa localnicilor din Roşia Montană ce se opun proiectului minier şi doresc dezvoltarea durabilă a localităţii este ca dezbaterile ce au loc pe tema Roşiei Montane să îi aibă ca invitaţi pe cei abilitaţi să transmită mesajul campaniei Salvaţi Roşia Montană, alături de reprezentanţi ai statului, actori cu rol de decizie în avizarea legii şi proiectului minier. Totodată, Eugen David a transmis tuturor celor ce vor să sprijine campania să nu cadă în capcana de comunicare a presei aservite intereselor companiei şi să nu participe la emisiuni pe tema Roşiei Montane alături de reprezentanţi ai companiei. Sunt mai multe autorităţi ce trebuie să răspundă în faţa cetăţenilor începând cu ministrul mediului şi terminând cu cel al marilor proiecte. Rovana Plumb trebuie să răspundă dezinformărilor sale conform cărora proiectul de minerit ar fi unul nou şi de data aceasta bun, deşi nu a fost schimbat nimic notabil la standardele de mediu. În continuare nici una din observaţiile depuse de specialişti în cadrul dezbaterilor publice de acum şase ani nu a primit un răspuns documentat şi nu a generat nici o modificare la nivelul proiectului. Ministrul Dan şova trebuie să răspundă cum poate fi de utilitate naţională o creştere nesemnificativă a participaţiei statului la un proiect ce foloseşte 240.000 de tone de cianură şi pentru care statul îşi cedează suveranitatea unei companii private străine.
Pagina de Facebook Rosia Montana in UNESCO World Heritage, alături de multiple altele din mediile de socializare, anunţă o nouă mobilizare generală pentru data de 15 septembrie. Preşedintele Alburnus Maior, Eugen David alături de numeroşi localnici ce doresc să îşi continue viaţa în Roşia Montană şi-au anunţat prezenţa la manifestările din Bucureşti de duminica viitoare. “Toţi cei ce sunt în stradă şi cer salvarea Roşiei Montane sunt cetăţeni de onoare ai localităţii noastre. Roşia Montană este inima României”, a declarat la Cluj-Napoca Eugen David, preşedintele asociaţiei Alburnus Maior.
Asociaţia Alburnus Maior cere respingerea printr-un vot deschis a legii speciale de distrugere a Roşiei Montane de către parlamentari şi invită toţi cetăţenii români să îşi contacteze reprezentanţii din Parlament pentru a le cere respingerea proiectului legislativ. Legea a ajuns deja la Senat din data de 3 septembrie 2013 pentru dezbatere şi are numărul de înregistrare B560. Legea încalcă prevederi ale constituţiei, drepturile omului, principiul separării puterilor în stat şi suveranitatea justiţiei.
Protestele în stradă vor continua până în momentul în care:
- Parlamentul, prin Senat şi Camera Deputaţilor, va vota respingerea proiectului de lege;
- Guvernul va respinge în procedură de urgenţă prin hotărâre de guvern acordul de mediu;
- Roşia Montană va fi inclusă pe lista tentativa a României pentru UNESCO;
- Cianura va fi interzisă prin lege în activităţile miniere din România;
- Cei patru iniţiatori ai acestui proiect de lege: ministrul marilor proiecte (Dan Şova), cel al mediului (Rovana Plumb), cel al culturii (Daniel Barbu) şi directorul ANRM (Gheorghe Duţu) vor fi demişi”, se mai spune în comunicatul asociaţiei.
Sursa: cotidianul.ro

Editorialistul Vocea Rusiei: Afacerea Rosia Montana, un razboi intre miliardari evrei din America, Israel si Ungaria


Mihai Tociu in Piata Universitatii - 1.09.2013 - Democracy is a Lie
Militanta anticrestina pentru o “Romanie murdara“, Tatiana Alina Mungiu Pipidi, contestatoare vehementa a proiectului Rosia Montana, a primit numai dintr-un singur fond de “premiere” administrat si de fundatia miliardarului George Soros, suma de 345.000 USD (dovezi aici, aici, aici si aici).  Terra Millenium III, un alt ONG pasionat de salvarea Rosiei Montane, a primit 280.000 USD (aici, aici si aici). Mircea Toma si ai lui au primit doar vreo 120.000 USD din acest fond (aici, aici si aici).  Cristian Pirvulescu cu Pro Democratia si APADOR CH, organizatii si anticrestine si “ecologiste”, au primit mai multe sute de mii de dolari pentru diverse proiecte fanteziste (aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici). Centrul pentru Jurnalism “Independent”, ONG care militeaza pentru eliminarea religiei din scoli si pentru o “Romanie curata”, a primit si ea, prin manutele Ioanei Avadani, cateva sute de mii de dolari (aici, aici si aici). Un alt ONG de mucava, “CeRe“, dar prezent prin doi postaci in Piata Universitatii, pentru “salvarea Rosiei Montane”, a primit pentru “participare publica” vreo 125.000 USD. Macar au fost corecti: au cerut bani pentru “participare publica”, participa la demonstratii (aici si aici)! Militia Spirituala, organizatie extremista de stanga, declarat anticrestina, agitatoare in Piata Universitatii si infiltrata in organul guvernamental “post-anticomunist” IICCMER al lui Marius Oprea si Vladimir Tismaneanu, a primit, si ea, 105.000 USD de la “Soros Fund” (aici si aici). Mai exista si o lista de burse, cu dedicatie pentru minoritari “secui” si “romi”, mai putin consistenta. Adunarile le puteti face singuri aici, la CEETrust.org – Grant-uri Romania. Evident, aceasta este numai una dintre surse. Cei numiti mai sus au zeci de alte surse similare de finantare, dintre care majoritatea firelor duc tot la miliardarul George Soros. Cand o afacere ca Rosia Montana promite un castig de peste 10 miliarde de euro, ce mai conteaza cateva milioane aruncate in ograda de oratanii “civile”? Mai ales cand acestea contribuie si la distrugerea unei natiuni, din temelii.
Dar cine este George Soros si pentru cine lucreaza el, de fapt? Ne putem intreba cum un fost colaborator al SS-ului si Gestapo-ului in Ungaria horthysta – evreu pe deasupra -, cel mai probabil preluat apoi de NKVD dupa modelul Dionis Patapievici, a ajuns miliardar in “lumea capitalului”? Desigur. Tot asa cum nu putem sa nu observam ca toate operatiunile lui in zona “societatii civile” au servit si s-au cuplat pe interesele Rusiei, continuatoarea directiilor geopolitice ale URSS dar si ale lui Petru cel Mare, cat si, evident, a metodelor distructive “ex-sovietice”, pentru intarirea propriului imperiu. In acest spatiu, si nu numai.
Mihai Tociu (foto sus), cunoscut militant civic de dreapta, a scris o analiza pe aceasta tema: De ce Soroș le-a dat ”ecologiștilor” Roșia Montană.
Valentin Mandrasescu, pseudonimul ales de redactia Vocea Rusiei pentru Romania, s-a simtit lezat de unele referiri la “mama Rusia” si s-a burzuluit pe Facebook:  “Unii nationalisti “de dreapta” sunt cu Sorosu’ in gura toata ziua. Cica cei care sunt impotriva jafului de la Rosia Montana sunt toti platiti de Soros. Perfect. Daca vreti sa mergem pe logica asta, atunci toti cei care sunt pentru jaful de la Rosia Montana sunt platiti de miliardarii israelieni Beny Steinmetz, Thomas Kaplan si John Paulson”.
Logica e falsa, desigur, dar il pune pe Valentin Mandrasescu intr-o stare de aporie: acum, daca el nu va scrie despre Soros si Reteaua lui, va insemna ca este platit de Soros. Sau poate de succesorul controlorului lui Soros, omul invizibil din “Padure”… Stie dl Mandrasescu de unde. “Recunoasteti ca daca nu-l aparati pe Soros cel putin il ignorati complet, ceea ce e tot aia. Se numeste, parca… ceva prin omisiune. Unde e Soros in analiza Dvs? Sau nici ruble n-a mancat nici gura nu-i miroase?”, a fost putin apostrofat pe aceeasi retea sociala editorialistul de la Vocea Rusiei.
Pana la urma insa, acesta a fost obligat sa-si admita omisiunea, sintetizand esenta Afacerii Rosia Montana, intr-o viziune frusta: un razboi al miliardarilor evrei, intre ei. Valentin Mandrasescu:
“Situatia este simpla si banala. Astazi, o companie detinuta de Steinmetz, Kaplan, Paulson (etc) vrea sa fure aurul de la Rosia Montana. Numai la capitolul aur e un furt de cel putin 3,7 miliarde de dolari. Asta exceptand metalele rare si argintul. Soros este impotriva deoarece vrea sa-l exploateze (fure) chiar el. Eu sunt impotriva pentru ca nu vreau sa fie exploatat in detrimentul statului roman. Diferenta de pozitie o poate vedea oricine. Cand (daca) o companie controlata de Soros va inlocui RMGC, voi pune tunul pe ea si pe el. Rezumat: S&K&P vor ca aurul sa ajunga la ei, Soros vrea ca aurul sa ajunga la el, eu vreau ca aurul (daca se exploateaza) sa ajunga la statul roman. E foarte simplu.”
Si, totusi, (mai) lipseste ceva: de ce ar milita Ungaria pentru niste afaceristi evrei? Obsesia statului vecin cu Transilvania, intretinuta adeseori de Rusia (sa nu ne facem ca uitam declaratiile generalissimului Putin) unde este?  Oricum, ne bucuram sa avem un patriot roman, cel putin dupa nume si din vorbe, la Vocea Rusiei, care ne promite, de altfel, si noi analize-bomba despre Rosia Montana. Speram sa nu-l uite pe “marele mogul” George Soros. Dar sa vedem la cine se refera Valentin Mandrasescu:
John Paulson, un alt mogul mondial al aurului aflat intr-o oarecare cadere pe lista miliardarilor Forbes (de la locul 61 la 91, cu 11,2 miliarde doalri), conform Wikipedia provine prin mama sa dintr-o familie de imigranti evrei originari din Lituania si Romania.
Thomas Kaplan, un miliardar evreu american de 51 de ani, se autodescrie drept un “evanghelist al aurului“. El este cel care i-a convins pe John Paulson si George Soros, impreuna cu un alt “coleg de breasla”, Stevan Cohen, sa cumpere actiuni la NovaGold, o companie miniera cu sediul in Vancouver, Canada, care exploreaza aur si cupru in Alaska.
Despre Beny Steinmetz – afaceristul cu diamante israelian – si razboiul lui cu George Soros  – care la randul lui a investit in Rosia Montana Gold Corporation, prin Newmont Mining Corporation -, portalul Ziaristi Online a scris inca din luna aprilie a acestui an. Nimeni din Romania n-a preluat stirea care circula deja in presa anglo-americana. O amintim, in incheierea acestui scurt excurs si in asteptarea dezvaluirilor promise de Valentin Mandrasescu:
Si sa nu uitam ca toata agitatia lui Ponta si Basescu pentru Rosia Montana are ca punct de referinta ultima vizita a mogulului George Soros in Romania, cand, pentru cateva ore bune, a disparut complet din peisaj, cu ajutorul firmei sale de securitate. Vedeti: VIDEO Nasul Tv: Ce a cautat Soros in Romania? Scurtatura spre Rosia Montana cu salvamontistul Ponta si salvamarul Basescu sau tigania din Frumusani?

Dragoş Tănase, peste 6 milioane de dolari pentru aurul de la Roşia Montană

 
Dragoş Tănase, peste 6 milioane de dolari pentru aurul de la Roşia Montană
 
Victor Ponta a aruncat la înaintare tâmpenia cu despăgubirile pe care le-ar cere Gabriel Resources dacă proiectul de la Roşia Montană nu ar porni. Premierul spune că avocaţii Gold-ului ar cere 2 miliarde de dolari. Să ceară şi 10 miliarde, că nu-i doare gura şi mâna. Asta nu înseamnă şi că statul român ar fi obligat să plătească aceşti bani, atâta timp cât RMGC nu a reuşit să realizeze un proiect legal. Am mai spus şi o repet: doar din momentul în care legea specială pentru distrugerea Roşiei Montana ar fi adoptată de către Parlament, ar exista riscul ca asemenea despăgubiri să trebuiască să fie plătite! Încălcând zeci de alte legi (dreptul de proprietate al localnicilor şi exproprieri în interes privat, regimul de protecţie al pădurilor, apelor, păşunilor şi fânaţelor, a patrimoniului, al proprietăţilor publice şi private ale autorităţilor publice, liberul acces la justiţie al cetăţenilor, libera concurenţă, Codul Fiscal etc.), proiectul RMGC ar intra în „legalitate”. Practic, s-ar oficializa hoţia şi s-ar recunoaşte dreptul hoţilor asupra banilor furaţi.
***
Şi pentru că a venit vorba de banii „investiţi” până acum la Roşia Montană. Să vedem unde au ajuns o parte importantă din ei. Mai exact cum sunt recompensaţi financiar câţiva dintre „capii” companiei. Conform propriilor documente ale Gabriel Resources (Management Information Circular, din 17 mai 2013, document pregătitor al Adunării Generale a Acţionarilor). Documentul prezintă sumele exacte cu salariile, veniturile şi compensaţiile totale la care au avut dreptul cinci dintre cei mai importanţi şefi ai Afacerii Roşia Montană: Jonathan Henry (preşedinte şi CEO Gabriel), Max Vaugham (CFO Gabriel), Richard Brown (CCO), Dragoş Tănase (directorul general al RMGC) şi Nicolae Suciu (vicepreşedinte RMGC şi omul de legătură al afacerii în relaţia cu Guvernul României).
Să ne facem „încălzirea” cu salariile de bază. Jonathan Henry a încasat 633.872 de dolari* în 2011, 642.792 în 2012 şi tot atât ar urma să încaseze în 2013. Dragoş Tănase a avut un salariu de bază de 291.246 de dolari în 2011, cu o uşoară „diminuare” în 2012 şi 2013, la 287.375 dolari. Salariile celorlalţi la puteţi consulta în tabelul de mai jos.
Vi se pare mult, puţin, „decent”? Să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe. Salariile de bază reprezintă cea mai mică parte a veniturilor şefilor corporaţiei. Bonusurile şi premiile bazate pe „performanţa” acţiunilor lui Gabriel sunt partea cea mai consistentă. Doar în 2010, Jonathan Henry a mai adăugat salariului de bază peste 11 milioane de dolari, lucru care l-a plasat în acel an în TOP 10 al celor mai bine plătiţi CEO din Canada (foto)! La rândul lui, Dragoş Tănase şi-a mai adăugat la „compensaţiile” totale din 2010, pe lângă salariu, alţi 4,46 milioane de dolari. În total, pe trei ani (2010-2013), compensaţiile totale (salarii de bază, premii, bonusuri) acumulate de Jonathan Henry au depăşit 15 milioane dolari. Dragoş Tănase a trecut de 6 milioane de dolari, iar Nicolae Suciu de 3 milioane de dolari! Vezi şi tabelul de mai jos.
În doar trei ani, totalul veniturilor a cinci dintre şefii Gabriel Resources şi RMGC au depăşit 33 de milioane de dolari! Iar aceştia reprezintă doar o parte din ştăbimea companiei. Asta ca să înţelegem şi din altă perspectivă sloganul RMGC „oamenii de acolo nu vor decât să muncească!”. Printre (multe) altele, şi aceste „compensaţii totale” ar urma să fie suportate de către statul român, dacă proiectul legii distrugerii Roşiei Montana va trece de Parlament.
***
Train Băsescu (foto, în dreapta lui, cu ochelari, e Dragoş Tănase, cel care “vrea decât să muncească” pe 6 milioane de dolari), aparent atacându-l pe Victor Ponta (şi Guvernul USL), a anunţat ideea unui referendum naţional pentru Roşia Montană, organizat în acelaşi timp cu alegerile europarlamentare de anul viitor. Surprinzător (pentru unii), Victor Ponta s-a declarat şi el de acord cu această idee. În aparenţă, e o idee democratică şi o soluţie firească. Nu vă lăsaţi, însă, înşelaţi de formă! Am trăit pe viu Referendumul Cianurii, organizat în Munţii Apuseni pe 9 decembrie 2012. Campaniile „de informare” cu plase. Ameninţările opozanţilor. Neregulile în lanţ (taximetrie electorală, publicitate lângă şi în secţiile de votare, urnă mobilă abuzivă, direcţionare – de către membrii comisiilor de votare – a cetăţenilor către secţiile de referendum etc.). Comunicare mincinoasă (aproape toată presa a preluat mesajul că „nu au fost nereguli”, deşi sesizările au curs lanţ, ajungându-se până la întreruperea procesului de votare; rezultate umflate – deşi referendumul a fost anulat din lipsă de cvorum şi doar 27% dintre cei înscrişi pe liste au votat „DA”, s-a comunicat „o mare victorie”!). La care se adaugă manipularea întrebării în sine (care conţinea, de fapt, două întrebări în una singură: una despre repornirea mineritului în Apuseni, alta despre proiectul de la Roşia Montană – lucruri mult diferite). Gândiţi-vă doar la o întrebare de genul: „Sunteţi de acord cu locurile de muncă create de proiectul de la Roşia Montană?” (şi sunt convins că PR-iştii şi lobby-iştii Gold-ului sunt în stare de formulări şi mai manipulative).
La modul cel mai simplu spus, gândiţi-vă ce se întâmplă când „sistemul” de vot, construit de PSD şi „pefecţionat” de Dragnea îşi dă mâna cu „sistemul” de vot construit şi „perfecţionat” de Videanu. Aceasta e diferenţa între ideea democratică a unui referendum naţional pe tema proiectului de la Roşia Montană şi transpunerea ei în practică. Şi explicaţia de ce nu e vreo surpriză faptul că Băsescu şi Ponta coabitează şi în domeniul referendumului pe tema Roşiei Montana.
Să nu intrăm însă pe piste false. Lupta de acum este pentru blocarea acestei legi speciale de distrugere a Roşiei Montana şi tragerea la răspundere a celor care au iniţiat-o. În acest sens nu uitaţi să vă contactaţi deputaţii şi senatorii (cum o puteţi face, aflaţi mai multe aici). Şi să ieşiţi în stradă pentru a le transmite acelaşi mesaj. În plus, cereţi-le expres ca VOTUL din Parlament SĂ FIE NOMINAL.
***
P.S.: Totuşi, nu ar fi lipsit de interes ca pe lista revendicărilor să fie introdus şi un punct suplimentar legat de Legea Referendumului (mai exact de modificarea ei prin reducerea pragului necesar validării la 30%, după cum intenţionează USL).
P.S.2: Impactul reţelelor de socializare în privinţa subiectului Roşia Montană a bătut în ultimele săptămâni şi zile impactul distorsiunilor mediatice ale televiziunilor şi ale presei mainstream, tipărite şi online. Nu uitaţi să (re)distribuiţi informaţiile despre Afacerea Roşia Montană, proteste, revendicări etc. Împreună putem sparge, în continuare, blocada mediatică.
***
* sumele sunt în dolari canadieni, dolarul canadian are o paritate de aproximativ 1/1 cu dolarul american (variaţiile, în plus au în minus, de la an la an, sunt minore)
***
O SCURTĂ LECŢIE DE ISTORIE
Protestele societăţii civile împotriva proiectului minier de la Roşia Montană au început în 2002. Începând cu vara lui 2011, acestea s-au intensificat, fiind din ce în ce mai dese (video, Cluj, Hunoriada, după decizia Ministerului Culturii de a elibera un certificat de descărcare arheologică pentru Muntele Cârnic, pentru a-l înlocui pe cel anulat irevocabil de instanţele judecătoreşti).
În noiembrie 2011 a fost ocupată clădirea fostului Hotel Conti din Cluj, un baner imens anunţând “Revoluţia începe la Roşia Montană”. Acţiunile de protest au durat o săptămână, în Cluj, Bucureşti şi alte oraşe din ţară (video). Autorităţile publice şi mass-media manistream au ignorat avertismentul. Cei mai mulţi analişti care le-au comentat (dintre, oricum, cei foarte puţini care au scris despre proteste), le-au luat în derâdere şi/sau le-au minimalizat.
Pe 11 ianuarie 2012, activiştii din Campania “Salvaţi Roşia Montană” au fost primii care au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva demiterii lui Raed Arafat şi împotriva privatizării sănătăţii. O zi mai târziu, protestele s-au extins la Târgu Mureş, Bucureşti şi apoi în toată ţara, ducând la căderea Guvernului Boc. Guvernarea USL a ignorat, la rândul ei, lecţia. De la câteva zeci şi sute de protestatari, în doi ani s-a ajuns la zeci de mii (video, demonstraţiile de duminică şi ier de la Cluj şi Bucureşti). Chiar aşteaptă politicienii români să vadă 100.000 de oameni în stradă? Mă tem că într-o astfel de situaţie nu vor mai rămâne prea multe pietre din Palatele Victoria, Cotroceni şi Palatul Parlamentului…

Statele Unite pregătesc o intervenţie militară în Siria, mobilizând forţe navale în Mediterana

Pentagonul a început mobilizarea forţelor în apropierea Siriei, în vederea unei eventuale intervenţii militare în această ţară, sugerează secretarul american al Apărării, Chuck Hagel, citat de BBC News online. Hagel nu a oferit detalii, dar Forţele Navale americane îşi consolidează prezenţa în estul Mării Mediterane. Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că informaţiile privind utilizarea de arme chimice în Siria sunt o sursă de “grave preocupări”. Chuck Hagel a declarat că Barack Obama a cerut Pentagonului să prezinte opţiunile pentru criza din Siria, pe fondul presiunilor pentru o intervenţie americană.

“Departamentul Apărării are responsabilitatea de a-i furniza preşedintelui toate opţiunile în cazuri de urgenţă. Acest lucru necesită repoziţionarea forţelor pentru a fi la dispoziţia opţiunii preşedintelui”, a explicat Hagel. Oficiali din cadrul Pentagonului au anunţat că o a patra navă militară americană, dotată cu rachete de croazieră, a fost transferată în estul Mării Mediterane. Obama se întâlneşte cu echipa de securitate naţională Preşedintele american, Barack Obama, se întâlneşte sâmbătă cu echipa de securitate naţională pentru a discuta despre informaţiile referitoare la atacurile cu arme chimice în Siria, transmite Reuters. Conform Casei Albe, sunt disponibile mai multe opţiuni cu privire la Siria, iar serviciile de informaţii adună fapte şi dovezi. Însă o intervenţie militară în Siria probabil nu va putea avea loc fără acordul Rusiei, principalul susţinător al regimului Bashar Al-Assad.
Rusia a atribuit insurgenţilor sirieni presupusul atac cu arme chimice care ar fi avut loc la Damasc pe 21 august, afirmând că este un act de manipulare în scop propagandistic. “Opoziţia siriană refuză să ofere acces anchetatorilor la locul incidentului. Apar din ce în ce mai multe dovezi că este vorba de un act criminal plănuit cu mult înainte, un act provocator. Pe Internet, relatările despre incident circulau cu câteva ore înainte de aşa-numitul atac. Este o acţiune premeditată”, a reacţionat Aleksandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe. “În contextul acestui nou val de propagandă antisiriană, credem că apelurile unor capitale europene de a face presiuni asupra Consiliului de Securitate ONU şi de utilizare a forţei sunt inaccceptabile”, insistă Ministerul rus de Externe. Opoziţia siriană susţine că forţele subordonate regimului Bashar Al-Assad au utilizat arme chimice în apropiere de Damasc, atacul soldându-se, potrivit insurgenţilor, cu 1.300 de morţi. Armata siriană a dezminţit categoric utilizarea de arme chimice la periferia oraşului Damasc.
Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi un conflict armat între forţele insurgente ale opoziţiei şi serviciile de securitate subordonate regimului Bashar Al-Assad. Bilanţul confruntărilor este, potrivit estimărilor ONU, de cel puţin 100.000 de morţi.   Potrivit „Le Figaro“ în sudul Siriei este în desfăşurare o “ofensivă anti-Assad”. un prim grup de 300 de persoane, sprijiniţi fără îndoială de comandouri israeliene şi iordaniene, ca şi de membri ai CIA, ar fi trecut frontiera în 17 august. Un al doilea li s-ar fi alăturat în data de 19. Potrivit unor surse militare, americanii, care nu doresc nici prezenţa soldaţilor pe solul sirian şi nici înarmarea rebelilor din zona controlată de islamiştii radicali, formează de mai multe luni de zile, discret, într-o tabără de antrenament instalată la frontiera iordaniano-siriană, combatanţi ai Armatei libere siriene, aleşi pe sprânceană.
Până şi Iranul reconoaşte folosirea armelor chimice în Siria Preşedintele Iranului, Hassan Rohani, a evocat, sâmbătă, posibilitatea utilizării de “agenţi chimici” în Siria, evitând să atribuie atacul soldat cu zeci de morţi unei părţi sau alteia, relatează AFP. “Situaţia care domină în prezent Siria şi moartea oamenilor nevinovaţi sunt foarte dureroase”, a declarat Hassan Rohani, un aliat al regimului din Siria.
Rohani a evitat să atribuie vreunei părţi atacul cu arme chimice, dar purtătorul de cuvânt al diplomaţiei iraniene, Abbas Araghchi, a afirmat joi că, dacă informaţiile privind utilizarea armelor chimice se vor confirma, responsabilitatea ar aparţine insurgenţilor.
Iranul este principalul susţinător al Siriei în regiune şi avertizează cu regularitate contra întăririi grupărilor extremiste sunite legate de Al Qaida în această ţară, notează agenţia franceză de presă. ‘Republica islamică Iran, care a fost victima armelor chimice (în timpul războiului Iran-Irak – notează AFP) cere comunităţii internaţionale să facă totul pentru a împiedica utilizarea de astfel de arme oriunde în lume’, a adăugat Rohani. Mii de iranieni au fost ucişi în timpul războiului Iran-Irak (1980-1988) de arme chimice utilizate de armata irakiană, în special în zonele civile, scrie AFP.
Comunitatea internaţională doreşte ca experţii ONU prezenţi în Siria de duminică să poată merge să ancheteze cât mai rapid în locurile atacului de miercuri, după presupusa utilizare de gaze toxice
Sursa : adevarul.ro

Faliment pentru Detroit, factură de plătit pentru Europa

“Detroit explodează, dar cea care plăteşte factura este Europa”, scrie cotidianul italian Il Sole 24 Ore, în timp ce mai multe bănci europene sunt lovite de falimentul oraşului american Detroit, în 18 iulie.
Les Echos explică faptul că mai multe bănci europene, cum ar fi de exemplu UBS, cea elveţiană, Dexia, franco-belgiană, sau Hypo Real Estate, germană, deţin datorii negarantate în acest oraş din Michigan, considerat, totuşi, de foarte mult timp ca fiind o municipalitate riscantă: se pare că [acestea] ar fi suscris echivalentul a un miliard de dolari (758 de milioane de euro) în ‘certificate de participare’ susceptibile să-şi piardă orice valoare. O suscriere care promitea să fie lucrativă [...] deoarece Detroit ar fi trebuit să plătească 627.2 milioane de euro în interese timp de 20 de ani, acestui grup de bănci europene reunite de UBS.
Dar cum se poate oare explica această implicare a băncilor de pe Vechiul Continent? Vina pentru această “boală” o constituie “finanţele din umbră”, comentează Il Sole 24 Ore.
Pentru cotidianul economic italian,dezmembrarea finanţelor din umbră ar trebui [...] să fie o strategie coordonată cel puţin între cele două mari arii economice tradiţionale – Statele Unite şi Europa – , pentru a evita imprevizibilitatea şi ambiguitatea efectelor sistemice. Este exact contrariul, din păcate, a ceea ce se întâmplă în prezent, ariile, dar mai ales ţările, având tendinţa de a acţiona singure pe terenul reformelor regulamentare. Sursa : financiarul.ro

Despre sensul vieţii

viata
Dacă ne-am pune întrebări de tipul; ”Oare de ce m-am născut în secunda, în minutul, la ora, în ziua și-n anul în care m-am născut și nu în oricare altă zvacnire a timpului, a acestei vieți?” se poate să ne dăm seama că probabilitatea ca venirea noastră pe lume să fi fost o întamplare este atat de mică, încat s-ar putea să descoperim că nu existăm din întamplare. Se poate să înțelegem că trăim într-o secvență anume a timpului, a vremurilor, a epocilor, o dată cu anumiți președinți și nu cu alții, în același timp cu anumite figuri ale lumii și nu cu altele, iar probabilitatea de a fi în același timp cu acești oameni, cu cei  delangă noi, cu prietenii, cu acești copii, cu acești parteneri, cu acești vecini sau cu acești colegi de serviciu este – de asemenea – insignifiantă. Dacă ne raportăm la cei șapte miliarde de oameni care trăiesc pe Pămant, s-ar putea să acceptăm că hazardul e un produs al imaginației, că trăim într-un univers ordonat, o dată cu oamenii din preajma noastră sau din lumea noastră, provocări speciale, poate cu totul diferite de cele pe care le trăiește oricare altă ființă de pe lume. Am putea găsi pe cale logică un sens al vieții noastre tocmai în această dispunere ordonată a existenței și am înțelege că sensul nostru ar putea fi acela de ”a răspunde” provocărilor care apar în experiența imediată a vieții de zi cu zi. Problemele din fața noastră trebuie să fie la fel de puțin probabile cum este și venirea noastră pe lume. Provocările ce ne apar se poate să nu conțină nimic întamplător, cat mai degrabă aspecte ce ne invită să fim variantele cele mai bune ale unei ființe conștiente, responsabile și capabile să intuiască în această magnifică prezență pe lume un fapt ”rar”, și – de ce nu – excepțional! Poate că existența însăși e o oportunitate unică, pe care ar trebui s-o conștientizăm pentru a ne pune în valoare pe noi înșine în aspectele cele mai frumoase, pentru a face din noi înșine, fiecare din sine însuși, cea mai bună variantă a ființei care am putea fi.
”Ce aș putea face pentru a fi atat de bun cat pot fi”? Cum aș putea deveni cel ce se place pe sine, cel mulțumit de el însuși, de gandurile sale, de faptele sale, de modul său de viață, cum aș putea fi mai iubitor, mai tolerant, mai înțelegător, ce aș putea să fac eu însumi pentru a fi așa cum mi-ar plăcea să fie cei din jurul meu? Dacă nu sunt aici și acum din întamplare, dacă viața mea – raportată la viața universului, a Pămantului, a lumii pare să fie rodul unei aranjări inteligente a existenței, dacă oamenii din lumea mea, cei iubiți, cei ce mă resping, cei răi și și cei buni nu au curs în existența mea din întamplare, înseamnă că sensul vieții mele e aici și-i acum, în fiecare experiență, în fiecare obstacol și-n fiecare problemă, în iubire și-n ură, în frumos și-n urat, în bine și în rău. A trăi alături de puțini dintre cei șapte miliarde de oameni care sunt azi pe Pămant trebuie să fie ecepțional și să conțină un mesaj, un sens, să aibă o valoare teribilă. Să fim atenți la lumea din jurul nostru, la oamenii de langă noi, la problemele ce ne apar în fiecare moment, căci aici, în aceste mărunte întamplări ale vieții, se pot ascunde răspunsuri pe care le căutăm mult prea departe, acolo unde ele nu au sens pentru noi. S-ar putea să trăim evenimente nefericite, dar – oare – de ce le trăim noi tocmai pe acelea și nu altele? De ce iubim o ființă și nu alta, de ce avem un copil și nu altul, de ce mama noastră nu-i alta și nu va putea fi niciodată alta? Probabil că e un sens în toate și, poate, că tocmai aceste ființe ce ne stau alături sau ne sunt împotrivă acum ne dezvăluie care-i sensul nostru, ce alegem să facem și cum alegem să fim, ce vrem să lăsăm în urma noastră pe lume? Cine și cum am vrea să fim, asta-i întrebarea, care ne poate ajuta să ne asumăm măreția propriei existențe și să acționăm permanent conștienți de faptul că, oricat ar fi alții de buni, contează cat de buni suntem noi și cată lumină facem în lumea aceasta, în propria existență și ce lumini sau umbre creăm în viețile celorlalți!
Sursa: jurnalul.ro

Anton Cehov: 8 calitati ale unui om educat


fratiichehov
Clasicul rus i-a scris, in urma cu mai mult de o suta de ani, o scrisoare fratelui sau, un pictor talentat, dar slab de caracter.
Anton Pavlovici Cehov, stiind slabiciunile fratelui sau, intotdeauna isi facea griji pentru acesta si era mahnit din cauza atitudinii indiferente pe care Nicolai o avea fata de darul sau. El scria: “Moare un veritabil talent rus, moare pentru nimic. ” Incerca sa-l faca sa inteleaga ca face o mare greseala ducand un astfel de viata.
A reusit sa scrie o scrisoare emotionala, sincera, pe care ar trebui sa o citim fiecare. Nu trebuie sa fim alcoolici care vegeteaza pe unde apuca, dar in mare, multi din noi, ca si Nicolai Pavlovici, ne-am adancit in compasiune fata de propria fiinta, ne subestimam talentele si stam in pozitia de “nimeni nu ma intelege”, facand prin asta mai mult rau noua, persoanelor apropiate, celor carora nu le suntem indiferenti.
Neaparat cititi aceasta scrisoare. Marele clasic al literaturii ruse poate sa va invete multe lucruri.
“Moscova, 1886
Mi te-ai plans adeseori ca “nimeni nu te intelege”. De asta nu s-au plans nici macar Goethe si Newton. S-a plans numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoana, ci despre invatatura Sa… Toti te inteleg perfect… Daca nici macar tu nu te intelegi, nu-i invinui pe ceilalti.
Te asigur ca, in calitate de frate si apropiat al tau, te inteleg si din tot sufletul te compatimesc. Toate calitatile tale eu le cunosc foarte bine, le apreciez si am cel mai adanc respect pentru ele. Eu, daca vrei, ca dovada ca te inteleg, pot sa ti le enumar. Dupa mine esti bun, prea bun as zice, marinimos, nu esti egoist, te imparti pana la ultimul banut, sincer. Iti sunt straine invidia si ura, esti ingenuu, iti este mila de oameni si animale, nu esti meschin, nu esti ranchiunos, ai incredere in semenii tai. Ai fost inzestrat de sus cu ceva ce nu are toata lumea: ai talent. Acest talent te situeaza deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor.
Talentul te situeaza mai presus: chiar daca ai fi fost broasca raioasa sau testoasa si atunci te-ar fi respectat, pentru ca talentului i se iarta totul. Ai un singur neajuns. De la el ti se trag toate problemele. Defectul tau e lipsa totala de educatie. Iarta-ma, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevarul mai presus de prietenie)… Ideea e ca viata are propriile conditii. Pentru a te simti ca pestele in apa intr-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi strain in mijlocul ei si sa nu te apese, trebuie sa fii binecrescut. Talentul te-a adus in acest mediu , ii apartii, dar… te atrage in afara lui si trebuie sa balansezi intre publicul cultural si locuitorii de vis-à-vis. Isi pune amprenta si provenienta din clasele de jos. E greu sa o invingi, deosebit de greu.
Oamenii educati, in opinia mea, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. Ei respecta personalitatea umana, de aceea sunt intotdeauna indulgenti, blanzi, amabili, ingaduitori. Ei nu se rascoala din cauza ca le lipseste un ciocan sau o bucata de guma de ras pierduta; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare si la plecare nu zic: “cu dumneavostra e imposibil de trait”. Ei iarta si galagia si frigul si carnea arsa si iutimea si prezenta in locuinta lor a persoanelor straine.
2. Nu sunt compatimitori numai cu cersetorii si pisicile. Ei sufera si pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.
3. Ei respecta proprietatea altora si de asta isi platesc datoriile.
4. Sunt curati la suflet si le este frica de minciuna ca de foc. Nu mint nici macar in privinta fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o asculta si ii scade respectul fata de cel care o spune. Ei nu pozeaza, se comporta pe strada la fel ca acasa, nu arunca cu praf in ochii celor mai mici… Nu sunt flecari si nici indiscreti atunci cand nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalti, ei adesea tac.
5. Ei nu se depreciaza pentru a obtine compasiune si ajutor de la ceilalti. Nu canta pe strunele altor suflete, pentru ca drept raspuns, acestia sa ofteze si sa-i rasfete. Ei nu spun: “pe mine nu ma intelege nimeni!”
6. Nu sunt vanitosi. Nu se lasa atrasi de stralucirea diamantelor false, nu tin sa faca cunostinta cu celebritati, nu se entuziasmeaza de primul intalnit la “Salon’e” Nu cauta sa fie cunoscut in toate berariile.
7. Daca au talent, il respecta. Pentru asta sunt gata sa sacrifice linistea, femeile, vinul, agitatia.
8. Ei cauta sa-si cultive simtul estetic. Nu pot sa adoarma imbracati, nu admit ca peretele sa aiba crapaturi pline de plosnite, sa respire aer murdar, sa paseasca pe podeaua plina de scuipat si nu se multumesc cu mancarea pregatita la lampa de gaz. Ei incearca sa-si innobileze si sa-si stapaneasca instinctual sexual. In aceasta privinta, ei sunt educati si deloc vulgari. Nu cer de la o femeie sa li se daruiasca trupeste, sa miroase a transpiratie; mintea lor se manifesta prin abilitatea de a se da drept insarcinate si de a minti fara incetare. Ei nu fac abuz de vodka. Nu miros dulapurile, deoarece stiu ca nu sunt niste porci. Ei beau doar cand sunt liberi sau la ocazii alese, pentru ca au nevoie de o minte sanatoasa intr-un corp sanatos.
Si inca multe altele. Asa sunt cei educati. Pentru a creste mai sus de nivelul mediu, in care ai ramas prins, nu este deajuns sa citesti numai din Pickwick si sa inveti pe de rost monologul lui Faust. Nu este deajuns sa pleci in Yakimanka( Un cartier din Moscova), pentru ca peste o saptamana sa fugi de acolo.
Aici este nevoie de munca neintrerupta, zi si noapte, sa citesti necontenit, sa studiezi, vointa. Trebuie pretuita orice ora. Calatoriile in Yakimanka si inapoi nu te vor ajuta. Trebuie sa renunti la modul tau de viata definitiv si sa cotesti brusc. Vino la noi, sparge sticla de rachiu si apuca-te de citit. Macar pe Turghenev, pe care nu l-ai citit…”
Sursa : nuaisacrezi.ro

România, o țară de vânzare la preț redus

România, o țară de vânzare la preț redus
Pentru a marca vizita directoarei FMI la București, versiunea în limba franceza a revistei online Slate a publicat o analiză a măsurilor impuse României de creditorii internaționali în ultimii ani și a efectelor acestora. Articolul ’’România, o țară în lichidare de stoc’’, a fost scris de jurnalista Marianne Rigaux și îl prezentăm integral mai jos.
”Poștă, transport feroviar și aerian, energie, sănătate: România vinde la reducere în toate sectoarele. Reduceri impuse de Fondul Monetar Internațional pentru a raționaliza economia țării. ’’În curând nu va mai fi mare lucru românesc în România’’, se glumește amar la București.
Țara este de vânzare, cel puțin vreo zece societăți publice, cu scopul de a șterge datoriile. În 2009, lovită de criză, România a împrumutat 20 de miliarde de euro de la FMI, de la Bruxelles și de la Banca Mondială, pentru a nu se prăbuși. Creșterea economica s-a redus cu 8,5%, iar deficitul bugetar a culminat cu 7,2% din PIB.
Economia românească se comportase bine cu câțiva ani înainte, cu o creștere anuală medie de 6,3% între 2002 și 2008. România și-a pregătit intrarea în UE (devenită efectivă în 2007), iar toți indicatorii erau pe verde. Pe 1 iulie 2010, președintele de centru-dreapta Traian Băsescu a fot obligat să reduca salariile funcționarilor cu 25% și pensiile cu 15%. TVA-ul a ajuns de la 19% la 24%. În jur de 200.000 de funcționari au fost concediați în următorii doi ani. O adevărată terapie de șoc cerută în schimbul celor 20 de miliarde de euro împrumutate.
Pe lângă această politica de austeritate care durează de trei ani, troica a impus statului să privatizeze întreprinderile sale pentru a atrage capital și a retabiliza societățile. ’’Ineficient’’, cosideră economistul român Ilie Șerbănescu. ’’Sunt lichidări mascate. Vindem la preț redus întreprinderi deficitare sub presiunea FMI.’’
Astfel, compania publică de transport feroviar de marfă CFR Marfă a fost cumpărată de Grup Feroviar Roman (GFR) pentru 202 milioane de euro. Valoarea estimată, în urmă cu șase ani, a CFR Marfă era de 2 miliarde de euro. În sectorul transportului aerian, trei societăți publice îndatorate sau în declin (IAR Ghimbav, Avioane Craiova și Romaero Băneasa) figurează și ele pe lista tranzacțiilor. Guvernul român va vinde de asemenea un sfert din cele 96% deținute la compania națională Tarom, membră a Sky Team.
Gaz, avioane și centrale nucleare de vânzare
În domeniul energiei, guvernul a scos pe bursă pachete de 10-15% din acțiunile deținute de stat. Aceste privatizări parțiale privesc Transgaz (transportatorul de gaz), Romgaz (producătorul de gaz) și Hidroelectrica (producător de energie hidro). Guvernul a scos de asemenea la vânzare si 10% din acțiunile Nuclearelectrica, compania care gestionează singura centrală nucleară a țării. Este interesată o companie din China.
Deținută de stat în proportie de 75%, Poșta nu a găsit pentru moment un cumpărător. Prin urmare, societatea a acumulat pierderi de 120 de milioane de euro în ultimii patru ani. Pentru a o face mai atractivă, 3.650 de salariați, adică 11% din angajați, vor fi concediați.
Luând în calcul toate privatizările, sindicatele estimează ca vor fi concediați 17.000 de angajați, pe termen scurt. Lovită deja de măsurile de reducere a salariilor, populația plătește și facturi mai mari la gaze și electricitate. România s-a angajat să liberalizeze gradual aceste două piețe, pentru a se conforma tot instituțiilor financiare internaționale. O aliniere a prețurilor inevitabilă după intrarea în UE. ’’Veche moștenire a comunismului, gazul și electricitatea erau încă vândute sub prețul lor de producție’’, spue Sandrine Levasseur, care urmărește țările Europei de Est în cadrul Observatorului Francez al Situațiilor Economice.
Toate aceste schimbări i-au facut pe români să iasă în stradă, în ianuarie 2012. Picătura care a umplut paharul, proiectul guvernului de a privatiza o parte a sistemului de sănătate, aducând patru asiguratori suplimentari pe piață. Iar aceasta însemna reducerea acoperirii sistemului public de sănătate.
Privatizările au o presă proastă în România. După căderea regimului comuist al lui Nicolae Ceaușescu în 1989, de privatizări au profitat câțiva oameni de afaceri corupți care s-au îmbogățit de pe urma tranziției din anii 1990. Lipsa transparenței tranzactiilor este arătată cu degetul și astăzi. O opacitate care îi face pe investitori foarte timorați.
Achitarea în decembrie a fostului premier Adrian Năstase este o dovadă în plus a incapacității statului român de a pedepsi corupții plasați în funcții înalte. Adrian Năstase a fost condamnat în iunie 2012 la doi ani de închisoare cu executare pentru că a deturnat mai multe milioane de euro, acordând contracte de construcție a autostrăzilor fără licitație.
Românii așteaptă cu nerăbdare revenirea creșterii economice
Românii își amintesc și de povestea rocambolescă din jurul uzinei de produse chimice Oltchim. Scoasă la vânzare în vara trecută, la cererea FMI, și oferită unui om politic și magnat media pentru 45 de milioane de euro, compania a ajuns în cele din urmă în lichidare, pentru că investitorul nu avea cu ce să plătească…
’’Deschiderea către capital are o latură violentă pentru fostele țări comuniste. Cehia a vândut întreprinderile investitorilor străini la sfârșitul anilor 1990 și a obținut creștere economică în câțiva ani’’, spune Sandrine Levasseur. Brutal, dar eficace.
Modificarea majorității politice în România nu a pus sub semnul întrebării angajamentele față de creditorii externi, pentru că guvernul are interesul de a debloca și alte ajutoare. După împrumutul din 2009, guvernul a semnat un al doilea acord de tip preventiv in 2011, un împrumut de 5 miliarde de euro utilizabil în caz de urgență.
Urmările nu se văd încă în viața de zi cu zi, dar România scoate treptat capul la suprafață. ’’Economia este stabilizată, chiar dacă creșterea este redusă și trebuie să fim atenți pentru ca situația să nu se deterioreze din nou’’, spune Nemat Shafik, prim adjunct al directorului FMI. Estimările indică 1,6% creștere pentru 2013, după 0,9% în 2012 și 2,2% în 2011. Este bine, dar nu extraordinar, nuanțează economistul Ilie Șerbănescu: ’’România este o țară emergentă, are nevoie de cel puțin 5-6% creștere pentru ca efectele să se vadă și în salarii.’’
FMI, mulțumit de România
Christine Lagarde se va afla la București pe 15 si 16 iulie, pentru prima sa vizita aici ca directoare a FMI. Jurnalistul Moise Guran nu vede cu ochi buni această vizită. ’’Ne vom felicita reciproc și vom mulțumi FMI pentru că ne-a oferit o centură de siguranță. Dar să fim cinstiți: România a pierdut patru ani. Un acord cu FMI este în realitate un blocaj. O perioadă în care guvernul nu a făcut decât să execute deciziile luate de câțiva contabili obtuzi’’, scrie el pe blogul personal.
Este încă devreme pentru a spune că FMI a reușit în România. În orice caz, instituția financiară ar avea nevoie de un succes, după greșelile (recunoscute) ale acțiunii sale în Grecia. Cât privește guvernul român, el speră să fie felicitat pentru eforturile depuse în vederea obținerii unei noi tranșe pentru 2013-2015. Pentru aceasta va trebui să continue să vândă țara.”

Sursa: cotidianul.ro