Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

"Provocările şi crizele actuale sunt semne că planeta se află în mijlocul unei incredibile prefaceri evolutive. O gândire închistată nu poate prelucra aceste condiţii, din simplul motiv că ele reprezintă cauzele principale ale crizelor ce par să ne ameninţe, actualmente. În "Black Whole", Nassim Haramein ne oferă o evadare strălucită din cadrul limitativ al ştiinţei moderne şi o conexiune cu înţelepciunea antică, ce cutremură vechile mituri şi rescrie istoria ce a modelat soarta civilizaţiei. Modelul elegant al lui Nassim ne conduce, dintr-o lume a haosului, către un Univers al ordinei, tiparelor şi continuei renaşteri. Forţează gândirea... dar merită orice efort."

Dr. Bruce H. Lipton, biolog celular şi autor al best-seller-elor

"Biologia credinţei: Dezlănţuirea puterii conştiinţei", "Materie şi miracole"

şi co-autor al "Evoluţia spontană: Viitorul nostru pozitiv"

În octombrie anul trecut, părăseam cu părere de rău universul fascinant al viziunii şi teoriilor radicale ale minunatului fizician autodidact, Nassim Haramein, concretizat în ampla conferinţă Crossing the Event Horizon, cu un ultim articoldedicat lui, ce cuprindea episodul pilot al unui proiect nefinalizat, din păcate, al postului Shaman TV şi anunţul recunoaşterii sale internaţionale, printr-un premiu prestigios acordat de Universitatea din Liège, păstrând în inimi speranţa unei reveniri apropiate, ce ne-a fost împlinită prin acest nou film Nassim Haramein - Black Whole (2011).

Cu stilul său lejer, caracteristic, Nassim ne prezintă în acest documentar cu o grafică de excepţie, parte din teoriile sale privind structura geometrică fundamentală a vidului, în baza grilei tetraedrice şi a structurii dublu toroidale a găurilor negre, concluzii rezultate din rezolvarea finală, împreună cu partenera sa, dr. Elizabeth Rauscher, a ecuaţiilor de câmp ale lui Einstein, adăugând efectele giroscopice şi Coriolis incompletei soluţii anterioare, Kerr-Newman, continuând expunerea cu o detaliere a conceptelor cuprinse în lucrarea "The Schwarzschild Proton", pentru care a primit premiul mai sus amintit.

Până la Nassim, am avut la dispoziţie două seturi instrumente, care ne-ar fi putut ajuta să înţelegem lumea, creând mai multă confuzie, de fapt, prin caracterul lor aparent discordant: teoriile relativiste ale lui Einstein (sau poate ale lui David Hilbert) ce încercau să ordoneze unitar macrocosmosul şi teoria cuantică ce cobora la nivelul nevăzutului, în speranţa descoperirii "particulei lui Dumnezeu", infima piatră de temelie a Creaţiei.

Teoriile lui Einstein au provocat controverse încă de la apariţie, pe de o parte prin posibilul plagiat al "autorului", ipoteză consolidată şi de incapacitatea acestuia de a găsi soluţii propriilor ecuaţii enunţate, iar, pe de altă parte, prin soluţiile parţiale dezvoltate în timp, ce obligau la aproximări şi la enunţarea unei alte ipoteze neconfirmate, a "materiei şi energiei întunecate", datorită simplificărilor aduse modelului real: soluţia Schwarzschild, ce omitea rotaţia şi sarcina electrică, moartea prematură a autorului ei lăsând loc speculaţiilor, soluţia Reissner-Nordström, mai puţin cunoscută şi chiar neglijată, fiindcă nu a făcut decât să introducă sarcina electrică, neglijând dinamica şi, într-un final, soluţia Kerr-Newman, care părea să fi abordat şi aspectul dinamic, dar care ascunsese cu grijă, sub "preşul" complexităţii calculelor, faptul că neglijase efectele giroscopice şi Coriolis, printr-un artificiu de calcul.

Nici domeniul microuniversului nu a fost scutit de dispute şi controverse, una dintre ele, cea dintre Niels Bohr şi Werner Heisenberg, pe de o parte şi Erwin Schrödinger, pe de altă parte, dând naştere îndoielnicei "interpretări de la Copenhaga", din 1927, pe care am pomenit-o şi în articolul anterior.

O alta, între Bohr şi Einstein de această dată, şi-a avut originile în umilirea lui Einstein de către Bohr la conferinţa Solvay din 1927, fapt ce l-a obligat pe "părintele" relativităţii să solicite întăriri, în persoana a doi colaboratori mai tineri, Boris Podolsky şi NathanRosen, ce l-au ajutat să elaboreze lucrarea cunoscută acum sub numele de EPR, care părea a rezolva problema "scheletului din dulapul cuantic", fiindcă nu mai pretindea că teoria cuantică era greşită, ci doar incompletă, atunci când nega o lume reală din punct de vedere fizic, prin influenţa observatorului asupra obiectului cercetării.

EPR arăta că puteai să cunoşti proprietatea unui obiect, fără să îl observi şi, ca atare, susţineau autorii, acea proprietate nu era creată de observator, ci acea proprietate cunoscută a priori era o realitate fizică, pe care teoria cuantică, presupusă incompletă, nu o includea.

Nu vă alarmaţi, dacă nu aţi înţeles mare lucru din filozofia încâlcită a problemelor ce-i preocupă de aproape un secol pe corifeii cuantici, fiindcă nici nu au intenţionat vreodată să vă facă să înţelegeţi asta, atât timp cât înlănţuirea conştiinţei umane cu domeniul aparent arid al lumii particulelor subatomice, i-a speriat suficient de puternic, încât să încerce să mistifice rezultatele experimentelor.

O astfel de mistificare este şi cea denunţată de Nassim Haramein, atunci când pomeneşte de acea "ridicolă" renormalizare a vidului, prin introducerea noţiunilor de lungime Planck şi densitate energetică a vidului, care o dată calculată, i-a speriat din nou prin valoarea sa inimaginabil de mare, fapt ce i-a obligat să susţină că nu este decât o noţiune pur teoretică, fără aplicabilitate practică, vidul rămânând la fel de vid ca şi înainte de a-l fi pus ei, "maeştrii", sub microscop.

După cum afirmă şi Nassim în documentar, nesimţirea "oamenilor de ştiinţă" şi-a arătat iarăşi colţii, fiindcă au neglijat cu tupeu dovezile practice oferite de experimentele a doi fizicieni olandezi, Hendrik B. G. Casimir şi Dirk Polder, efectuate încă din 1948 la laboratoarele Philips: în vidul "foarte gol" imaginat de savanţi, a cărui densitate energetică aproape infinită era ignorată, două plăci metalice dispuse la distanţă micrometrică una faţă de cealaltă, fără sarcină electrică pe ele sau fără vreun câmp electromagnetic care să le învăluie, reuşeau totuşi să afecteze fotonii ce treceau printre ele, exercitând forţe, fie de atracţie, fie de repulsie, funcţie de modul de dispunere a plăcilor.

Hmmm... un vid extrem de activ la nivel cuantic ?!

Oare de câte covoare aveau nevoie acum savanţii, ca să ascundă gunoiul generat de lipsa lor de conştiinţă şi probitate ştiinţifică ?

Nu voi putea, eu, epuiza toate disputele fizicii cuantice, fiindcă nu vreau să vă plictisesc cu teorii, dar este neapărat necesar să subliniez faptul că Nassim Haramein şi teoriile sale, pe de o parte şi prietenia acestuia cu un fizician de formaţie "clasică", pe de altă parte, dr. Elizabeth Rauscher, nu s-au dezvoltat pe un teren gol şi chiar dacă Nassim, în naivitatea şi candoarea sa copilărească de la începuturi, nu a înţeles că se deplasa pe drumul bătătorit al neglijenţei savanţilor, soluţiile descoperite de el nu sunt mai puţin valoroase, tocmai din acest motiv, fiindcă a avut curajul de a lupta, timp de decenii, cu rigida şi mincinoasa lume academică, pentru a ne arăta nouă adevărul.

Rauscher trebuie să fi fost la curent cu toate aceste probleme intime ale comunităţii cuantice, atunci când a acceptat ideile inovatoare ale unui amator genial şi a descoperit în ele argumentele necesare pentru a impune, într-un final, riscându-şi propria credibilitate ştiinţifică, realitatea spirituală a universului subatomic, prefigurată inspirat de Francis Thompson când afirma strălucit:"... nu poţi să umbli cu o floare, fără să tulburi o stea".

Ca o ultimă confirmare a genialităţii lui Nassim, voi reveni în arena mecanicii cuantice pentru a vă enunţa, pe scurt, "cea mai profundă descoperire în ştiinţă, din ultima jumătate a secolului douăzeci", aşa-numita teoremă a lui Bell.

Concret: John Stewart Bell a plecat de la o ipoteză ce confirma EPR şi anume presupunerea că obiectele din lumea noastră materială aveau proprietăţi reale, din punct de vedere fizic, care nu sunt create prin observare.

Mai concret: a presupus că două obiecte pot fi separate unul de altul, astfel încât ceea ce i se întâmplă unuia, să nu poată să îl afecteze pe celălalt, numind cele două supoziţii "realitatea" şi "separabilitatea".

Vă reamintesc, înainte de a continua, că Einstein fusese terorizat de două aspecte ale mecanicii cuantice: influenţa exercitată de observator asupra unei particule cuantice observate şi, ceea ce specifica şi David Sereda, în documentarul postat mai demult pe blog, faptul că doi atomi aflaţi la distanţe considerabile îşi transmiteau instantaneu informaţii, viteza luminii devenind astfel irelevantă - aşa cum susţinea şi Bohr.

Cele două supoziţii ale lui Bell, în cazul în care se dovedeau corecte, ar fi dat un răspuns liniştitor, tocmai problemelor care tulburau somnul "savantului" ciufulit.

Plecând de la cele două premise anterioare - ambele validate de fizica clasică, dar negate pare-se de cea cuantică - Bell a dedus că anumite cantităţi observabile ale unui obiect, pe care nu le voi detalia aici, trebuiau să difere de ale celuilalt, predicţie cunoscută ca "inegalitatea lui Bell".

Dacă printr-un experiment practic, desigur, această inegalitate era încălcată, atunci lumea noastră nu putea avea nici "realitate" şi nici "separabilitate", simultan - o mică reducere la absurd.

Să nu uităm totodată, ca o mică digresiune, că nu numai Nassim a fost tulburat de astfel de întrebări, ci filozofii şi misticii vorbesc de mii de ani despre realitate şi separabilitate sau despre opusul acesteia, "conectarea universală" sau cum ne place nouă s-o alintăm neologistic, holism.

Prin fizica cuantică toate aceste probleme încetează să mai fie simple filozofii, iar teorema lui Bell permitea pentru prima dată testarea lor efectivă.

Bănuiţi oare rezultatul ?

Experimentele efectuate au demonstrat clar falsitatea premiselor iniţiale, decretând că lumea noastră reală nu poate avea realitate şi separabilitate, simultan, dând câştig de cauză holismului cuantic.

Vă las pe voi să analizaţi implicaţiile halucinante ale noţiunii de "lume ireală", concluzia finală fiind că Nassim şi-a avut dreptatea confirmată de experimente, liberul arbitru şi principiile antropice devenind astfel chestiuni cruciale, iar conexiunea dintre conştiinţă şi Univers, depăşind, prin extensie, orice paradigme îngust ştiinţifice.

În loc de a ne privi, pe noi înşine, ca fiind separaţi de tot ce ne înconjoară, această viziune ne permite să recunoaştem că suntem inseraţi într-o dinamică fractală de conexiune inversă, care uneşte intrinsec toate lucrurile, prin intermediul potenţialului infinit al structurii vidului.

Cercetarea are implicaţii profunde într-o diversitate de domenii, aparent disjuncte, incluzând fizica teoretică şi aplicată, cosmologia, mecanica cuantică, biologia, chimia, sociologia, psihologia, arheologia, antropologia etc.

O înţelegere fundamentală a dinamicii acestei interconectivităţi, redefineşte lentilele prin care privim Universul şi locul nostru în el şi ar putea conduce la progrese tehnologice şi teoretice, care ne-ar putea îndrepta spre un viitor durabil, această nouă abordare a fizicii forţelor universale, având potenţialul de a rezolva cele mai presante probleme ale acestor vremuri.

"Să fie cheia marii unificări a teoriilor fizicii, ascunsă la vedere în temple, texte şi tradiţii ale trecutului ? Nassim Haramein astfel gândeşte şi, în acest nou film al său, 'Black Whole: We Are All Connected to the Stars', ne oferă motive foarte bune pentru a face la fel. Într-o călătorie vizuală printre tiparele şi tradiţiile antice, Nassim demonstrează cum totul, de la foarte mare la foarte mic - de la naşterea galaxiilor, la formarea celulelor şi atomilor - izvorăşte din simple tipare ale naturii. Dacă teoria este corectă, schimbă tocmai fundamentele a ceea ce credea ştiinţa despre noi şi despre lume. Să fi reuşit Nassim, acolo unde 100 de ani de ştiinţă au eşuat ? Numai timpul şi testarea riguroasă a muncii sale, ne-o vor spune. Un lucru este cert, însă: ceva important lipseşte din povestea tradiţională a Universului şi numai o nouă gândire va revela legăturile lipsă ale unei fizici unificate. Fie că eşti un artist sau un inginer, acest film este despre tine, lumea ta şi orice relaţie pe care o vei experimenta vreodată în viaţă."
Sursa: Dezvaluiri

Gregg Braden, geolog şi informatician

autor al best-seller-ului New York Times

"Matricea divină şi timpul fractal"

Presedintele Barack Obama a anuntat miercuri seara ca 33.000 de soldati ai armatei SUA se vor intoarce acasa, in urmatoarele 15 luni. Intr-un discurs televizat de la Casa Alba, Obama a mai precizat ca 10.000 de militari vor pleca anul acesta.

De asemenea, ceilalti 23.000 de soldati vor pleca din Afganistan pana la in luna septembrie 2012.

Barack Obama a vorbit despre aceasta actiune ca fiind "una dintre cele mai dificile decizii" pe care le-a luat in calitate de presedinte al SUA. El a explicat ca aceasta campanie militara din Afganistan si-a atins obiectivele, iar retragerea se va face "dintr-o pozitie dominanta".

"Al Qaeda este, in momentul de fata, sub cea mai mare presiune, de cand s-au intamplat evenimentele din 9/11. Impreuna cu Pakistanul am lichidat mai mult de jumatate din conducerea acestei organizatii teroriste. Si, multumita, serviciilor noastre de informatii si a fortelor speciale, l-am ucis pe Osama bin Laden, singurul lider adevarat pe care l-a avut Al Qaeda." - a declarat presedintele Barack Obama, citat de CNN.

Pe de alta parte, Obama a aratat ca retragerea din Afganistan si lichidarea simultana a razboiului din Irak va ajuta Statele Unite ale Americii sa se concentreze pe problemele legate de criza economica si alte subiecte care tin de politicile nationale.

Astfel, din Afganistan se va retrage aproximativ o treime din numarul total al fortelor americane, respectiv 33.000 de militari. In prezent, aproximativ 100.000 de militari ai SUA se afla acolo.

Presedintele a optat pentru inceperea acestei retrageri mai rapid decat preconizasera comandantii militari.

Summitul NATO de la Lisabona de la sfarsitul lui 2010 a aprobat principiul unui transfer de responsabilitate in materie de securitate catre fortele afgane in 2014. Dar capacitatea lor de a prelua conducerea de la fortele internationale ramane problematica, iar Guvernul afgan este criticat pentru slabiciunea si coruptia sa. Ramanand mai degraba vag in privinta acestui subiect, Obama a declarat ca are "motive sa se gandeasca la faptul ca pot fi facute progrese" in discutiile cu talibanii in vederea unei solutii politice a conflictului.

El a avertizat insa ca Statele Unite nu incearca sa faca din Afganistan un "loc perfect", chiar daca le-a promis afganilor un "parteneriat durabil". Obama a cerut, de asemenea, Pakistanului, cu care relatiile sunt la cel mai scazut nivel de la moartea lui ben Laden, sa isi "respecte angajamentele" in lupta impotriva terorismului.

Un sondaj publicat marti afirma ca56% dintre americani sunt favorabili unei retrageri din Afganistan "cat mai repede posibil". In plus, in aceasta perioada de puternic deficit bugetar, din ce in ce mai multe voci se ridica in Congres pentru a cere incheierea operatiunilor in tara, al caror cost este evaluat la zece miliarde de dolari pe luna.

Acest argument a sedus majoritatea democratilor din Congres, liderul majoritatii din Senat, Harry Reid, salutand "un mare pas in directia buna", chiar daca unii ar fi dorit o retragere mai rapida.

"America, este timpul sa ne concentram atentia pe constructia natiunii, aici, la noi acasa!" a mai spus presedintele SUA.

Potrivit CNN, economiile la buget pe care la va face America, in primul an in care se vor retrage o parte din militarii din Afganistan, vor atinge cifra de 10 miliarde de dolari. Suma este doar o parte foarte mica din cifra totala a cheltuielilor facute din 2001, cand SUA a invadat Afganistanul, si pana in prezent: 443 de miliarde de dolari.

Statele Unite au cheltuit 43 de miliarde de dolari pe acest razboi in 2008, adica la sapte ani de la inceperea ostilitatilor, potrivit statisticilor oficiale. Anul acesta, cheltuielile vor atinge suma de 118 miliarde de dolari. In 2009 erau 33.000 de soldati. Acum sunt aproximativ 102.000.

In total, in cursul anului 2011, 253 de militari NATO au murit in Afganistan, conform site-ului independent icasualties.org. Peste 2.500 de militari straini au murit in Afganistan de la inceputul actualului conflict, in 2001. Aproximativ 40.000 de militari straini sunt desfasurati in Afganistan pentru operatiunile impotriva insurgentilor talibani.

Presedintia franceza a anuntat ca "Franta impartaseste analiza si obiectivele americane" si "saluta decizia presedintelui Obama". Franta va recurge la "o retragere progresiva" a fortelor sale din Afganistan, "in mod proportional" si "intr-un calendar comparabil retragerii fortelor americane", a anuntat in aceasta dimineata palatul Elysee, intr-un comunicat.

La randul sau, premierul australian Julia Gillard a declarat ca trupele australiene vor ramane in Afganistan pana in 2014, asa cum s-a prevazut initial, in pofida retragerii unei treimi din fortele americane pana in vara lui 2012.

Australia are circa 1.500 de militari in Afganistan, dintre care 27 au murit incepand din 2001.

In prezent, Romania are peste 1.800 de soldati disclocati in Afganistan. In opt ani de prezenta romaneasca pe teritoriul Afganistanului, 19 soldati romani au cazut la datorie. Raportat la numarul de soldati detasati in teatrul de razboi, tara noastra a pierdut 1% dintre acestia, Marea Britanie 3,8% iar Statele Unite aproape 2%. Sursa : stirileprotv.ro

Un nou tip de război este în plină desfăşurare: un război al controlului minţii, al manipulării gândurilor şi emoţiilor, de la distanţă.

La prima vedere, un război bazat pe metode parapsihologice şi tehnologii psihotronice pare să se ducă doar între agenţii secreţi, armatele şi liderii unor naţiuni rivale… Şi dacă războiul parapsihologic ţinteşte mai mult decât atât? Ar putea fi controlul maselor unul dintre obiectivele lui? Dacă da, te priveşte în mod direct!

Filmul documentar “Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare” reuşeşte să îţi explice într-o manieră ştiinţifică mecanismele psihice de atac şi îţi dezvăluie informaţii foarte importante despre tehnologiile folosite în acest nou tip de război, pentru ca tu să înţelegi mai bine pericolele invizibile care te înconjoară.

Aşa după cum vei putea constata, lumea în care trăieşti nu este aşa cum ţi-o imaginezi iar acest film urmăreşte să te ducă în spatele cortinei, acolo unde se scriu adevăratele scenarii; scenarii care adeseori par desprinse din literatura SF.

Şi pentru că dorim să ştii şi cum să te protejezi, în viitorul apropiat vom lansa un nou documentar – “Războiul parapsihologic – protecţia psihică”, în care îţi vom explica şi modalităţile de apărare.  Sursa : danielroxin.blogspot.com

Paracetamolul ar putea provoca leucemie. O spun cercetătorii americani, a căror descoperire aruncă în aer medicina mondială. Românii sunt vizaţi direct de această ameninţare. Paracetamolul este cel mai bine vândut medicament în farmaciile din România.La această pastilă mică, albă, apelăm toţi atunci când avem febră sau ne doare capul. Cercetătorii americani spun că ar putea produce o boală cumplită: leucemie. Până acum, paracetamolul i-a afectat doar pe cei care sunt alergici la compoziţia lui. Nu necesită reţetă pentru a fi cumpărat de la farmacie, pentru că nu se află pe lista medicamentelor periculoase. Sunt şanse ca asta să se schimbe după rezultatul cercetărilor făcute de americani. Ei au descoperit că una din zece persoane care are leucemie a consumat paracetamol. Specialiştii noştri nu cred aşa ceva.
Peste 20 de milioane de cutii de paracetamol s-au vândut în România doar în ultimul an. Asta înseamnă o cutie pentru fiecare român.
"Solicitările pentru produsele, pentru medicamentele care conţin paracetamol a crescut", a declarat Speranţa Iacob, farmacist.
De când algocalminul a intrat sub reţetă, paracetamolul a devenit medicamentul preferat al românilor. Până acum se ştia că doar supradozele pot dăuna sănătăţii.
"Paracetamolul este un rău necesar. Folosit în doză mai mare duce la afectare hepatică, hepatită toxică", spune dr. Ioan Mureşan, medic de familie.

Pun la cale India si Pakistan un razboi nuclear? Conflictul mocneste de mult timp intre cele doua tari, dar catastrofala politica externa a SUA in Asia a pus gaz pe foc.

Revista The Economist a realizat un top al celor mai periculoase granite, punand accent pe graba Pakistanului in a-si militariza capacitatea nucleara. De asemenea, conform Bloomberg, fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, a comparat situatia actuala din sudul Asiei cu cea existenta in Balcani inainte de Primul Razboi Mondial.

Exista si alte aspecte care prevestesc aceasta catastrofa. A doua zi dupa ceSUA l-a omorat pe Osama Bin Laden, sefii armatelor si aviatiei indiene au declarat ca au capacitatea de a derula operatiuni similare in Pakistan. Drept urmare, seful serviciilor secrete pakistaneze, Lieutenant General Ahmad Shuja Pasha, a afirmat ca armata pakistaneza a simulat deja astfel de lovituri asupra Indiei.

Aceasta nu este doar o joaca de gradinita. La scurt timp dupa ce a realizat teste nucleare in 1998, guvernul indian a amenintat Pakistanul. Raspunsul de pe partea cealalta a granitei nu a fost cu nimic mai temperat. In 2001, guvernul nationalist hindus a raspuns unui atac terorist al militantilor pakistanezi asupra Parlamentului Indiei mobilizand sute de mii de militari de-a lungul granitelor. Ambele state s-au retras intr-un final. 

Dar de atunci, atacurile teroriste, cum ar fi cel din noiembrie 2008 din Mumbai, au provocat nenumarate reactii furioase ale politicienilor si jurnalistilor indieni.

Fostul diplomat Shashi Tharror vorbea despre “invidia israeliana” a Indiei in timp ce Israel bombarda Gaza, imediat dupa atacurile de la Mumbai. Indienii stiu ca un razboi cu Pakistan ar fi catastrofal. Cu toate acestea, “cand indienii se uita la modul in care Israelul se lupta cu inamicul, omorandu-i pe cei care-i bombardeaza, unii dintre ei nu pot rezista sa nu-si doreasca sa faca acelasi lucru cu Pakistanul”, dupa cum spunea Tharror.

Unul dintre motivele pentru care India nu a facut acest lucru este ca, incepand cu anul 2004, a avut un prim-ministru, Manmohan Singh, care s-a dedicat imbunatatirii relatiilor cu Pakistanul. Luna trecuta, acesta s-a distantat de sefii armatelor indiene, spunand ca se afunda in ideea ca nu este productiv sau realist.

Singh stie ca vechile problemele nerezolvate ale Kasmirului stau la baza relatiei tensionate dintre India si Pakistan. Peste 70.000 de persoane, majoritatea musulmani, au murit in Kasmirul administrat de India in timpul insurgentelor sustinute de Pakistan. Orice “Ghid al Asiei de Sud” ne-ar spune ca pacea va ramane un vis indepartat pana cand India si Pakistan nu vor ajunge la o solutie acceptabila atat pentru musulmanii din Kasmir, cat si pentru nationalistii din ambele state.

Pentru a se intampla acest lucru, in primul rand, India ar trebui sa-si retraga trupele din valea Kasmirului. In ultimele doua veri, sute de mii de soldati indieni s-au confruntat cu protestatari musulmani.

Din pacate, imaginea de “noua putere” a Indiei in Europa si SUA a scazut apetitul statului pentru compromis si negociere.  Sursa : bloombiz.ro

"Nu l-am vazut pe Dumnezeu, deci nu exista". Acesta este rationamentul clasic, bazat pe observatia directa. Un matematician excentric a reusit, insa, sa demonstreze stiintific ca Dumnezeu exista, fara a se baza pe observatia directa.

Dupa gandirea lui Godel, formula “magica” arata ca mai jos:

Godel si-a bazat argumentul pornind de la cel al Sfantului Anselm. Sfantul Anselm L-a definit pe Dumnezeu ca pe cel mai impunator lucru din Univers. Nicio fiinta mai puternica nu putea fi imaginata de mintea umana. Prin umare, daca Dumnezeu nu exista, atunci trebuie sa ne gandim la o fiinta si mai puternica decat el si care, evident, exista. Cum nu a fost posibil, prin definitie, a imagina un lucru mai impozant decat cel mai impunator lucru imaginabil, atunci, Dumnezeu trebuie sa existe.

Godel a modificat un pic argumentul lui Anselm. A folosit logica modala. Logica modala face distinctia intre diferitele stadii ale supozitiilor. Unele supozitii sunt demonstrabile in cateva cuvinte, altele sunt demonstrabile numai printr-un cuvant, iar altele sunt demonstrabile in toate cuvintele. Daca sunt posibile in toate cuvintele, atunci ele sunt considerate intotdeauna “necesare”.

Dumnezeu poate fie sa existe in mod "necesar", fie sa nu existe in acelasi mod "necesar". Daca Dumnezeu este o fiinta atotputernica si el exista, atunci el exista in toate cuvintele. Daca nu exista, atunci nu exista in toate cuvintele in mod necesar. Indiferent cat de mica este sansa, Dumnezeu poate exista. Asta inseamna ca Dumnezeu nu poate in mod necesar sa nu existe. Din moment ce alegerea poate fi facuta intre: “Dumnezeu exista in mod necesar” si “Dumnezeu nu exista in mod necesar”, si am eliminat posibiltatea ca el sa nu existe in mod necesar, atunci singura posibilitate este aceea ca el exista in mod necesar. Sursa : agentia.org