Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

Incursiunea trupelor americane până în apropierea Islamabadului pentru a-l prinde pe Osama bin Laden pare a fi ultima picătură dintr-un pahar mult prea plin. Ambele părţi, frustrate de necesitatea unui parteneriat, încearcă să iasă din relaţia de dependenţă reciprocă. Vor reuşi?
Tensiunea mocnită dintre Statele Unite şi Pakistan iese uneori la suprafaţă şi ridică mereu aceeaşi întrebare: mai putem avea încredere în aşa-zişii noştri aliaţi? Încălcarea evidentă a suveranităţii pakistaneze a pus autorităţile într-o situaţie penibilă în faţa opiniei publice. Dacă într-adevăr oficialii politici şi militari înalţi nu au ştiut nimic de incursiunea americană, iar intervenţia a durat mai mult de o oră - în care avioanele pakistaneze nu au reuşit nici măcar să se ridice de la sol - este legitim ca opinia publică să se simtă în nesiguranţă. În contextul în care oricând un conflict cu India poate izbucni, scăderea încrederii în armată nu anunţă nimic bun pentru autorităţile de la Islamabad.
„Atacul i-a făcut pe pakistanezi să conştientizeze că armata nu este capabilă să-i protejeze, aşa cum s-a clamat. Ar putea India să iniţieze un atac similar celui american? Ar putea Statele Unite, Israelul sau India lansa un atac surpriză asupra infrastructurii nucleare pakistaneze? Chiar dacă aceste întrebări pot părea ridicole pentru americani, ele sunt fireşti pentru pakistanezii care se tem de India, Statele Unite şi Israel. Având în vedere că armata pakistaneză se legitimează prin intermediul opiniei publice, agenţiile militare şi de securitate ale Pakistanului au fost profund umilite de aceste eşecuri”, scrie Christine Fair, profesor la Universitatea Georgetown, pentru Foreign Policy.
Imaginea Americii în faţa opiniei publice pakistaneze are de suferit şi din cauza unei percepute „ipocrizii” faţă de felul în care sunt alocate ajutoarele financiare americane. Există senzaţia că ajutoarele nu sunt destinate uşurării vieţii pakistanezilor simpli ci îmbunătăţirii imaginii Statelor Unite. Aceste impresii alimentează un anti-americanism social care restrânge spaţiul de manevră al autorităţilor.
Pe de altă parte, autorităţile americane se simt frustrate de ineficienţa politicilor faţă de Islamabad. Statele Unite au alocat 20 de miliarde de dolari în asistenţă economică, ajutor de dezvoltare, rambursări pe cheltuieli militare şi asistenţă militară în schimbul cooperării pakistaneze pe frontul împotriva terorismului. Şi, cu toate astea, pare că toţi atentatorii care au provocat spaimă în Europa şi America au o legătură cu Pakistanul. De asemenea, servicile secrete pakistaneze (ISI) au fost bănuite, subiect tratat îndelung de media internaţională, de legături cu talibanii şi alte organizaţii teroriste. Totuşi, Washingtonul trebuie să înţeleagă că interesele naţionale nu coincid mereu iar pakistanezii percep o ambivalenţă faţă de interesele de securitate ale Islamabadului. Dacă pentru Pakistan este esenţial să nu fie strivit sub greutatea rivalului său istoric – India, Statele Unite sunt pregătite să recunoască rolul de pivot regional al New Delhi-ului.
„Ameninţarea existenţială a Pakistanului (India) este un partener strategic al Statelor Unite, în timp ce ameninţări existenţiale ale Statelor Unite (Lashkar-e-Taiba, talibanii afgani şi alte grupări militante) sunt partenerii Pakistanului. Ambele state trebuie să găsească o metodă prin care să susţină o relaţie accentuând zonele de convergenţă în timp ce-şi armonizează punctele de divergenţă”. Vor reuşi însă să o facă? Sursa : Adevarul.ro