Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici. Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea buna.
In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici. Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea  buna.
Fara a avea avantajul unui acces nemijlocit la relicvele si artefactele fotografiate de NASA pe alte corpuri astrale, exoarhelogii legati de Pamant sunt obligati adesea sa-si extraga informatiile din fotografii neclare, realizate aleator de sonde spatiale fara echipaj uman la bord. In virtutea handicapului inerent unei asemenea abordari a stiintei, o comunitate dedicata de cercetatori, adepti ai teoriei conspiratiei, a construit un scenariu sumbru: atat Luna cat si Marte erau candva intestate de arhitecti si constructori extraterestri, care s-ar mai putea afla si astazi acolo.

Musamalizare si sabotaj
Timp de peste un deceniu, cel mai vizibil si mai zgomotos promoter al teoriilor despre orasele martiene si lunare de odinioara a fost Richard C. Hoagland, autor de lucrari stiintifice. La mijlocul anilor ’80, Hoagland a strans o echipa de oameni de stiinta pentru a analiza un enigmatic obiect asemanator Sfinxului, prezent in mai multe dintre fotografiile planetei Marte, realizate de NASA. “Chipul de pe Marte”, cum este cunoscuta formatiunea ciudata, a ajuns oficial in analele istoriei conspiratiilor in vara lui 1976, atunci cand nava spatiala Viking 1 parcurgea, pentru a 35-a oara, o rotatie pe orbita in jurul Planetei Rosii. In timp ce facea fotografii ale unei regiuni desertice numite “Cydonia”, la o altitudine de circa 1.600 km de suprafata martiana, Viking 1 a inregistrat pe pelicula o imagine extrem de neobisnuita: o forma geografica ce se intindea pe 1,5 kilometri semana cu vederea frontala a unei fete umane sau, cel putin, a unei fete de umanoid. In cele doua imagini neclare, care de atunci au devenit celebre, “chipul” pare sa aiba intr-adevar ochi, nas si gura.
“Martianul” Hoagland
Desi NASA a afirmat ca fotografia reprezinta doar un efect al luminii pe o formatiune geologica naturala, doi specialisti in computere fara nicio legatura cu agentia spatiala, Vincent DiPetro si Gregory Molenaar, au marit digital imaginile folosind tehnici pe computer concepute de ei. Si au gasit detalii si mai uimitoare: ochii fetei respective pareau sa aiba pleoape iar strania fata parea sa aiba o gura plina de dinti si chiar o chica de par. Hoagland merge insa mai departe, distingand mai multe detalii in fotografiile disponibile: la cativa kilometri sud-vest de fata umana, el a pretins ca vede ruinele unui oras, inconjurat de piramide lungi de 1,5 kilometri, marginite de o formatiune similara cu o fortareata, ca un “fagure”, pe mai multe etaje, impartita in doua de un “bulevard principal” si ingramadita in jurul unei “piete centrale”. “Un intreg oras construit pe Marte, cu precizia unui maestru arhitect”, explica Hoagland in cartea lui “Monumentele de pe Marte”.
Avansand studierea fotografiilor, Hoagland a identificat o serie de relatii si proportii matematice intre trasaturile chipului, “orasul” din vecinatate si un al treilea obiect, o structura piramidala cu cinci laturi. Entuziastul cercetator a mers chiar pana acolo incat a pretins ca formatiunile de pe Marte incearca sa ne comunice mesaje importante de evolutie pentru umanitate, stabilind chiar bazele unei noi fizici, cea hiperdimensionala, care ne-ar putea oferi posibilitatea alimentarii cu energie din alte dimensiuni. Premisele indraznete ale lui Hoagland au fostt insa rapid atacate de cercetatori si oameni de stiinta, care acuza ca nefondate concluziile sale, despre care spun ca s-ar baza parca pe analizarea unor alte fotografii decat cele implicate, care nu se potriveau deloc cu sesizarile autorului.


Cu toate acestea, in jurul regiunii martiene Cydonia graviteaza speculatia ca NASA ar incerca insistent sa mascheze adevarul cu privire la orasul pierdut de pe Marte, ascunzand fotografii importante si chiar sabotandu-si propriile misiuni. O astfel de situatie s-a inregistrat chiar in august 1992, in timpul misiunii spatiale Mars Observer, care avea printre obiective si realizarea de fotografii de inalta rezolutie ale zonei Cydonia. Atunci, chiar inainte de a intra pe orbita Planetei Rosii, sonda spatiala a incetat sa mai transmita semnale spre Pamant. NASA a abandonat rapid misiunea, acuzand o pierdere de combustibil. Teoria conspirationista conturata in jurul acestei intamplari sustine ca NASA a trebuit sa distruga sonda Mars Observer pentru a pastra secretul asupra a ceea ce ascundea Cydonia. Sau, ar fi existat o alta forta, de provenienta extraterestra, care a lansat un atac asupra navei spatiale. Aceste teorii au fost intarite si de ceea ce s-a intamplat in cazul misiunilor rusesti care aveau ca obiectiv tot observarea Planetei Rosii. La sfarsitul anilor ’80, fosta Uniune Sovietica a trimis spre Marte doua vehicule spatiale fara echipaj uman, Phobos 1 si 2, cu intentia de a fotografia planeta si una dintre lunile ei, Phobos.
Prima sonda a suferit o defectiune tehnica pe drum. In 1989, Phobos 2 a ajuns la destinatie si a realizat fotografii extinse ale suprafetei martiene, dupa care si ea a incetat din activitate. Intr-una dintre fotografiile trimise spre Pamant de aceasta a doua sonda insa, se poate observa o umbra cu forma cilindrica, conturandu-se pe suprafata lui Marte. O serie de cercetatori din domeniul conspiratiilor pretind ca aceasta umbra a fost aruncata de o nava spatiala extraterestra chiar inainte de a spulbera sonda ruseasca. Oamenii de stiinta specialisti in sistemul planetar au explicat insa acest fenomen ca fiind o proiectie a lunii martiene Phobos, un satelit natural de forma neregulata.
In urma acestor intamplari, Hoagland va reveni din nou in atentie, oferind o serie de documente interesante tinute secret timp de 30 de ani. Primul era un raport elaborat de NASA in care se recomanda ca orice descoperiri viitoare referitoare la viata extraterestra sa fie secretizate, pentru a nu perturba civilizatia pamanteana a secolului al XX-lea. Al doilea reprezenta o anexa ciudata la statutul NASA in care se stabilea ca agentia spatiala americana este o ramura a institutiilor militare. Hoagland nu se va multumi insa doar sa prezinte aceste documente, comentand si ca ele au servit la mascarea deliberata a unei superputeri timp de 30 de ani, pentru a-i tine pe oameni in intuneric cu privire la descoperiri uimitoare de pe Marte si de pe Luna.
“Lunaticul” Brian
William L. Brian al II-lea, autor al cartii “Moongate: descoperirile secrete ale programului spatial al SUA”, lansata in 1982, isi va face si el aparitia  in “teatrul de razboi” al teoriilor conspirationiste, schitand un peisaj asemanator al lucrurilor, undein. Brian si-a propus sa faca o ancheta referitoare la ascunderea masinata de NASA a inteligentei extraterestre de pe Luna. Baza tezei sale este aceea ca NASA minte atunci cand pretinde ca gravitatia Lunii este de sase ori mai mica decat cea a Pamantului. Astfel, Brian doreste sa demonstreze ca NASA a descoperit, in anii ’60, despre campul gravitational selenar ca acesta are, in realitate, 64% din forta celui terestrui. Implicatiile acestei descoperiri sunt, potrivit lui Brian, suficient de infricosatoare incat sa stimuleze o musamalizare a NASA. Daca atractia gravitationala a Lunii ar fi intr-adevar apropiata ca valoare de cea a Pamantului, legea gravitatiei universale a lui Newton ar fi in intregime gresita si fizica conventionala s-ar baza pe o fundatie nesigura. Mai mult, autorul sustine ca o gravitatie puternica a Lunii ar mai implica si existenta unei atmosfere, care ar duce mai departe la posibilitatea existentei vietii, poate chiar a uneia evoluate.
Dezertorii cu sange albastru
Brian isi bazeaza aceasta teorie mai ales pe faptul ca astronautii care au ajuns pe Luna nu puteau face in inaltime salturi mai mari de 35 centimetri, inaltime care, la o gravitatie de sase ori mai mica decat cea de pe Pamant ar trebui sa fie de aproximativ doi metri in cazul unui individ cu o greutate de 180 kilograme, atat cat cantareau astronautii echipati. Considerand ca, atmosfera mult mai densa decat s-a declarat, a Lunii, ar fi putut fi si respirabila, Brian a acuzat chiar faptul ca existenta costumelor astronautilor avea singurul rol de a ascunde, in timpul filmarilor, adevaratele conditii de pe satelitul natural al Terrei. In continuare, marsand pe controversatele marturii ale lui Neil Armstrong, primul om pe Luna, autorul sustine chiar ca atunci cand oamenii au aselenizat au fost intampinati si monitorizati indeaproape de OZN-uri si chiar de entitati extraterestre. Mai tarziu, pe baza unor surse discutabile si subiective, Brian va afirma despre Luna ca nu este deloc un tinut pustiu asa cum sustine NASA. Luna, spune el, este de fapt un tinut placut, cu un “cer de culoarea sofranului”, cu vegetatie si viata in anumite zone, cu munti acoperiti de paduri, cu lacuri si rauri, si cu unele comunitati extraterestre. Teoriile lui Brian vor avea ecou intr-un alt domeniu al presupunerilor conspirative aerospatiale, cel denumit “Alternativa 3”, care a inceput initial ca o parodie fictiva, dar mai apoi a capatat proportii serioase in randul maselor. Dupa cum a fost expusa, Alternativa 3 ar reprezenta un complot conceput de o reuniune globala a elitelor vizand abandonarea in mainile maselor de rand a planetei Terra, suprapopulata si poluata, purtatorii de sange albastru fiind transportati in secret de pe Pamant, impreuna cu cohorte de oameni care sa reprezinte forta de munca, spre orasele-cupola de pe Luna si Marte. Sunt teorii mai mult decat indraznete, premise cel putin paranoice si temeri aparent lipsite de orice temei relevant, insa daca exista vreun pilon solid care sa le sprijine, acela este ca emitentii si adeptii lor sunt oameni invatati, pregatiti si inteligenti, ale caror concluzii nu sunt chiar unele indoielnice. Cu toate acestea, vanatori de celebritate si succes s-au ridicat din randurile celor mai curati, iar suspectarea de o asemenea pornire vine sa demoleze orice acreditare a unui promotor de teorii conspirationiste. Sursa : Descopera.ro

21 decembrie 2012….ziua despre care se tot vorbeşte în ultima vreme. Potrivit adepţilor “judecăţii de apoi”,  ceva foarte important din punct de vedere astronomic şi/sau spiritual (religios) se va întâmpla în acea zi. Acesta pare a fi unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere printre scriitori sau pe site-uri şi deja există multe documentarii pe tema aceasta. Şi cu siguranţă pe viitor, importanţa acestui subiect va creşte, pe măsură ce ne apropiem de acea dată fatidică.

Intrarea planetei Nibiru în Sistemul Solar şi efectele provocate de aceasta (concepţie artistică)
Calendarul Mayaş, considerat cel mai exact şi mai bine calculat calendar din istoria civilizaţiilor antice, ia sfarşit în data de 21.12.2012 şi precizează că în această zi, Soarele se va alinia cu stelele din centrul galaxiei noastre. La această dată, lumina şi umbra îl vor proiecta pe Șarpele cu pene coborând pe treptele piramidei Chichen Itza, care are la bază un cap mare de şarpe sculptat în piatră. În jurul orei 11.11, coada şarpelui proiectată din vârful piramidei va ţinti exact înspre constelaţia Pleiadelor.  Atunci, cred mayaşii, odată cu revenirea pe pământ a lui Quetzalcoatl, lumea noastră va sfârşi prin foc, iar pântecele cosmic Hunab Ku va da naştere unui nou Soare, numit de mayaşi Cel de-al Şaselea Soare, o altă lume mai evoluată urmând să se nască.
Diferenţa majoră dintre scenariul prezent ce anunţă sfârşitul lumii şi profeţiile din trecut este că, aproape sigur ceea ce se va întâmpla la acea dată, va distruge Pământul  sau locuitorii acestuia. Una din teoriile susţinute de către adepţii sfârşitului lumii, estea aceea că, pe 21 decembrie 2012, un corp de mari dimensiuni (cel mai probabil o cometă) va lovi Pământul. Această teorie însă este foarte  puţin probabilă deoarece nu a fost observat nici un obiect în spaţiu care să ameninţe Pământul şi nici nu există dovezi privind existenţa vreunuia, cu atât mai puţin să lovească Terra exact la acea dată.
Cu toţii ştim că Pământul a mai fost lovit de comete în trecut şi probabil că va mai fi lovit şi în viitor, dar, cel puţin pentru următoarele decenii, astronomii nu au descoperit nici un asteroid sau cometă care să intersecteze orbita Pământului şi să ne lovească. Meteoriţii, în forma unor bucăţi de piatră, sunt mult mai numeroşi decât cometele şi suntem loviţi anual de câţiva de dimensiuni destul de mari ( câteva tone în greutate) însă nu destul de mari încât să reprezinte un pericol. Anul acesta, a fost prezis primul impact cu un fragment de asteroid, şi anume “2008 TC3”. Dacă acest fragment de asteroid de circa 2 – 5 metri diametru a fost descoperit cu o zi înainte de impact, e aproape imposibil ca un astertoid (sau cometă) ce ar putea distruge planeta sau omenirea să nu fie descoperit cu mult timp înainte.
Foarte puţine corpuri cereşti dintre cele identificate sunt considerate un risc privind eventualitatea unui impact cu Pământul. Asteroidul de 270 de metri “99942 Apophis” a creat o mare agitaţie în rândul oamenilor în anul 2006, când a devenit cel  mai periculos asteroid  pe  Scala de Impact Torino. Acum însă, se aşteaptă ca Apophis să treacă uşor pe lângă Pământ, în 2029, dar, în funcție de abaterea gravitaţională cauzată de Pământ atunci, poate apărea o nouă posibilitate de impact în 2036. Există şi alte obiecte cu risc de impact cum ar fi “2007 VK184”, un asteroid de 130 de metri diametru, însă şansele ca acesta să lovească Pământul în următorii 100 de ani sunt de 0,037%. Alţi asteroizi sunt în prezent urmăriţi şi ar putea reprezenta un risc abia peste 100 de ani sau mai mult. Mai pe scurt, cel puţin în următoarele decenii şi mai ales în următorii 4 ani, nu va avea loc niciun impact cu niciun fel de asteroid sau cometă.
Însă la rădăcina acestor speculaţii nu stă o cometă sau un asteroid, ci un fel de “planetă cometă”, şi anume, Planeta X. IRAS (Infrared Astronomical Satellite) este un fost telescop ce a orbitat în jurul Pământului aproximativ 10 luni, în anul 1983. Cu ajutorul acestuia au  fost realizate observaţii nemaiîntâlnite până atunci, asupra galaxiilor în formare sau tinere. Însă până când aceste obiecte au fost identificate, a fost mediatizată concepţia potrivit căreia unele dintre acele obiecte, ar putea fi legendara Planetă X de la periferia Sistemului Solar. Unii autori afirmă chiar că aceste observaţii ar dovedi că Planeta X este de fapt planeta sumeriană Nibiru. Aşadar, Nibiru este de fapt o pitică maro. Potrivit acestei teorii, această planetă va cauza distrugere şi moarte şi apariţia unei rase de extratereștri numită Annunaki (strămoşii noştri extratereştri), ce îşi vor planeta înapoi. O frumoasă poveste ştiinţifico-fantastică fără nici un fel de rădăcini ştiinţifice reale însă.
În concluzie, adevărul este că teoria conspiraţiei privind Planeta X este total greşită, iar teoria privind cometa ce va lovi Pământul în 2012 este la fel de greşită. Şansele ca o planetă să intre în Sistemul nostru Solar în 2012, sau să interacţioneze cu acesta, sunt aceleaşi ca şi şansele unui impact al Pământului cu o cometă, adică nici una. Utilizarea ştiinţei moderne de către susţinătorii teoriei conspiraţiei în scopul de a-şi susţine teoriile într-un mod nu tocmai logic şi corect, este un lucru iresponsabil şi poate chiar destructiv. Sursa : Stiintaazi.ro

Conform ultimelor studii, Polul Nord magnetic al Pamantului s-a deplasat cu aproape 64 de kilometri, practic a “fugit” din Canada spre Siberia, anunta radio “Europa libera”.
Polul Nord magnetic este cel pe care il indică busolele, instrumente incă folosite de navigatori, mai ales in zonele unde satelitii GPS nu functioneaza. Polul magnetic a fost descoperit in 1831, aproape de Polul Nord. Prima deplasare considerabila a polului magnetic de Nord a fost in 1904, de cand a inceput sa se deplaseze inspre nord-vest cu cate 15 kilometri anual. Miscarea s-a accentuat in 1989, iar din 2007, specialistii au confirmat o viteza de 55-60 de kilometri pe an, inspre Siberia. Miscarile polului magnetic sunt influentate de miezul magnetic al Pamantului si nu pot fi prevazute de specialisti, asa incat, in fiecare an, Polul Nordic indicat de busole ar putea fi in altă parte pe glob.
Sursa :Agentia.org

Proiectul Montauk şi Experimentul Philadelphia
Notă: Pentru mai multe detalii vă recomandăm să consultaţi cartea “Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN” de Al Bielek şi Brad Steiger (Innerlight Publications, 1991). În cele de mai jos am extras câteva pasaje importante din cartea “Piramidele din Montauk: explorări în conştiinţă” de Preston Nichols şi Peter Moon (Sky Books, 1995)
Volumul “Proiectul Montauk: experimente în Timp” a apărut în iunie 1992 şi a ridicat mai multe întrebări. Ca urmare, “Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate” a dorit să răspundă la aceste întrebări însă nu a făcut decât să ne uimească şi mai mult, publicând scenarii ce ţin de ocultism şi societăţile secrete de pe Pământ. A treia carte din seria Montauk, numită “Piramidele din Montauk: explorări în conîtiinţă” avansează şi mai mult în dosarul fenomenului Montauk.
Experimentul Philadelphia
Originile Proiectului Montauk datează încă din 1943 când se cercetau metode pentru invizibilitatea la radar, la bordul navei USS Eldridge. Şi cum Eldridge se afla în rada şantierului naval militar din Philadelphia, evenimentele legate de navă au fost numite Experimentul Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era să facă nava invizibilă pentru radar, dar pe lângă acest deziderat, s-a mai obţinut şi un alt efect la care nimeni nu s-a aşteptat. Nava a devenit invizibilă ochiului liber şi a dispărut pur şi simplu din continuumul spaţio-temporal. Era de negăsit! Deşi acest efect era o mare realizare tehnologică, pentru oamenii aflati la bordul navei a fost un dezastru. Mai mulţi marinari aflaţi pe navă au fost transportaţi în afara acestei dimensiuni (a lumii noastre) şi la întoarcere se aflau într-o stare de dezorientare mentală completă şi de teroare cumplită. Unii dintre ei chiar se aflau cu corpul în pereţii metalici ai vasului! Cei care au supravieţuit au fost pensionaţi cu titlul “mental nepotrivit” sau chiar discreditaţi şi întreaga afacere a fost ascunsă, clasificată. După război, cercetările au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Noile lui ordine vizau motivele pentru care mentalul uman nu rezistase experimentului şi de ce oamenii nu puteau fi folosiţi în experimente interdimensionale fără a cauza dezastre. S-a început un studiu pe un mare număr de oameni condus la Laboratoarele Naţionale Brookheaven din Long Island, New York. Acesta s-a numit Proiectul Phoenix.
Von Neumann nu a fost numai inventatorul computerului modern şi un matematician de geniu; el a avut acces la enorma bază de resurse a complexului militar-industrial american inclusiv enorma bază de date a cercetărilor psihologice naziste pe care SUA a dobandit-o după cel de-al doilea război mondial. Pe baza acestor cercetări von Neumann a încercat să folosească tehnologia computerelor împreună cu echipament radio sofisticat pentru a conecta mentalul uman cu maşinăriile. De-a lungul timpului, eforturile sale au fost încununate de succes. După ani de experimente empirice, gândurile umane puteau fi recepţionate cu ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale şi apoi transmise într-un computer pentru stocare. Modelul gândului putea fi astfel apoi afişat pe ecranul calculatorului sau tipărit pe o foaie de hârtie. Toate acestea au dus apoi la realizarea unei maşinarii virtuale de citit mentalul. În acelaşi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea ca un gând ce era transmis de o persoană putea fi captat de calculator şi apoi re-transmis unei alte persoane, afectându-i mentalul. În concluzie, Proiectul Phoenix a obţinut o înţelegere superioară a modului de funcţionare a mentalului (privit ca mijloc, ca o unealtă) şi a permis dezvoltarea ulterioară a tehnicilor de control mental. Congresul american a avut acces la un raport special în legătură cu aceste lucruri şi a decis abandonarea lucrărilor de cercetare în această direcţie.
Totuşi, îngrijorările unor persoane din complexul militar-industrial, care au permis demararea din început a lucrărilor, au făcut ca hotărârea Congresului american să nu fie luată în seamă, fiind seduşi de ideea de a controla mentalul inamicilor într-un război. Un grup secret cu uriaşe resurse financiare şi legături în rândul militarilor, a decis construirea unei noi tabere de cercetare la Camp Hero, o staţie abandonată a Forţelor Aeriene SUA, localizată la capul Montauk, New York.
Proiectul Montauk
Motivul pentru care a fost aleasă această tabără este că deţinea deja o uriaşă antenă radar de tip Sage ce emitea frecvenţe de 400 – 425 MHz, frecvenţă ce coincidea cu cea folosită pentru interacţiunea cu mentalul uman din fazele anterioare ale cercetărilor. La sfârşitul decadei anilor 1960 reactivarea Camp Hero s-a făcut fără fonduri militare. Până în 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregătit pentru a începe cercetări masive pentru controlul mental al oamenilor, animalelor şi altor forme de viaţă existente pe Pământ.
De-a lungul anilor, cercetătorii de la Montauk s-au adâncit în perfecţionarea tehnicilor de control mental şi au continuat explorarea potenţialului uman. Dezvoltând capacităţi psihice în personalul folosit, s-a ajuns în momentul în care gândurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel că iluziile mentale puteau fi manifestate atât subiectiv cât şi obiectiv! Aceasta includea crearea virtuală a materiei. Toate acestea au fost cu totul noi pentru “experienţa umană obişnuită” dar cei care conduceau Proiectul Montauk nu aveau de gând să se opească aici. Odată cu descoperirea faptului că o fiinţă umană putea manifesta (crea) materie prin simpla gândire, ce s-ar fi întâmplat dacă subiectul uman creea o carte dar nu în prezent ci în trecut? În acest fel a apărut ideea de a distorsiona timpul. După ani de cercetări empirice, au fost deschise astfel porţi ale timpului în care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel să re-deschidă un vortex temporal înapoi, în 1943, când se realizase Experimentul Philadelphia.
Jonglerii cu timpul
Aceste informaţii au ajuns la public datorită lui Preston B. Nichols, un geniu în electronică care a descoperit într-o zi că el insuşi era victima experimentelor. Lucrând pentru o firmă din Long Island care avea lucrări cu militarii, Preston cerceta telepatia şi a descoperit că unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra el, blocând oamenii. Ca expert în radio şi electronică, Preston a descoperit că emiţătorul era la Staţia Fortelor Aeriene de la Montauk şi a început cercetări amănunţite care au durat mai mult de 10 ani. El a achiziţionat multe din echipamentele folosite în timpul Proiectului Montauk şi a descoperit spre uimirea sa că mulţi oameni din Montauk şi-l aminteau de pe vremea când el lucrase acolo. Punctul culminant a fost atunci când soţul verisoarei lui a afirmat că Preston lucrase la Montauk. După îndelungi argumentări pro şi contra, Preston a început să-şi amintească pasaje din viaţa lui care îi erau necunoscute până atunci. După ce a discutat cu mai mulţi oameni de ştiinţă şi ingineri care aveau legătură cu Proiectul Montauk, Preston a reuşit să puna cap la cap evenimentele şi să afle ce s-a întâmplat. Cumva, el trăise două vieţi: într-una lucrase la Montauk, iar în cealalta lucrase în altă parte.
Descoperirile lui Preston au fost confirmate când un om pe nume Duncan Cameron a apărut la uşa casei sale. Duncan afirma că avea aptitudini pentru cercetări psihice şi că a fost antrenat chiar la Agenţia de Securitate Naţională (NSA). Fără a-i spune nimic din peripeţiile sale vizavi de Montauk, Preston l-a dus pe Duncan la Montauk şi a fost surprins să vadă că Duncan cunoştea deja întregul plan de amplasare a bazei Montauk şi că lucrase acolo. Duncan a fost considerat primul om cu capacităţi psihice care a fost folosit în experimentele de călătorie în timp şi şi-a reamintit că fusese şi la bordul USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia împreună cu fratele său Edward (în prezent recunoscut ca Al Bielek).
Conform spuselor celor doi (Preston şi Duncan), Proiectul Montauk a culminat la 12 august 1983. Un întreg portal de timp funcţiona perfect, dar lucrurile ieşiseră de sub control iar Duncan a adunat un grup de oameni şi au decis să distrugă proiectul. Când se afla pe scaunul de la Montauk (un dispozitiv conectat la receptoare radio cu cristale cu care se transmiteau gânduri prin antena gigant Sage), Duncan a materializat un monstru gigant din subconstientul său care efectiv a distrus clădirea. Oamenii care lucrau la Camp Hero au abandonat baza subit. Gurile de aerisire şi intrarile în subsol au fost astupate cu ciment.
Desi foarte mulţi au încercat să scrie cărţi sau să facă cercetări despre acest subiect, nu le-au dus la bun sfârşit. De exemplu, un reporter de la New York Times s-a retras imediat ce a descoperit că Proiectul Montauk a fost real.
După ce cartea “Proiectul Montauk: experimente în timp” a văzut lumina tiparului, au continuat cercetările astfel că noi argumente şi probe au fost descoperite pregătind astfel apariţia volumului “Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate” în care se dovedeşte că experimentele de la Montauk sunt strâns legate de ocultism şi societăţile secrete.
Detalii înfricoşătoare
Al Bielek spune că el şi cu Preston erau cei doi marinari care manevrau echipamentul special de pe Eldridge (din Experimentul Philadelphia). El afirmă c1a filmul “Experimentul Philadelphia” este corect în esenta dar că atunci când el şi cu fratele lui au sărit peste bordul navei nu s-au trezit în deşertul Nevada (aşa cum se vede în film) ci la o bază secretă din Montauk, New York în 1984. El afirmă că guvernul a re-deschis acelaşi experiment 40 ani mai târziu, în aceeaşi zi a anului (12 august) deschizând astfel un tunel al timpului între cele două date. Dacă acest tunel nu era închis, atunci întreaga lume din aceasta dimensiune era sortită distrugerii.
Al Bielek spune că fratele lui a decis să rămână în viitor iar el să se întoarcă în 1943 pentru a închide tunelul distrugând echipamentul de pe Eldridge. El a reuşit acest lucru iar tunelul a fost astfel închis. În 1984 la Montauk se deschisese acest tunel de timp cu ajutorul extratereştrilor. Mai mult, el afirmă că un OZN urmărea de aproape experimentul din 1943 şi a fost prins în vortexul energetic şi transportat în viitor.
După experienţa sa la bordul navei Eldridge, Al Bielek a lucrat într-o echipă ce dezvolta tehnologie nucleară dar nu a fost de acord cu aceste cercetări ale guvernului. Ca urmare, guvernul a văzut în el un pericol şi l-ar fi ucis însă structura sa energetică era intim legată de cele două experimente de călătorie în timp (1943 şi 1984). De aceea, ei credeau că uciderea lui va determina perturbări majore în continuumul spaţio-temporal. S-a luat astfel măsura de a fi redus înapoi la starea de copil folosind o tehnologie furnizată de extratereştri şi l-au pus în locul fiului familiei Bielek în anul 1927.
Fratele lui, care rămăsese în viitor, era fascinat de tunelul timpului de la Montauk. Acesta a fost prins în tunel în cadrul unor experienţe şi a murit. Din acelaşi motiv de a nu distruge întreaga lume, s-a luat decizia de a lua spiritul acestuia (care murise) şi folosind aceeaşi tehnologie furnizată de extratereştri, l-au pus în corpul celui de-al treilea fiu al tatălui lor. Preston uitase deci cine era, deşi avea acelaşi tată.
Al Bielek spune că folosindu-se echipamentele aflate în cadrul Proiectului, ei au fost capabili să identifice cel puţin patru alte planete Pământ aflate în universuri paralele (ca în filmul “Sliders”) iar într-unul din acestea, Germania nazistă câştigase al doilea război mondial.
Cu altă ocazie, Al Bielek a afirmat că extratereştrii cenuşii există cu adevărat şi că guvernul SUA a primit tehnologii de la ei în schimbul stabilirii lor pe Terra. El afirmă de asemenea că aceşti mici cenuşii sunt ghidaţi (subjugati mental) de o rasă de extratereştri Reptilieni care vin din constelaţia Orion. Însă cei din Orion nu pot supravieţui pe Pământ astfel că îi folosesc pe micii cenuşii ca să le pregătească această planetă pentru a fi locuibilă. De asemenea, au fost mari bătălii în spaţiul cosmic între o Confederaţie a Planetelor şi Alianţa Orion (formată din Reptilieni şi micii cenuşii).
Anul 2012
Apoi Al Bielek a arătat unele aspecte interesante în legătură cu anumite călătorii realizate la Montauk, în viitor. El spune că, din anumite motive, nu pot trece dincolo de anii 2011 – 2013. De asemenea, afirmă că tehnologia este atât de perfecţionata încât te pot scoate din prezent, te trimit în alt timp şi te aduc înapoi atât de repede încât nu se observă nici-o diferenţă de o secundă, însă are loc o îmbătrânire a corpului egală cu perioada de timp petrecută dincolo. Exact astfel i s-a întâmplat de câteva ori. A încheiat spunând că au văzut că dincolo de 2013 nu există viaţă pe Pământ.
Explicaţia este una singură: din moment ce pentru a călători în timp este necesar ca atât plecarea cât şi destinaţia să fie în rezonanţă, cu alte cuvinte, în aceeaşi dimensiune vibratorie, atunci este clar că în perioada 2011 – 2013 Pământul va face un salt de frecvenţă, un salt într-o altă dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din prezent! Călătoriile temporale se opresc atunci!
Există o serie de profeţii care anunţă că ceva extraordinar de important se va întâmpla în această perioadă. Atât aztecii cât şi Mayaşii susţin că va exista o transformare radicală. De asemenea, pe peretele de lângă camerele faraonului din Marea Piramidă din Egipt, la care se ajunge prin tunelul celebru, există o referinţă clară la anul 2011. Calendarul Mayaş numit Ţolkin (Tzolkin) se sfârşeşte în anul 2012.
Cu adevărat, informaţiile legate de Experimentul Philadelphia, Proiectul Montauk, şi tehnologiile extraterestre ne vor duce spre o înţelegere adevărată a realităţii Universului în care ne aflăm.
Sursa : Zonex.ro

Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) intenţionează simularea venirii lui Iisus pentru a manipula oamenii şi a distruge credinţa şi religiile.

“Vom avea un guvern mondial, fie că vă place, fie că nu. Singura întrebare este dacă el va fi creat prin cucerire sau prin consimţământ.”

Paul Warburg – membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR), declaraţie făcută în februarie 1950 în faţa Senatului american.

“Suntem în zorii unei transformări globale. Nu mai avem nevoie decât de o criză majoră adecvată şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”

David Rockeffeler – preşedinte de onoare al Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR), preşedinte de onoare al Comisiei Trilaterale, membru Bilderberg, declaraţie făcută în septembrie 1994

În 1994 jurnalistul canadian Serge Monaste prezenta un amplu şi bine documentat material despre Proiectul NASA Blue Beam. Distrugerea credinţei prin false descoperiri arheologice de genul recentului “sarcofag al lui Iisus”. Organizarea unei gigantice mistificări în care se va simula prin proiecţii holografice venirea lui Iisus. Utilizarea undelor de joasă frecvenţă pentru controlul mental. Sunt doar câteva dintre planurile de instaurare a noii religii mondiale satanice cuprinse în acest proiect.

Fost ziarist la publicaţia canadiană L’Enquete şi fondatorul unei agenţii de presă independente – International Free Press Network, Serge Monaste este bine cunoscut ca autor al unor numeroase articole despre Noua Ordine Mondială. Serge Monaste a murit în condiţii suspecte. Încă din 1994 el spunea într-un interviu că a fost ameninţat în mod repetat de primul ministru canadian şi de Vatican.. Sub pretextul că nu are voie să îşi educe copiii acasă, autorităţile l-au arestat şi i-au sechestrat familia.. Întors acasă, Serge Monaste, care nu suferise niciodată de probleme cardiace, a avut un atac de cord în urma căruia a murit. La scurtă vreme, un alt jurnalist care îl ajuta în investigaţii a murit tot în urma unui atac de cord, la fel de suspect. În dezvăluirile sale Serge Monaste arată pe baza unor documente autentice cum pot fi provocate astfel de atacuri de cord unor persoane incomode.

Vă prezentăm în continuare extrase din prezentarea realizată de Serge Monaste în 1994 în care demască proiectul Blue Beam. Traducerea după înregistrarea audio a fost completată cu comentariile noastre privitoare la o serie de evenimente ce confirmă parcurgerea unora dintre etapele acestui proiect.

“International Free Press Network nu este un grup religios sau o organizaţie politică, ci o agenţie de presă independentă care realizează investigaţii. Suntem specializaţi în investigarea şi publicarea de rapoarte speciale şi casete audio care demască dedesubturile implementării unei Noi Ordini Mondiale. Scopul nostru este să îi ajutăm pe oameni să realizeze că venirea Noii Ordini Mondiale nu este un vis şi nici o presupunere paranoică. Este un proiect satanic în curs de desfăşurare. Care este scopul lui? Să distrugă religiile tradiţionale şi mai ales religia creştină şi să le înlocuiască cu o religie mondială unică, bazată pe cultul omului. Să abolească familia aşa cum o ştim noi astăzi şi să o înlocuiască cu indivizi (cetăţeni mondiali, oameni universali n.n.) care lucrează fiecare pentru gloria guvernului mondial unic. Să distrugă orice formă de creativitate artistică sau ştiinţifică pentru a putea implementa o singură viziune, cea a guvernului mondial. Să implementeze apartenenţa obligatorie la un stat mondial condus de o forţă militară unică, de o Justiţie mondială, de o singură lege comercială, să îi oblige pe oameni să trăiască într-o pace falsă şi să impună o nouă religie şi o nouă cultură mondială.”

“Blue Beam (raza albastră) este un proiect al NASA care presupune patru direcţii de parcurs pentru implementarea noii religii mondiale New Age. Această religie este chiar baza noului guvern mondial, pentru că fără aducerea omenirii în această sclavie spirituală dictatura Noii Ordini Mondiale nu ar fi posibilă.”
False descoperiri arheologice pentru a submina credinţa

“Primul pas în acest proiect vizează discreditarea sau re-evaluarea tuturor cunoştinţelor religioase de până acum. Prin crearea unor cutremure artificiale în locaţii precise de pe planetă, în care s-a presupus mereu că se ascund secrete importante, se va urmări scoaterea la lumină a unor aşa-zise noi descoperiri arheologice prin intermediul cărora se va “dovedi” că doctrinele marilor religii sunt false.”

Ne vom opri mai mult asupra modului în care această etapă este deja pusă în aplicare, pentru că am asistat de curând la un astfel de “cutremur”. de data aceasta mediatic. În seara zilei de 26 februarie 2007 pe toate posturile TV româneşti şi internaţionale James Cameron anunţa lumii că a descoperit şi al familiei sale. Iniţial am crezut că este vorba despre un nou film. La urma urmei cel care ne vorbea era un regizor, un creator de ficţiuni precum Terminator, Alien sau Titanic. De data aceasta însă James Cameron vorbea cu convingere despre o mare descoperire arheologică, despre dovezi ştiinţifice, despre teste ADN şi statistici care puneau la îndoială chiar bazele religiei creştine. Arheologii găsiseră 10 cutii cu oase pe care se aflau inscripţionate nume. Pe şase dintre ele se aflau nume cheie din Noul Testament: Joshua – Iisus, Maria, Iosif, Meriem – Maria Magdalena, Matei, Iuda. Despre celelalte patru nume care nu aveau atâta semnificaţie religioasă, James Cameron nu a amintit însă nimic.

A susţinut doar că are dovada că acestea sunt oasele lui Iisus, ale mamei sale Maria, ale tatălui său Iosif, ale Mariei Magdalena (Meriem) – soţia sa conform testelor ADN realizate asupra oaselor şi fiului lor – Iuda. Testele ADN puteau într-adevăr dovedi că oasele respective aparţineau unui cuplu care avea şi un copil, însă nu dovedeau că aparţin lui Iisus. În plus numele respective erau ceva comun în Ierusalimul acelor vremuri. Erau întâlnite la fel de des cum am întâlni noi acum numele de Ion, Maria şi Gheorghe. Pentru a elimina şi acest impediment din calea mistificării sale Cameron invocă părerea unui expert în probabilităţi, Andrey Feuerverger. Acesta calculează ce şansă există ca cele şase nume găsite pe sicriele de la Ierusalim să fi făcut parte din familia lui Iisus. O falsă problemă pentru că în realitate nu are cum să existe un sicriu al lui Iisus şi chiar dacă ar exista, statistica nu este relevantă pentru a o rezolva. Răspunsul expertului contrazice teoria regizorului: statistic şansa este 1 la 600. Iar acesta, în loc să spună că în proporţie de 99% nu are cum să nu fie vorba de familia lui Iisus, spune că există totuşi o şansă!

În plus această manipulare atât de intens mediatizată este infirmată chiar de cel care a descoperit osuarele, arheologul Amos Kloner. Într-un interviu publicat în Jerusalem Post, dar nu atât de intens mediatizat el spune: “Ceea ce pretinde documentarul este un fals istoric. Nu există un mormânt al familiei lui Iisus. Nici nu se putea face un astfel de mormânt, astfel încât să cuprindă persoane care au murit în locuri diverse, la distanţe mari în timp.” Cine are interesul ca lui James Cameron să i se acorde minute în şir de emisie pe toate canalele TV din lume, prezentând de fapt o ficţiune? Cine are interesul să mediatizeze atât de intens o aşa-zisă descoperire care atacă credinţa creştină? Aceiaşi care au conceput şi proiectul Blue Beam, la a cărui punere în practică vedem că participă acum celebrul regizor.
Show-ul secolului – “Venirea lui Iisus”

Al doilea pas al proiectului NASA presupune organizarea unui gigantic spectacol holografic proiectat chiar pe cer, astfel încât să fie vizibil pe întreaga planetă, care va simula venirea lui Mesia. Prin emisia unor unde care acţionează direct asupra creierului, fiecare om va vedea în această hologramă pe Mântuitorul specific religiei sale şi îl va auzi vorbindu-i în limba lui.

Cu ajutorul unor computere performante care vor coordona spectacolul şi al sateliţilor din jurul pământului care vor emite semnale de joasă frecvenţă (LF), foarte joasă frecvenţă (VLF) şi extrem de joasă frecvenţă (ELF) vor fi proiectate holograme folosind pe post de ecran pelicula de sodiu care înconjoară pământul la o înălţime de aproximativ 100 de km. Animarea pe computer şi semnalele auditive vor părea că provin din adâncimile spaţiului şi îi vor face pe adepţii ardenţi ai diferitelor religii să creadă că sunt martorii mult promisei întoarceri a propriului Mesia.

“Apoi proiecţiile lui Iisus, Mohamed, Buddha, Krishna etc. se vor uni într-o singură imagine şi <> universal le va face o mare revelaţie. Le va spune că diversele scripturi sunt false şi că vechile religii sunt responsabile pentru răul de pe planetă. De aceea ele trebuie abolite pentru a lăsa locul unei noi religii care va fi condusă de el, unicul Dumnezeu pe care îl pot vedea cu ochii lor şi auzi cu urechile lor.”

Diabolicul plan prevede ca în urma acestei apariţii să se creeze o mare dezordine socială, în care milioane de susţinători fanatici ai dogmei unei religii se vor ridica împotriva altor milioane de susţinătorilor fanatici ai dogmei altor religii. Se vrea astfel generarea unor conflicte cum nu s-a mai văzut până acum. Pare de domeniul fanteziei, însă mijloacele pentru a realiza aceasta deja există.

“Diverse servicii secrete arată că în ultimii 25 de ani (este vorba de anul 1994 n.n.) fosta URSS a stocat deja într-un computer extrem de avansat informaţii despre proprietăţile electrice, chimice şi biologice ale creierului uman rezultate în urma studiilor pe milioane de oameni. Aceste date permit manipularea senzaţiilor auditive şi vizuale. Au fost stocate de asemenea şi date despre toate limbile şi dialectele vorbite în prezent pe glob pentru a fi generate mesaje artificiale pe înţelesul oricui. Existenţa unor astfel de computere este menţionată şi într-un articol publicat în martie 1983 în ziarul Sidney Morning Arrow.

La fel stau lucrurile şi în SUA şi Europa. Încă din anii ‘70 s-au realizat cercetări asidue privind combinarea undelor electromagnetice şi a hipnozei.. În 1974 cercetătorul G.F. Shapis scria: fără ca persoana expusă la astfel de influenţe să aibă vreo şansă de a controla fluxul informaţional receptat.> Cei care cercetează fenomenul de channeling au observat că numărul celor care se consideră canale a crescut exponenţial de când se fac astfel de cercetări. Cei care practică aşa ceva ar trebui să îşi utilizeze simţul critic şi discernământul pentru că de cele mai multe ori nu cunosc sursa a ceea ce ei numesc ghidare divină.”
Vorbirea artificială asigură controlul mental

“Existenţa unor astfel de tehnologii ţine de a treia direcţie de dezvoltare a proiectului Blue Beam care vizează comunicarea telepatică şi electromagnetică prin unde de joasă, foarte joasă şi extrem de joasă frecvenţă care îi va face pe oameni să creadă că îl aud pe propriul lor Dumnezeu vorbindu-le. Astfel de unde generate de computer vor fi transmise prin intermediul sateliţilor şi vor interacţiona cu gândirea naturală, făcând să apară ceea ce se numeşte “vorbire artificială”. Acest gen de tehnologie există încă din anii ‘70 şi a fost perfecţionată prin cercetări ulterioare privind relaţia dintre creierul uman şi computer.
În ianuarie 1991 la Universitatea din Arizona a avut loc conferinţa intitulată “Cercetarea avansată NATO cu privire la fenomene emergente ale sistemelor biomoleculare”. Ce înseamnă aceasta mai exact? Într-una din lucrările prezentate la această conferinţă erau prezentate echipamente care puteau face un orb să vadă sau un surd să audă. Echipamente care puteau calma orice durere, fără a interveni cu medicamente şi a căror utilizare ar fi permis oricărei fiinţe umane să îşi menţină şi la vârste înaintate aceleaşi funcţii de la tinereţe. Autorul lucrării în cauză trăgea un semnal de alarmă asupra pericolului ca astfel de cercetări să fie deturnate de la scopul lor iniţial şi să fie folosite împotriva oamenilor. El afirma că astfel de echipamente sunt operaţionale în cadrul CIA şi FBI, nu pentru a vindeca oameni, ci pentru a tortura şi omorî pe cei care se opun sistemului sau pentru a crea ceea ce în mod obişnuit se numeşte “candidat manciurian”.blue_beam_hologram

Avem date care arată că astfel de experimente au loc şi în Marea Britanie, Australia, Franţa, Germania şi Finlanda. Agenţiile guvernamentale şi corporaţiile care lucrează mână în mână cu ele sunt gata să facă orice pentru a-şi atinge obiectivul: controlul social total. De ce? Foarte simplu. În primul rând, dacă terorizezi populaţia şi o faci să se teamă pentru siguranţa şi viaţa sa, îţi va fi mai uşor să implementezi un sistem draconic, să o supraveghezi, să o dezarmezi şi apoi să îi spui că totul este pentru protecţia ei. În al doilea rând pentru că aşa este mai uşor să promovezi un nou sistem politic şi social, în locul celui vechi care pare să nu mai funcţioneze.. Evident că alternativa este pregătită de multă vreme şi se numeşte Noua Ordine Mondială. Frica a fost mereu utilizată ca un instrument cu care Elita a controlat şi a subjugat masele. Vechea zicală “Divide et impera” (Dezbină şi stăpâneşte) a fost aplicată în toate colţurile planetei pentru a avea siguranţa că oamenii sunt speriaţi, se tem pentru siguranţa lor şi îşi pierd încrederea în ceilalţi oameni. Şi aceasta este tot o formă de control mental.”

Subliniem faptul că Serge Monaste spunea toate acestea în 1994, anticipând astfel înscenarea de la 11 septembrie 2001, care a permis instaurarea unui sistem de teroare şi a unor reguli stricte de supraveghere a populaţiei sub pretextul asigurării siguranţei acesteia.

“Controlul mental de astăzi presupune mult mai mult, arată Serge Monaste în continuare. Iată ce scria în 1970 psihologul Gene V. Mc Connell într-un articol publicat în Psychology Today: “A venit ziua în care putem combina privarea senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea prin recompensă-pedeapsă pentru a câştiga un control aproape absolut asupra comportamentului unui individ. Putem deci realiza rapid şi cu destulă eficienţă un fel de spălare a creierului care duce la schimbări dramatice de comportament şi personalitate. Ar trebui să dăm o nouă formă societăţii astfel încât să fim cu toţii antrenaţi încă de la naştere să facem ceea ce societatea vrea ca noi să facem.. Avem tehnologia necesară pentru a face aceasta. Nimeni nu este stăpânul propriei personalităţi. Nimeni nu are nimic de spus cu privire la ce fel de personalitate dobândeşte, deci nu are nici un motiv de a refuza să dobândească o nouă personalitate, dacă cea veche pe care o are este anti-socială”.
Dovezi ale existenţei tehnologiei pentru control mental

“Tehnologia ce urmează a fi utilizată pentru controlul minţii în Proiectul Blue Beam include un transmiţător care emite pe frecvenţa sistemului nervos uman. El a fost deja produs de firma Laurel Electro-Optical System din Pasadena, California. Laurel este unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Aviaţiei Americane şi a lucrat mult în domeniul construirii unor arme care să implementeze mesajul direct în mintea inamicului. Aparatul utilizează radiaţii electro-magnetice şi frecvenţe extrem de joase şi a fost utilizat pentru a tortura fizic şi mental oamenii de la distanţă. Arme de acest tip au fost aplicate în anii ‘70 contra femeilor britanice care protestau împotriva prezenţei unor rachete americane în baza aeriană Greensam Common Air Base. Această armă poate induce o totală privare senzorială auditivă şi acţionează direct asupra nervilor auditivi, cu asemenea putere încât îi blochează victimei inclusiv capacitatea de a-şi auzi propriile gânduri. Exact ca în vechea zicală care spune: “e aşa mult zgomot aici că nu mă pot auzi nici pe mine gândind.”

Dovezi despre existenţa unor astfel de tehnologii există inclusiv în publicaţii ale Departamentului American al Apărării. Căpitanul Paul E. Tyler semnează o lucrare având ca titlu “The electromagnetic spectrum and low intensity conflict” (Spectrul electromagnetic şi conflictul de intensitate joasă) inclusă în colecţia “Low intensity conflict in modern technology” (Conflictul de joasă intensitate în tehnologia modernă) publicată în 1986 de Air University Press, Maxwell Air Force Base, Alabama. Aici se vorbeşte despre microunde care generează senzaţii auditive care pot fi auzite doar de individul ţintă. Tehnologia este relativ simplă şi poate fi folosită doar având la dispoziţie un banal radar de poliţie. Fascicolul de microunde generat de aparat este modelat în frecvenţe audio şi transmis direct în creier de care este receptat ca o voce, deşi nu a fost emis nici un sunet. Exact ceea ce se va petrece în proiectul Blue Beam.

În cartea sa “Corpul electric,” Robert Becker, nominalizat la premiul Nobel, descrie o serie de experimente conduse la începutul anilor ‘60 de Olenfree, în cadrul cărora s-au obţinut astfel de fenomene. Olenfree a mai descoperit şi cum poate să încetinească, să accelereze sau chiar să oprească inima unei broaşte prin sincronizarea pulsului cu frecvenţa unor microunde. De aici până la provocarea unor atacuri de cord unor fiinţe umane este doar un pas.

Tot în aceeaşi lucrare, Robert Becker menţionează cercetările dr. Joseph C. Sharp de la Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed, care a realizat teste pe propria persoană. În timp ce se afla într-o cameră perfect izolată fonic (deci prin pereţii căreia nu puteau pătrunde sunete) a auzit cuvinte ce i-au fost transmise prin simpla generare a unor unde electromagnetice cu vibraţie analoagă cuvintelor receptate de el. Concluzia a fost: “un astfel de aparat poate fi în mod clar aplicat în anumite operaţiuni în care se doreşte ca ţinta să ajungă la nebunie sau să îi transmiţi instrucţiuni nedetectabile de altcineva.”

Şi James Lin explica în 1978 în cartea sa intitulată “Microwave Auditory Effect and Application” (Efectul auditiv al microundelor şi aplicarea lui) cum poate fi auzită o voce transmisă direct către creier fără a exista o vibraţie sonoră.

Pe 21 septembrie 1977 CIA a prezentat rezultatele studiilor sale în faţa subcomisiei pentru sănătate şi cercetare ştiinţifică a Senatului american. Doctorului Sidney Gottlieb care conducea programul MK Ultra la acea vreme i s-a cerut în mod explicit să discute despre cercetările CIA privind acţiunea de la distanţă asupra organismului uman prin mijloace electronice.”
Controlul total asupra planetei va fi obţinut prin teroare

“A patra dimensiune a proiectului Blue Beam include controlul total asupra planetei. Pentru aceasta se va simula o invazie extraterestră în marile oraşe ale lumii. Se mizează pe faptul că ţările care deţin armament nuclear îl vor utiliza pentru a se apăra de acest pericol, devenind apoi total vulnerabile faţă de adevăratul atac, ce va fi realizat ulterior de guvernul din umbră.”

Subliniem aici că tema unui atac extraterestru simultan în marile oraşe ale lumii apare aproape obsesiv în filmele de la Hollywood. În urma unui astfel de atac toate ţările mari, SUA, China, Rusia etc., colaborează între ele atacându-i pe extratereştrii cu armele de care dispun. Fără nici un rezultat. Când situaţia pare a fi disperată apare El – unicul Salvator. Vedem cum prin astfel de filme ni se oferă de fapt modele de gândire. Suntem antrenaţi să ne temem de un atac extraterestru, suntem antrenaţi să îi ripostăm în forţă şi apoi să aşteptăm apariţia unui salvator unic. Şi aceasta este tot o formă de control mental.

“Scopul este să fie anihilată orice formă de opoziţie faţă de Noua Ordine Mondială. Utilizând tehnologiile despre care am vorbit mai sus undele generatoare de gânduri vor putea fi transmise prin reţelele de fibre optice, cabluri TV, linii telefonice şi vor pătrunde în orice echipament care conţine microcipuri. La acel moment procesul de implantare al microcipurilor la nivelul populaţiei va fi realizat, astfel încât oamenii vor putea fi uşor împinşi la un val de sinucideri, violenţe şi nebunie.

Am fost întrebat de multe ori când se vor petrece toate acestea. După ce va fi creată o criză economică, care îi va forţa pe oameni să îşi cheltuiască toate rezervele de bani. Apoi va fi implementat un sistem planetar de plăţi electronice astfel încât nimeni să nu poată supravieţui în afara lui. După atâtea dezastre omenirea va fi gata să implore apariţia unui salvator care să restabilească pacea cu orice preţ, chiar cu preţul propriei libertăţi. Un principiu similar a fost aplicat în URSS pentru instalarea comunismului.”
Soluţia pentru a contracara proiectul Blue Beam

Pare un tablou sumbru şi înfricoşător. Poate că acesta este şi scopul pentru care astfel de dezvăluiri sunt lăsate să apară. Cunoscând ceea ce ni se pregăteşte putem lua însă măsurile necesare pentru a nu se ajunge acolo.. Dezvoltarea discernământului, conştiinţa de sine, cultivarea rezonanţei cu aspectele benefice, divine, rugăciunea, postul, trairea autentica in Hristos sub ascultarea unui duhovnic anihilează aceste influenţe malefice. Acest lucru este binecunoscut de cei care doresc să controleze întreaga planetă şi de aceea de mii de ani şcolile spirituale în care oamenii învaţă astfel de practici sunt prigonite, distruse sau deturnate.

Vom încheia citând tot din prezentarea lui Serge Monaste care demonstrează că slujitorii Noii Ordini Mondiale exact aceasta ne împiedică să facem.
“În numărul din decembrie 1980 al US Army Journal, într-un un articol semnat de lt.col. John B. Alexander sub titlul “The new mental battlefield, beam me up Spock” (Noul câmp de luptă mental, radiază-mă Spock), acesta scrie: “Voi da mai multe exemple care să ilustreze progresele făcute în acest domeniu. Avem acum abilitatea de a vindeca sau de a cauza o boală de la distanţă, inducând boala sau moartea fără cauze aparente. A fost raportată şi posibilitatea de modificare telepatică a comportamentului, care include abilitatea de a induce stări hipnotice de la o distanţă de peste 1000 de km. Utilizarea hipnozei telepatice este o zonă care merită a fi exploatată. Ea va permite ca agenţii noştri să fie implantaţi subconştient cu programul pe care trebuie să îl execute, astfel încât nu va mai fi nevoie să utilizăm telefonul. Dacă vor fi perfecţionate, aceste tehnici vor permite transferul direct al gândurilor de la o minte sau grup de minţi la o audienţă ţintă. Receptorul nu va fi conştient că i-au fost implantate gânduri, va crede că sunt gândurile lui. Este posibil să introducem gânduri artificiale într-un computer şi apoi să le transmitem prin intermediul unui satelit, astfel vom putea controla întreaga planetă. Limitele acestui sistem sunt doar cei care îşi vor pune permanent întrebări cu privire la motivaţia care stă în spatele gândurilor lor şi nu le vor da curs automat. Este evident că televiziunea, filmele, publicitatea şi diferite forme de presiune socială au grijă să elimine pe cât posibil această categorie de oameni. Informaţiile privind acest gen de tehnologii vor fi considerate ridicole tocmai pentru că ele nu se vor conforma cu viziunea asupra realităţii pe care chiar noi o inducem; doar mai există şi în zilele noastre oameni care cred că pământul este plat”
Sursa : Piatza.net

HAARP sau High Frequency Active Auroral Research Program este un program de cercetare asupra frecvenţelor auroreale active desfăşurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea Gakona, Alaska. Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfăşurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului şi ionilor acestora la bombardamentele radiaţiei solare şi cosmice dar şi la emisiunea de radiaţii de înaltă frecvenţă (HF) sau joasă frecvenţă (ELF) de pe Pământ. Fiind un program ştiinţific guvernul american alocă anual un buget recunoscut oficial de 30 milioane de dolari. HAARP este desfăşurat de Institutul de Geofizică al Universităţii din Alaska de la Fairbanks iar titularul de proiect de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy şi US Air Force. HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E al Universităţii Alaska de la Fairbanks, iar sistemul propiu-zis aflându-se într-o bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind US Space Force. Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o reţea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părţi din ionosferă prin intermediul undelor radio. Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360.

În perspectivă există posibilitatea construirii unui emiţător de unde de înaltă frecvenţă foarte puternică pentru a face faţă unor cerinţe ale cercetării ionosferei şi a relaţiei Pământ-Soare-Cosmos. Acest emiţător de unde de înaltă frecvenţă se numeşte Ionospheric Research Instrument (IRI). Programul de cercetare HAARP a provocat diverse interpretări dar şi polemici din punct de vedere al instituţiilor ce desfăşoară acest program şi beneficiarii acestora. O consecinţă a experienţelor desfăşurate ar fi şi faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ, dar totodată poate creea găuri în ionosferă, producând pătrunderea şi mărirea puterii de penetrare a reazelor cosmice nocive. Publicaţiile americane Fairbanks Daily News şi Cooper River Country Journal au scris în septembrie 1995 materiale prin care se susţinea că proiectul HAARP ar avea şi obiective ascunse mai precis că acesta ar reprezenta o „armă finală” cu performanţe ieşite din comun, revoluţionând complet arta militară fiind primul sistem de arme de valoare universală cosmica. [Sursa:http://ro.wikipedia.org/wiki/HAARP ]

Rusia a prezentat, la Ekaterinburg, o arma electromagnetica, botezata Nike, despre care sustine ca este cea mai puternica de acest tip din toate timpurile, capacitatea sa echivaland cu o bomba atomica, relateaza Pravda. Desi dispozitivul genereaza o putere imensa, de miliarde de watti, are dimensiuni reduse pentru un asemenea generator. Potrivit publicatiei, este deja un lucru cert ca “Nike”, numita asa dupa zeita greaca a victoriei, nu va fi folosita numai de industria apararii, ea putand avea numeroase alte aplicabilitati. Intre timp insa, oficiali ai armatei ruse au cerut deja dotarea trupelor cu astfel de dispozitive.

Potrivit cercetatorilor rusi, noul dispozitiv este capabil sa imite lovitura unui fulger sau chiar a unei explozii nucleare. In ciuda uriasei sale puteri, Nike are insa o dimensiune extrem de mica, putand fi asezata chiar si pe o banala masa. “Dispozitivele care genereaza o asemenea putere – de miliarde de wati – aveau inainte dimensiuni foarte mari”, a amintit Gennady Mesyats, director al Institutului de Fizica Lebedev si viceprsedinte al Academiei Ruse de Stiinte, explicand ca, spre deosebire de inaintasele sale, Nike este un dispozitiv extrem de compact. Niciodata pana acum, noteaza Pravda, un dispozitiv atat de mic nu a putut genera impulsuri electromagnetice a caror capacitate poate fi comparata cu cea a unei uriase hidrocentrale. In plus, Nike are avantajul de a putea fi folosita practic oriunde. Inventia le va permite printre altele specialistilor sa creeze telescoape radar de generatie noua, trezind deja interesul departamentelor apararii.
Noile generatoare pot fi insa folosite si pentru a verifica stabilitatea unor sisteme energetice de mari dimensiuni. In plus, cercetatorile utilizate pentru crearea noului dispozitiv pot fi folosite si pentru dezvoltarea unor arme electromagnetice. “Nimeni nu a mai studiat pana acum efectele bioogice ale unor asemenea impulsuri. este evident ca ele afecteaza echipamentul electronic care se afla in apropiere”, a declarat pentru Pravda Mikhail Yalandin, specialist al Institutului de Electrofizica.
Sursa : Dincolo-de-limite.blogspot.com

Cei mai importanti factori de decizie de pe glob trebuie sa ia in cativa ani o decizie foarte importanta: vor participa sau nu la ideea sefului agentiei spatiale ruse de a ataca un asteroid care s-ar putea ciocni cu pamantul dupa anul 2030.
Desi la prima vedere pare o intrebare simpla (bineinteles ca nimeni nu doreste ca Pamantul sa fie lovit de un asteroid de mari proportii!) aceasta chestiune are ramificatii serioase in politicile nationale si va necesita o serioasa dezbatere globala, scrie Richard Weitz, director al Centrului pentru Analiza Politico-Militara al Institutului Houston, pentru Project Syndicate.
Recent, Anatoli Perminov declara ca agentia spatiala rusa va avea in curand o intalnire in cadrul careia va evalua viitoarea misiune pe asteroidul Apophis, la care va invita NASA, Agentia Spatiala Europeana, agentia spatiala chineza si altii, odata ce detaliile proiectului vor fi finalizate.
Meteoritul a distrus 80 de milioane de copaci
Asteroidul, cu un diametru de peste 360 de metri, a fost descoperit in 2004, cand astronomii au evaluat ca sansele ca acesta sa se zdrobeasca de pamant la prima trecere pe langa Planeta Albastra, in 2029, sunt de una la 37.
Studii ulterioare au exclus insa posibilitatea unei ciocniri in 2029, cand oamenii de stiinta se asteapta ca acesta sa nu se apropie la mai mult de 29.450 de kilometri de Pamant, insa exista posibilitatea unui impact cu ocazia viitoarelor intalniri dintre cele doua corpuri ceresti.
Apophis este de cateva ori mai mare decat meteoritul care a devastat mare parte din Siberia in urma cu un secol si se calculeaza ca impactul a distrus 80 de milioane de copaci, pe o suprafata de 2000 de kilometri patrati. Apophis ar avea un impact de 100.000 de ori mai mare daca ar cadea pe pamant. Impactul ar vaporiza pur si simplu mii de kilometri patrati, si intregul pamant ar suferi de pe urma obturarii luminii solare si efectelor prafului eliberat in atmosfera.
Atacul ar costa miliarde de dolari
Perminov nu a spus exact ce intentioneaza sa faca Roscosmos, insa a precizat ca intentioneaza sa foloseasca legile fizicii pentru a devia traiectoria asteroidului, fara a apela la arme nucleare. Seful agentiei ruse a mai precizat ca, daca planul Roscosmos este pus in actiune, Rusia va lucra cu experti din Europa, SUA, China si alte puteri spatiale pentru a decide cea mai buna cale de actiune.
In teorie, exista mai multe tehnici pentru a evita o coliziune cu un asteroid. Cei mai multi specialisti sunt insa de acord ca cea mai sigura abordare este testarea acestor tactici pe asteroizi apropiati si mai mici, inainte de a le folosi pentru a devia traiectoria lui Apophis. Un astfel de atac ar costa mai multe miliarde de dolari, ridicand prima problema sesizata de expertul american: cine va plati pentru o asemenea misiune si, inca si mai important, cine o va aproba?
In 2008, un raport al expertilor in chestiuni privind spatiul solicita Consiliului de Securitate ONU sa ia decizia finala privind cea mai buna cale de actiune in cazul amenintarilor din spatiul cosmic. Consiliul de Securitate voteaza in general pe marginea chestiunilor ce ameninta pacea si securitatea internationala, insa in acest caz doar cateva state ar decide soarta pamantului. De vreme ce o coliziune cu un asteroid ar afecta intreaga umanitate, nu ar trebui sa aiba toata lumea un cuvant de spus- spre exemplu in cadrul Adunarii Generale? O alta optiune ar fi un referendum global – orice adult ar avea dreptul sa-si sustina varianta preferata.
O alta chestiune care apare in cazul initiativei rusilor este situatia in care unele state vor sa ia masuri, iar altele nu. Tarile dornice de actiune ar avea dreptul sa devieze orbita lui Apophis fara aprobarea celorlalte state? Sursa : Agentia.org