Operatiunea secreta Luna-Marte

In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici. Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea buna.
In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici. Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea  buna.
Fara a avea avantajul unui acces nemijlocit la relicvele si artefactele fotografiate de NASA pe alte corpuri astrale, exoarhelogii legati de Pamant sunt obligati adesea sa-si extraga informatiile din fotografii neclare, realizate aleator de sonde spatiale fara echipaj uman la bord. In virtutea handicapului inerent unei asemenea abordari a stiintei, o comunitate dedicata de cercetatori, adepti ai teoriei conspiratiei, a construit un scenariu sumbru: atat Luna cat si Marte erau candva intestate de arhitecti si constructori extraterestri, care s-ar mai putea afla si astazi acolo.

Musamalizare si sabotaj
Timp de peste un deceniu, cel mai vizibil si mai zgomotos promoter al teoriilor despre orasele martiene si lunare de odinioara a fost Richard C. Hoagland, autor de lucrari stiintifice. La mijlocul anilor ’80, Hoagland a strans o echipa de oameni de stiinta pentru a analiza un enigmatic obiect asemanator Sfinxului, prezent in mai multe dintre fotografiile planetei Marte, realizate de NASA. “Chipul de pe Marte”, cum este cunoscuta formatiunea ciudata, a ajuns oficial in analele istoriei conspiratiilor in vara lui 1976, atunci cand nava spatiala Viking 1 parcurgea, pentru a 35-a oara, o rotatie pe orbita in jurul Planetei Rosii. In timp ce facea fotografii ale unei regiuni desertice numite “Cydonia”, la o altitudine de circa 1.600 km de suprafata martiana, Viking 1 a inregistrat pe pelicula o imagine extrem de neobisnuita: o forma geografica ce se intindea pe 1,5 kilometri semana cu vederea frontala a unei fete umane sau, cel putin, a unei fete de umanoid. In cele doua imagini neclare, care de atunci au devenit celebre, “chipul” pare sa aiba intr-adevar ochi, nas si gura.
“Martianul” Hoagland
Desi NASA a afirmat ca fotografia reprezinta doar un efect al luminii pe o formatiune geologica naturala, doi specialisti in computere fara nicio legatura cu agentia spatiala, Vincent DiPetro si Gregory Molenaar, au marit digital imaginile folosind tehnici pe computer concepute de ei. Si au gasit detalii si mai uimitoare: ochii fetei respective pareau sa aiba pleoape iar strania fata parea sa aiba o gura plina de dinti si chiar o chica de par. Hoagland merge insa mai departe, distingand mai multe detalii in fotografiile disponibile: la cativa kilometri sud-vest de fata umana, el a pretins ca vede ruinele unui oras, inconjurat de piramide lungi de 1,5 kilometri, marginite de o formatiune similara cu o fortareata, ca un “fagure”, pe mai multe etaje, impartita in doua de un “bulevard principal” si ingramadita in jurul unei “piete centrale”. “Un intreg oras construit pe Marte, cu precizia unui maestru arhitect”, explica Hoagland in cartea lui “Monumentele de pe Marte”.
Avansand studierea fotografiilor, Hoagland a identificat o serie de relatii si proportii matematice intre trasaturile chipului, “orasul” din vecinatate si un al treilea obiect, o structura piramidala cu cinci laturi. Entuziastul cercetator a mers chiar pana acolo incat a pretins ca formatiunile de pe Marte incearca sa ne comunice mesaje importante de evolutie pentru umanitate, stabilind chiar bazele unei noi fizici, cea hiperdimensionala, care ne-ar putea oferi posibilitatea alimentarii cu energie din alte dimensiuni. Premisele indraznete ale lui Hoagland au fostt insa rapid atacate de cercetatori si oameni de stiinta, care acuza ca nefondate concluziile sale, despre care spun ca s-ar baza parca pe analizarea unor alte fotografii decat cele implicate, care nu se potriveau deloc cu sesizarile autorului.


Cu toate acestea, in jurul regiunii martiene Cydonia graviteaza speculatia ca NASA ar incerca insistent sa mascheze adevarul cu privire la orasul pierdut de pe Marte, ascunzand fotografii importante si chiar sabotandu-si propriile misiuni. O astfel de situatie s-a inregistrat chiar in august 1992, in timpul misiunii spatiale Mars Observer, care avea printre obiective si realizarea de fotografii de inalta rezolutie ale zonei Cydonia. Atunci, chiar inainte de a intra pe orbita Planetei Rosii, sonda spatiala a incetat sa mai transmita semnale spre Pamant. NASA a abandonat rapid misiunea, acuzand o pierdere de combustibil. Teoria conspirationista conturata in jurul acestei intamplari sustine ca NASA a trebuit sa distruga sonda Mars Observer pentru a pastra secretul asupra a ceea ce ascundea Cydonia. Sau, ar fi existat o alta forta, de provenienta extraterestra, care a lansat un atac asupra navei spatiale. Aceste teorii au fost intarite si de ceea ce s-a intamplat in cazul misiunilor rusesti care aveau ca obiectiv tot observarea Planetei Rosii. La sfarsitul anilor ’80, fosta Uniune Sovietica a trimis spre Marte doua vehicule spatiale fara echipaj uman, Phobos 1 si 2, cu intentia de a fotografia planeta si una dintre lunile ei, Phobos.
Prima sonda a suferit o defectiune tehnica pe drum. In 1989, Phobos 2 a ajuns la destinatie si a realizat fotografii extinse ale suprafetei martiene, dupa care si ea a incetat din activitate. Intr-una dintre fotografiile trimise spre Pamant de aceasta a doua sonda insa, se poate observa o umbra cu forma cilindrica, conturandu-se pe suprafata lui Marte. O serie de cercetatori din domeniul conspiratiilor pretind ca aceasta umbra a fost aruncata de o nava spatiala extraterestra chiar inainte de a spulbera sonda ruseasca. Oamenii de stiinta specialisti in sistemul planetar au explicat insa acest fenomen ca fiind o proiectie a lunii martiene Phobos, un satelit natural de forma neregulata.
In urma acestor intamplari, Hoagland va reveni din nou in atentie, oferind o serie de documente interesante tinute secret timp de 30 de ani. Primul era un raport elaborat de NASA in care se recomanda ca orice descoperiri viitoare referitoare la viata extraterestra sa fie secretizate, pentru a nu perturba civilizatia pamanteana a secolului al XX-lea. Al doilea reprezenta o anexa ciudata la statutul NASA in care se stabilea ca agentia spatiala americana este o ramura a institutiilor militare. Hoagland nu se va multumi insa doar sa prezinte aceste documente, comentand si ca ele au servit la mascarea deliberata a unei superputeri timp de 30 de ani, pentru a-i tine pe oameni in intuneric cu privire la descoperiri uimitoare de pe Marte si de pe Luna.
“Lunaticul” Brian
William L. Brian al II-lea, autor al cartii “Moongate: descoperirile secrete ale programului spatial al SUA”, lansata in 1982, isi va face si el aparitia  in “teatrul de razboi” al teoriilor conspirationiste, schitand un peisaj asemanator al lucrurilor, undein. Brian si-a propus sa faca o ancheta referitoare la ascunderea masinata de NASA a inteligentei extraterestre de pe Luna. Baza tezei sale este aceea ca NASA minte atunci cand pretinde ca gravitatia Lunii este de sase ori mai mica decat cea a Pamantului. Astfel, Brian doreste sa demonstreze ca NASA a descoperit, in anii ’60, despre campul gravitational selenar ca acesta are, in realitate, 64% din forta celui terestrui. Implicatiile acestei descoperiri sunt, potrivit lui Brian, suficient de infricosatoare incat sa stimuleze o musamalizare a NASA. Daca atractia gravitationala a Lunii ar fi intr-adevar apropiata ca valoare de cea a Pamantului, legea gravitatiei universale a lui Newton ar fi in intregime gresita si fizica conventionala s-ar baza pe o fundatie nesigura. Mai mult, autorul sustine ca o gravitatie puternica a Lunii ar mai implica si existenta unei atmosfere, care ar duce mai departe la posibilitatea existentei vietii, poate chiar a uneia evoluate.
Dezertorii cu sange albastru
Brian isi bazeaza aceasta teorie mai ales pe faptul ca astronautii care au ajuns pe Luna nu puteau face in inaltime salturi mai mari de 35 centimetri, inaltime care, la o gravitatie de sase ori mai mica decat cea de pe Pamant ar trebui sa fie de aproximativ doi metri in cazul unui individ cu o greutate de 180 kilograme, atat cat cantareau astronautii echipati. Considerand ca, atmosfera mult mai densa decat s-a declarat, a Lunii, ar fi putut fi si respirabila, Brian a acuzat chiar faptul ca existenta costumelor astronautilor avea singurul rol de a ascunde, in timpul filmarilor, adevaratele conditii de pe satelitul natural al Terrei. In continuare, marsand pe controversatele marturii ale lui Neil Armstrong, primul om pe Luna, autorul sustine chiar ca atunci cand oamenii au aselenizat au fost intampinati si monitorizati indeaproape de OZN-uri si chiar de entitati extraterestre. Mai tarziu, pe baza unor surse discutabile si subiective, Brian va afirma despre Luna ca nu este deloc un tinut pustiu asa cum sustine NASA. Luna, spune el, este de fapt un tinut placut, cu un “cer de culoarea sofranului”, cu vegetatie si viata in anumite zone, cu munti acoperiti de paduri, cu lacuri si rauri, si cu unele comunitati extraterestre. Teoriile lui Brian vor avea ecou intr-un alt domeniu al presupunerilor conspirative aerospatiale, cel denumit “Alternativa 3”, care a inceput initial ca o parodie fictiva, dar mai apoi a capatat proportii serioase in randul maselor. Dupa cum a fost expusa, Alternativa 3 ar reprezenta un complot conceput de o reuniune globala a elitelor vizand abandonarea in mainile maselor de rand a planetei Terra, suprapopulata si poluata, purtatorii de sange albastru fiind transportati in secret de pe Pamant, impreuna cu cohorte de oameni care sa reprezinte forta de munca, spre orasele-cupola de pe Luna si Marte. Sunt teorii mai mult decat indraznete, premise cel putin paranoice si temeri aparent lipsite de orice temei relevant, insa daca exista vreun pilon solid care sa le sprijine, acela este ca emitentii si adeptii lor sunt oameni invatati, pregatiti si inteligenti, ale caror concluzii nu sunt chiar unele indoielnice. Cu toate acestea, vanatori de celebritate si succes s-au ridicat din randurile celor mai curati, iar suspectarea de o asemenea pornire vine sa demoleze orice acreditare a unui promotor de teorii conspirationiste. Sursa : Descopera.ro

0 Response to "Operatiunea secreta Luna-Marte"

Trimiteţi un comentariu

Powered by Blogger