Ora Pământului: o păcăleală josnică












Nimic nu întruchipează mai bine mișcarea de mediu deturnată de corporații decât josnica farsă „Ora Pământului”.
O dată pe an suntem bombardaţi în toată lumea de campania „bunului simț”, campanie susținută prin publicitate, TV, radio, panouri publicitare, pliante, ziare şi în toate modurile posibile pentru un eveniment care implică oprirea luminilor timp de o oră pe an și care te invită astfel „să iei atitudine împotriva schimbărilor climatice.”

Ceea ce Al Gore nu spune este faptul că în perioada Cretacicului nivelul de CO2 a fost 1000 de ori mai mare ca acum şi că nivelurile mării au fost atât de mari încât America de Nord cuprindea o mare interioară/continentală. Antarctica a fost acoperită de păduri temperate şi dinozauri.
Știința nu doar a eșuat în a demonstra că schimbarea climei antropice are loc – în măsura în care acest domeniu este tratat de susținătorii Casei Albe, precum John Holdren care a redenumit „încălzirea globală” în „schimbarea climei globale” și mai nou în cea mai ambiguă versiune „alterarea climei globale”, dovezile arătând astfel că „oamenii de știință” ce tratează trivial această teorie au fraudat publicul de nenumărate ori. Demn de remarcat este faptul că John Holdren în persoană este o creatură a centrului Harvard Belfer, care este denumit de fapt după magnatul petrolier corupt Robert Belfer. O mare parte din politica ce provine din centrul Belfer sfârșește în fața delegaților ce iau parte la cele mai frauduloase și ineficace summit-uri privind schimbările climatice ce au fost ținute recent în Copenhaga și Cancun.






Dacă ne oprim puțin să analizăm corporațiile ce sponsorizează „Ora Pământului” sau WWF (World Wide Fund – Fondul Mondial pentru Natură), sau mulțimea bancherilor și a industriilor petroliere care-și dirijează politica climatică în centre precum Belfer Center de la Harvard, ar trebui să ne dăm seama că aceștia, împreună cu multe alte societăți, au contribuit la profanarea planetei, au deturnat ecologia și o mulțime de activiști bine intenționați întrucât interesele acestor corporații sunt îndreptate numai spre a profana planeta și civilizațiile următoare, numai că acum au perceput și o justificare morală.

La ce altceva să te aștepți de la o organizaţie atât de mare cu numeroase corporații și afiliați?

Pentru a rezolva aceste probleme, soluţiile propuse implică, desigur, consolidarea puterii aflate în mâinile guvernului, o primă soluţie fiind taxele pe carbon care să fie plătite direct la bancherii privaţi, regulamente, reguli și legi pe care numai corporațiile megalitice și le-ar putea permite ca să corespundă acestor competiții de eliminare care au cauzat mediului prejudicii considerabile, reale și verificabile.



„Ceasul de carbon” a lui Deutsche Bank. Ideea că bancherilor, recunoscuți în mod universal pentru lăcomia și mizeria umană, le-ar păsa vreun pic de mediu este absolut ridicolă. Dar dacă se ia în considerare faptul că Deutsche este unul dintre „participanţii de vârf” în piaţa creditelor de carbon, atunci are sens.
Cum rămâne cu realele pericole de mediu? Cum rămâne cu industria nucleară dezlănțuită, cu uraniul sărăcit și depozitat în teatrele de conflict aflate în expansiune continuă antrenate de către Occident, cum rămâne cu plantele modificate genetic, cu deplasarea animalelor și coruperea speciilor naturale care locuiesc pe această planetă? Sau cum rămâne cu ineficientele mega industrii agricole, de logistică și petrol, cu erbicidele și pesticidele otrăvitoare aruncate pe produsele noastre alimentare de companii precum Monsanto sau cu comerțul liber care arde tone de combustibil diesel pentru a aduce brelocuri din plastic de la fabricile din China pe meleagurile Americii, iar lista poate continua la infinit.
Soluţiile reale, în general, nu implică guverne și corporaţii, de fapt, ca o necesitate, ele trebuie să le excludă. „Mariajul” dintre interesele corporatiste şi reglementările guvernamentale ar trebui să fie ceva asupra căruia să putem cădea cu toții de acord, indiferent unde ne-am situa în spectrul politic.

Soluţiile reale implică o educaţie reală în ştiinţă, tehnologie, design, şi fabricație. Acest lucru le oferă oamenilor din toate nivelurile societăţii posibilitatea de a evalua corect problemele şi de a aplica soluţii locale.

Agricultura ecologică la nivel local cuplată pieței locale de fermieri ar putea elimina complet necesitatea otrăvii Monsanto, îngrăşămintele şi culturile modificate genetic și de aici s-ar continua cu înlocuirea reţelelor logistice petroliere intensive care distribuie mari cantități de produse agroalimentare.

De fapt, dacă stai bine să te gândești, aproape toate aceste soluţii reale implică o comunitate adevărată şi o acţiune locală. Acestea nu sunt soluții care implică politici, taxe, şi regulamente, ci mai degrabă tehnologia, educaţia constructivă, soluţii tehnice pragmatice, care nu numai că ar face mediul nostru mai locuibil, dar ar face ca economiile noastre locale şi comunităţile să devină viabile şi autonome. Motivul pentru care acest lucru nu se face? Veţi observa că nici una dintre aceste activităţi nu necesită sponsori precum Walmart, Nike, IBM, Toyota, Bank of America, Coca-Cola, HSBC, CitiBank, IKEA, Nokia etc.
Așadar, are vreun sens faptul că problemele reale şi soluţiile lor au devenit ţinta unor prădători precum conglomeratul corporativ care este WWF? Are vreun sens ideea lor de a ne oferi soluții „alternative”, centralizate și corporative care înlocuiesc activismul local?

Spre a înțelege mai bine cum stau lucrurile, fiecare ar trebui să cerceteze pentru sine lista sponsorilor corporației World Wide Fund pentru a afla ce fel de nume se învârt aici și ce expun interesele reale ale corporatiștilor care ne țin într-un război perpetuu aflat pe marginea unei ruine financiare.
Sincer, chiar putem crede că acestor corporaţii le pasă de manipularea responsabilă a planetei? Că le pasă de oameni și de mediul înconjurător? Nu sunt ei în centrul celor mai oribile scandaluri, atrocităţi și războaie ale epocii noastre? Dacă suntem interesați de mediu ar trebui să cercetăm modul în care să ne putem ajuta pe noi și comunitatea în care trăim şi să devenim independenți de foamea petrolieră, de lumea devastatoare a corporaţiilor care își promovează propria versiune de „ecologism” prin intermediul unor organizaţii deturnătoare ca WWF. Ei au creat, prin propria viziune, o religie malthusiană ce are la bază ura umană și supunerea servilă pentru un guvern mondial ce „promite” să repare problemele pe care chiar el le-a creat.
Hai să fim mai deștepți de-atât și să privim un pic peste inițiativa aberantă care este „Ora Pământului” și să căutăm în ansamblu și la nivel local niște soluții reale. Să gândim și să acționăm local. Deja este știut de fiecare care sunt problemele la nivel local, în orașele natale sau cele în care locuim și în mod aproape sigur deja se știe ce este de făcut pentru a repara problema. Este ideal ca fiecare să facă tot ce este cu putință și în interesul personal spre a rezolva aceste lucruri pentru că nu necesită ca șarlatani precum Al Gore să te țină de mână în timpul acesta spre a-i plăti taxa pe carbon. Sursa : Infocon.ro

2 Response to "Ora Pământului: o păcăleală josnică"

  1. Blogger says:

    You might be eligible for a complimentary $200 Ikea Gift Card.

    Blogger says:

    There is a chance you're eligible for a complimentary $300 WALMART Gift Card.

Trimiteți un comentariu