Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

 

Surse bine documentate, din cadrul Serviciilor Secrete, ne-au explicat că, deşi Vasile Blaga este ţinta lui Traian Băsescu în scandalul arestărilor de vameşi, Chiorul nu are curajul să meargă pînă la capăt. Aşa cum s- a observat, în acest scandal, toate mediile de presă îl identifică pe Buldog ca fiind „Regina” de pe tabla de şah a corupţiei generalizate din vămile României. Vasile Blaga tace intenţionat în acest episod al conflictului, convins fiind că nimeni nu va îndrăzni să îl atingă, în afara diverselor apropouri bătute de unii pe posturile de televiziune. Siguranţa umflatului este dată de faptul că, pînă în momentul îndepărtării sale din funcţia de ministru de Interne, el chiar a fost „Regele” unui sistem de recoltare a cotei de 50% a şpăgilor din punctele vamale de frontieră ale României. Precizăm că nu ne referim la Marea Corupţie din vămi, în valoare de miliarde de euro – ci doar de banii de buzunar ai Mafiei. Concret, în această calitate, conform surselor noastre, Vasile Blaga s-a ocupat de exportul în străinătate al banilor cash, veniţi către vîrful PDL-ului din şpaga recoltată. Vameşii erau cei care adunau banii de la traficanţi şi vărsau, săptămînal, către căpeteniile PDL-iste ale regiunii partea ce li se cuvenea celor care îi ţineau în funcţie. De aici, banii ajungeau la Bucureşti, o dată pe lună, cash, în genţi sau sacoşe, aduse de curieri de încredere ai şefilor PDL, iar de aici, printr-o operaţiune de tipul „Ţigareta”, îşi luau zborul, la propriu, către Lichtenstein, îmbarcaţi, cu complicitatea vameşilor şi a poliţiştilor de frontieră de la Aeroportul Băneasa, la bordul unui charter închiriat de la o firmă cipriotă. O dată banii ajunşi în Lichtenstein, sistemul era destul de simplu: prin intermediul unei firme locale, care are ca obiect de activitate administrarea firmelor off-shore, banii erau preluaţi, număraţi şi depuşi în conturile stabilite de cel care comanda lucrarea. Sursele noastre spun că firma care se ocupa de numărarea banilor şi vărsarea lor în conturile indicate lucra pe bază de opis lunar, pe care îl primea de la Vasile Blaga, iar în capul listei figura contul lui Traian Băsescu. Aceleaşi surse spun că operaţiunea şi-a schimbat administratorul în momentul în care Vasile Blaga a fost debarcat din fruntea Ministerului de Interne. Operaţiunea a fost preluată de actualul director al ANAF, Sorin Blejnar, care acţionează la ordinul şi la indicaţiile amantei prezidenţiale Elena Udrea. În acest context, în afara de a-l băga în gura presei pe Vasile Blaga, Traian Băsescu nu are curajul să facă nici o altă mişcare din cauză că, pentru a-şi scăpa pielea, Buldogul poate face, în orice moment, publice conturile acestuia, alimentate cu „bani negri“ şi care sînt interesante şi pentru organismele internaţionale, de tipul FBI sau Interpol. Am mai aflat că acest mecanism de împărţire a şpăgilor provenite din traficul vamal era dirijat în judeţe de baronii locali ai PDL. Astfel, punctele vamale din Nord-Estul României erau păstorite de preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, vămile din Nord-Vestul ţării erau stăpînite de finul lui Traian Băsescu, primarul penal al Aradului, Gheorghe Falcă, cele din Sud-Vest erau controlate de Sorin Frunzăverde, vămile din Sud erau patronate de Mihai Stănişoară, iar cel mai mare punct vamal al României, Vama Port Constanţa, era coordonată chiar de Mircea Băsescu. Mafia pedelistă recolta numai din această afacere de taxare a traficanţilor mici şi medii circa 5 milioane de euro săptămînal, adică aproximativ 20 de milioane lunar, bani care luau calea „căciulii“ din Lichstenstein. Precizăm faptul că suma totală care se colecta din vămile de frontieră pe acest sistem era de aproximativ 40 de milioane de euro lunar, dar banii care intrau în buzunarele Mafiei PDL reprezintă doar 50% din sumele colectate, cealaltă jumătate fiind împărţită de angajaţii sistemului vamal – şi aici, după o schemă bine pusă la punct. În organizarea şpăgilor şi a circulaţiei acestora, sursele noastre spun că pot fi identificate, cu uşurinţă, celebrele piese de şah, iar denumirile vehiculate erau folosite pentru cei implicaţi direct în sistem. Pionii erau agenţii vamali care se ocupau de negocierea cu traficanţii a sumelor încasate şi preluarea acestora. Caii erau şefii de tură care supravegheau pionii, numărau banii şi îi transferau superiorilor, respectiv Nebunii. Aceştia erau, de obicei, adjuncţii vămilor. În această fază, banii erau împărţiţi pe căprării, jumătate erau daţi deoparte şi se distribuiau între angajaţii vamali, iar jumătate mergeau la Ture, pe care sursele noastre le-au identificat cu şeful vămii şi primul adjunct al acestuia. Ei transmiteau către baronul local PDL, identificat cu Regina, partea care i se cuvenea. În funcţie de încasările din 24 de ore, operaţiunea de decontare se făcea zilnic, sau o dată la cîteva zile. Împărţirea banilor între angajaţii vamali depindea de la vamă la vamă, în funcţie de deciziile şefilor, iar procentele erau stabilite în ordine ierarhică. Pe lista de plăţi, din partea vameşilor, erau incluşi (ocazional sau constant) şi şefii direcţi de la Regionala Vamală, care, practic, asigurau liniştea operaţiunii, sau anunţau din timp controalele la punctele vamale respective.

Revenind la prima jumătate a şpăgilor centralizate în vămile de frontieră, din suma de 20 de milioane de euro exportată lunar, firma din Lichtenstein care se ocupa în exterior de operaţiunea de alimentare a conturilor oprea 5% ca plată pentru servicii, iar apoi banii erau împărţiţi. Şi acum, partea cea mai interesantă: contul lui Traian Băsescu primea regulat 20% din sumă, cele ale lui Emil Boc şi Vasile Blaga cîte 15%, 10% intra în contul ministrului de Finanţe, 5% în contul şefului ANAF, Sorin Blejnar, cîte 5% mergea către conturile baronilor PDL implicaţi în operaţiune (respectiv Gheorghe Flutur, Gheorghe Falcă, Sorin Frunzăverde şi Mihai Stănişoară), iar 10% în contul lui Mircea Băsescu, pe principiul că Portul Constanţa avea cel mai important aport la operaţiune. Pentru a avea o imagine de ansamblu cît mai completă, trebuie menţionat că în aceste colecte de „bani negri“ nu intrau operaţiunile de mare evaziune fiscală, care, în general, sînt efectuate de anumiţi oameni de afaceri agreaţi de Putere, unde şpaga are tarife mult mai mari, negociate special, iar operaţiunile sînt realizate la vămile de interior ale României, unde are loc întocmirea actelor. În acest caz, este vorba uneori de sute de milioane de euro lunar, bani proveniţi din marele trafic cu alcool, tutun, cafea, combustibili, sau armament. Aceste acţiuni de mare anvergură sînt mult mai bine secretizate, iar beneficiile pentru liderii actualei Puteri, în frunte cu Traian Băsescu, sînt infinit mai mari. Din cînd în cînd, cîte o astfel de afacere mai apare în presă, în momentul în care făptaşii ei uită să plătească şpăgile cuvenite, sau încearcă să se tocmească cu stăpînii din umbră, care le permit să se îmbogăţească prin eludarea sistemului fiscal românesc. Un astfel de exemplu, care a trecut aproape neobservat, este acela al fostului secretar de Stat din Ministerul Finanţelor Publice, Graţiela Iordache, care a fost dată pe mîna DNA de gaşca pedelistă pentru că la un prejudiciu de 44 de milioane de euro, făcut prin eludarea taxelor şi accizelor din afaceri cu tutun, în perioada noiembrie 2007- aprilie 2009, a uitat să dea partea de 25% către liderii Mafiei PDL, începînd cu Traian Băsescu. Mai mult, Graţiela Iordache, bazîndu-se pe faptul că Traian Băsescu nu va cîştiga încă un mandat, iar stăpînii se vor schimba după decembrie 2009, a refuzat să contribuie la campania electorală a acestuia, ceea ce i-a adus în 2010 eliberarea din funcţia de secretar de Stat, precum şi un dosar la DNA, cu acuzaţia de complicitate la evaziune fiscală.  Sursa : Tricolorul.wordpress.com