Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

Guvernantii actuali, în frunte cu Traian Basescu, mint cu nerusinare populatia ca România este într-o situatie financiara dificila si numai prin actuala politica de austeritate se poate evita riscul incapacitatii de plata a salariilor si pensiilor. Nici ca se poate o minciuna mai mare.
În primul rînd, actuala Putere nu vrea sa elimine coruptia, pentru ca ar lovi în clientela politica de care este înconjurata si pe care se sprijina financiar atunci cînd are nevoie.
În al doilea rînd, actuala Putere sustine în mod nejustificat anumite institutii care s-au dovedit de-a lungul timpului nocive nu numai climatului democratic al tarii, dar si bugetului acesteia.
Astfel, în timp ce salariile sînt reduse cu 25%, la pensii se preconizeaza o noua impozitare, de 5,5%. Institutii precum Institutul Cultural Român (ICR), condus de “celebrul” Horia Roman Patapievici, fiul agentului bolsevic Denis Patapievici, zis si Dionisie, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), Consiliul National al Audiovizualului (CNA), Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), Agentia Nationala de Integritate (ANI) sînt finantate de guvern cu bani grei, desi rolul lor în societatea româneasca este minor sau chiar daunator.
Bugetul alocat în anul 2010 Institutului Cultural Român a fost de 38.482.000 lei noi, la fel ca în anul 2009. Însa în proiectul initial al Executivului era preconizata, pentru anul 2010, cresterea bugetului ICR cu 42,92% fata de anul precedent, în vreme ce majorarea prevazuta în cazul Academiei Române era de doar 12,5%. S-a remarcat, de asemenea, faptul ca fondul de premiere al ICR a crescut în 2010 cu 33% fata de anul 2009 si cu 90% fata de anul 2008, în comparatie cu Academia Româna, unde cresterea este de 0,81%.
Din acesti bani s-a înfruptat copios si Catalin Avramescu, care e si consilier prezidential, tiparindu-si de curînd o carte la Editura Princeton pe banii ICR – 7.000 de euro. Dar sa vedem ce face acest institut pentru România, pentru ca, daca analizam activitatea sa, ajungem la concluzia ca a adus numai prejudicii imaginii tarii noastre în exterior. În 2008, Institutul Cultural Român a fost aspru criticat pentru expozitia “Libertate pentru oameni lenesi”, de la New York, care ar fi trebuit sa promoveze arta contemporana româneasca.
În schimb, au fost prezentate falusuri, zvastici, iar unele dintre cele mai vechi simboluri ale Istoriei Nationale si Crestinismului au fost batjocorite. Lucrarea cea mai controversata a fost un ponei, care avea desenata o zvastica pe pulpa din spate. Pentru ca în Statele Unite sînt interzise simbolurile fasciste, politia americana a facut o vizita la Galeria Româna din New York. Horia Roman Patapievici pretindea ca zvastica nu este interzisa în Statele Unite ale Americii, pentru ca “acesta este înca un stat liberal”. El spunea ca este interzisa doar desenarea zvasticii pe sinagogi sau pe case ale caror proprietari sînt evrei. “Conform acuzatiilor, acest ponei ar trebui sa fie ori o sinagoga, ori o casa evreiasca”, a declarat Patapievici.
În acelasi an, Institutul Cultural Român a fost implicat într-un nou scandal, de data aceasta cu tenta sexuala. Purtatorul de cuvînt al ICR New York, Cristian Neagoe, a postat pe net numeroase fotografii, în care acesta rade parul pubian al unei doamne. Acelasi oficial român recunostea ca bea urina iubitei sale, considerata de el mai puternica decît toate drogurile pe care le-a încercat. Într-un editorial pentru o revista culturala, Neagoe se prezinta ca un consumator de droguri. Iata, deci, pe cine plateste Statul Român sa îl reprezinte, în timp ce mii de români nu au ce sa puna pe masa copiilor.
Dupa scandaloasa expozitie artistica “româneasca” de obscentitate si kitsch organizata de ICR-New York, conducerea ICR, prin filiala sa de la Berlin – acelasi institut, a carui misiune primordiala este promovarea valorilor românesti în strainatate – a decis sa reprezinte România prin “arta” satanica. Incursiunea în ritualul satanic prin sînge si, iarasi, obscenitati macabre, se realizeaza atît sub patronajul Institutului Cultural Român, al carui presedinte de onoare este Traian Basescu, cît si sub “înaltul patronaj al Consulatului General al României la Bonn”. “Arta” si agresiunea antiromâneasca mascata “cultural”, patronate si promovate de ICR, au încurajat dezvoltarea “artistica” a altor manifestari similare, de insultare a Mîntuitorului, a Bisericii si a României, folosindu-se aceeasi metoda ieftina, scabroasa, patentata de Patapievici.
Aflata la Reuniunea Anuala a Diplomatiei Române, într-o disputa publica stîrnita chiar de ea pe tema premierii, din banii nostri, ai “patibularilor”, a unui revizionist maghiar recunoscut – directorul Duna TV si al postului adiacent cu nume sugestiv, Autonomia TV, Cselényi Laszlo – directoarea ICR-Budapesta a exclamat, referitor la acest act: “EU NU REPREZINT ROMÂNIA!”. Întrebata fiind de ziaristii prezenti la manifestare în numele cui a oferit atunci acel premiu, Brîndusa Armanca a continuat: “În numele ICR-Budapesta!”. Si ICR-Budapesta pe cine reprezinta? “Treaba noastra!”, a fost raspunsul incredibil, venit din partea functionarului public pripasit la Budapesta. Iata, deci, cine sînt personajele platite din bani publici românesti si aflati sub protectia directa a presedintelui tarii, care, nu mai departe de saptamîna trecuta, a participat la Congresul Miscarii Democrat-Crestine Maghiare.
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, mai pe scurt CNSAS, este o alta institutie bugetofaga, care pîna în prezent nu si-a aratat rostul pe pamînt, ba, din contra, a generat numai vrajba în societatea româneasca, si mai mult decît atît, a daunat si Sigurantei Nationale. CNSAS a fost înfiintat cu scopul punerii în practica a sceleratei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica. Aceasta lege a fost adoptata de Parlament la presiunea infernala a unor razbunatori de profesie, gen Ticu Dumitrescu, port-drapel al Puterii CDR-iste de la acea vreme, cu toate ca se stia foarte bine ca, din toate timpurile, Serviciile Secrete constituie si “politia politica” a oricarui stat si ca, mai mult, ele sînt sistemul imunitar al natiunii, constituind conditia sine qua non a supravietuirii sale.
Actiunea în sine de deconspirare a ofiterilor Securitatii si a informatorilor este profund antidemocratica si anticonstitutionala, fiindca blamul este aruncat asupra unei întregi categorii profesionale – cadrele Serviciilor Secrete – si a colaboratorilor acesteia, fara de care activitatea de informatii nu poate fi realizata. De aceea, în realitate, trebuie condamnata însasi Legea nr. 187/1999 si, în aceeasi masura, trebuie condamnati si autorii ei, parlamentarii care au votat-o, sustinatorii ei si cei care fac agitatie antinationala folosindu-se de ea, acum. Cert este un fapt, acela ca institutia respectiva este tinuta în brate pentru a fi folosita drept factor de santaj si presiune politica asupra adversarilor.
Altfel, daca ar fi benefice sau macar rezonabile, respectivele interese ar fi sustinute în mod public si nu subteran. Pentru a obtine cele mai eficiente profituri, presiunea se realizeaza asupra factorilor politici. Pentru atingerea scopurilor lor, grupurile de presiune folosesc mijloace ilegale. Acest fapt explica atitudinea antinationala si antiromâneasca a unor personaje, precum Mircea Dinescu, Horia Roman Patapievici, Stejarel Olaru, Marius Oprea, Dorin Dobrincu, Gabriel Andreescu, Vladimir Tismaneanu si alti asemenea indivizi, adepti ai “societatii deschise” a lui George Sörös si agitatori ai G.D.S. Toti acestia formeaza un grup de presiune extrem de virulent pentru România. Acesti factori de presiune au fost folositi, iar unii sînt în continuare la dispozitia sefului statului pentru combinatiile politice ale presedintelui-jucator.
În ianuarie 2010, pentru ca tot sîntem în criza, parlamentarii din comisiile reunite de buget-finante au aprobat majorarea bugetului pentru fondul de salarii al CNSAS cu peste 900.000 lei, pîna la 12,56 milioane lei noi, precum si repartizarea unei sume de 13.000 lei noi, pentru plati clasificate ca sporuri pentru conditii de munca la categoria “salarii de merit”. Mai multi juristi de marca au aratat în interventiile lor ca însasi legea CNSAS lezeaza drepturi constitutionale, întrucît ar trebui sa fie doar o autoritate administrativa autonoma, însa este un organism care îsi depaseste atributiile.
Sergiu Andon preciza ca Parlamentul nu avea dreptul sa constituie un organism suprastatal, respectiv CNSAS, care nu se încadreaza în separarea puterilor statului si care depaseste cu mult în atributii prevederile Legii privind Arhivele Securitatii. “Legal, aceasta institutie ar fi trebuit sa asigure liberul acces al populatiei la dosarele Securitatii, nu sa faca judecati dupa norme proprii, cu mecanisme abuzive, practici abuzive si rezultate abuzive”, sustinea Andon.
Consiliul National al Audiovizualului (CNA) este, ca si celelalte doua institutii analizate mai sus, o entitate care nu si-a aratat utilitatea si care nu a produs decît scandaluri publice, cenzura si paguba bugetului de stat. Cheltuielile CNA cu personalul au crescut în bugetul pe 2010 la 9.984.000 milioane de lei noi, fata de 7.984.000 cît era prevazut initial, initiativa apartinîndu-i senatorului UDMR Tiberiu Bokor, care a propus ca banii sa fie luati din rezerva bugetara. Faptul ca aceasta institutie produce cheltuiala bugetului de stat si nu profit, prin plata celor 164 de angajati, rezulta si din declaratia lui Razvan Popescu, potrivit caruia, anul trecut (n.n. – 2009), CNA a adus la bugetul de stat aproximativ 2 milioane de lei.
Comparati suma cheltuita de stat cu cea reprezentînd veniturile si veti constata o diferenta semnificativa în minus. Si daca mai constatati ca acest CNA se multumeste sa traiasca discret, sa stampileze productiile cu cerculete continînd o cifra si sa amendeze anumite posturi TV ostile Puterii, avem imaginea concreta a activitatii celor 11 persoane din care este compus staful, fiecare cu calitate de demnitar al Statului Român, cu secretara si masina la scara.
Pe acelasi palier se înscrie si Agentia Nationala de Integritate, fara activitate, dar cu buget corespunzator.
Pentru anul 2010, suma alocata acestei institutii de la buget se ridica la valoarea de 12.360.000 lei noi, din care 6.668.000 lei reprezentau numai salariile personalului angajat. Suma este asigurata 100% de la bugetul de stat. Sigur ca avînd banii pe mîna, dar care nu sînt ai lor, cei din conducere îsi mai permit sa faca si mici ghesefturi, ca doar asa se procedeaza în regimul portocaliu al lui Basescu-Boc. Astfel, Agentia Nationala de Integritate (ANI) va plati unei firme private suma de 3,3 milioane de euro, timp de 4 ani, pentru arhivarea electronica a declaratiilor de avere ale demnitarilor si functionarilor publici din Romania. Concret, toate declaratiile depuse de functionari vor fi scanate si apoi arhivate electronic, dupa care vor fi postate pe un site pe internet la care vor avea acces toti cei interesati. Pîna aici toate bune si frumoase, dar modul de încredintare a contractului ridica serioase semne de întrebare.
În primul rînd, trebuie spus ca firma cîstigatoare, Star Storage SRL, a pierdut prima licitatie pentru acest contract, deoarece nu respecta conditiile din caietul de sarcini. Culmea este ca peste un an s-a organizat o a doua licitatie, iar Star Storage a participat singura si a cîstigat, desi a prezentat o oferta mult mai mare decît prima data. Mai trebuie spus ca ANI avea prevazuta în buget doar suma de 1,9 milioane de euro pentru achizitionarea acestor servicii, si nu 3,3 milioane de euro, cît va plati în cele din urma pentru acest contract. Interesant este si faptul ca o parte din prevederile acestui contract au fost secretizate. De ce? Pentru ca acest regim ilegal si abuziv permite clientelei sale politice sa-si bata joc de banii publici, asa cum rezulta si dintr-un raport al Curtii de Conturi. Agentia Nationala de Integritate, institutia creata pentru a veghea asupra “integritatii financiare” a demnitarilor, da dovada de o risipa greu de crezut în cheltuirea banului public.
Neregulile grave constatate la ANI se definesc si prin aruncarea pe fereastra a peste 23.000 de euro pentru închirierea unui apartament, pe care aceasta institutie nu l-a folosit niciodata. Agentia Nationala de Integritate a primit în 2007, prin Hotarîre de Guvern, un sediu în suprafata de 1.429,4 mp pe Bulevardul Lascar Catargiu nr. 15. Cu toate acestea, în luna noiembrie 2008, conducerea ANI a încheiat un contract de închiriere pentru un apartament cu destinatia de birou pentru care a platit nu mai putin de 7.691 de euro pe luna. Potrivit raportului Curtii de Conturi, este vorba despre un apartament duplex, în suprafata de 203 mp, situat pe Bulevardul Aviatorilor nr. 63, contractul fiind încheiat pe o perioada de trei luni pentru suma de 85.832 de lei noi, adica 23.073 de euro (la cursul de 3,72 lei pe 1 euro valabil la data de 7 noiembrie 2008, cînd a fost încheiat contractul).
Potrivit raportului Curtii, apartamentul nici macar nu a fost folosit pe toata perioada derularii contractului, iar pretul chiriei pe metru patrat, raportat la pretul zonei, este cel putin dublu. “Chiria lunara prevazuta în contract se situeaza aproape de valoarea maxima, achizitia s-a facut la pret dublu fata de cel real. Astfel, prin contract s-a stabilit contravaloarea chiriei la 41 euro/mp, iar pretul pietei era pentru zona 10-20 euro/mp”. Închirierea apartamentului respectiv nu a fost singurul contract de achizitii pagubos pentru bugetul institutiei facut de conducerea ANI. O situatie similara a gasit Curtea de Conturi si în privinta unui contract de închiriere de sisteme informatice.
Este vorba despre 30 de calculatoare, care au fost închiriate la pretul de 2.474 de euro fara TVA, pe luna, timp de 4 luni. Per total, pretul platit de ANI a fost de 11.777 de euro, achitati la cursul de la data încheierii contractului, 1.07.2008. Raportul noteaza ca, anterior acestui contract, în martie 2008, ANI achizitionase alte echipamente informatice, care aveau caracteristici aproximativ similare si care erau oarecum identice celor închiriate în august. Pretul unitar pentru aceasta achizitie a fost de 669,96 euro/echipament. “Prin contractul nr. 25/01.07.2008 au închiriat echipamente la o chirie lunara de 98,14 euro/luna per bucata x 4 luni asadar o valoare/echipament a chiriei de 392,56 euro/luna (TVA inclus), ceea ce releva faptul ca în 4 luni ANI a achitat sub forma de chirie 58,7% din valoarea echipamentelor care puteau fi achizitionate.
Echipamentele nu au fost închiriate pentru o lucrare anumita sau pentru necesitati de maxima urgenta, ci pentru activitatea permanenta a institutiei, ceea ce înseamna o închiriere dezavantajoasa pentru bugetul statului”. Desi exista înca din 2001 o Ordonanta care stabilea clar numarul de autoturisme pe care o institutie, respectiv un demnitar, le pot detine, ANI nu a tinut cont de prevederile acesteia. În anul 2008, ANI folosea 6 autoturisme, iar în parcul propriu avea 5 autoturisme, plus 1 primit de la MAI. Astfel, ANI a încalcat prevederile Ordonantei 80/2001, potrivit careia institutia putea detine în parcul propriu, raportat la numarul de personal, numai 2 autoturisme, în timp ce presedintele (care are rang de secretar de Stat) avea dreptul la 1 autoturism, iar secretarul general la înca 1.
Neregulile constatate în activitatea Agentiei de inspectorii Curtii de Conturi se refera si la acordarea în mod gresit a unor indemnizatii din bugetul institutiei. În acest caz este secretarul general al institutiei, Horia Georgescu, care, desi fusese delegat de Ministerul Justitiei sa faca parte din Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, a fost platit din bugetul ANI. Este vorba, pe tot anul 2008, de suma de 21.194 de lei noi care a reprezentat indemnizatia primita de Georgescu pentru participarea la sedintele respectivei Comisii. Astfel, desi legea stabileste ca indemnizatia respectiva se plateste din bugetul institutiei care face desemnarea în comisie, totusi banii i-au fost platiti lui Horia Georgescu din bugetul Agentiei de Integritate, si nu din cel al Ministerului Justitiei.
Mai mult, desi banii au fost luati din pusculita ANI, calculul indemnizatiei (care este 50% din salariu) a fost facut prin raportare la salariul pe care Horia Georgescu îl avea la Ministerul Justitiei, dupa cum optase acesta. Nereguli au fost identificate de Curtea de Conturi si în ceea ce primeste sporurile acordate unor angajati. Astfel, printr-un ordin semnat la 19 februarie 2008, seful ANI a aprobat doua functii, de director si director general adjunct, care nu se regaseau în anexa bugetului aprobat al institutiei.
Prin urmare, 2 angajati au primit nelegal indemnizatia de conducere de 55% aferenta functiei de director general adjunct. În plus, alti angajati au primit ilegal indemnizatia de conducere de 30% aferenta functiei de sef de serviciu. În acest caz se afla între 2 si 4 angajati, caci fata de cele 7 posturi de sef de serviciu aprobate prin Legea Bugetului de Stat, raportul Curtii de Conturi arata ca un numar curpins între 9 si 11 angajati au primit acest spor. O alta neregula sesizata de raportul Curtii de Conturi se regaseste în privinta organizarii cabinetului presedintelui Alexandru Macovei.
Timp de aproape 4 luni, în perioada ianuarie-14 aprilie 2008, Macovei a ocupat postul de vicepresedinte. Cu toate acestea, în aceasta perioada, desi postul de presedinte al institutiei era vacant, cabinetul presedintelui a functionat, existînd personal încadrat aici, care si-a primit salariile.
Aceasi situatie s-a înregistrat la cabinetul vicepresedintelui, dupa ce aceasta functie a fost vacanta, o data cu trecerea lui Macovei pe postul de presedinte. În consecinta, aceste cabinete au functionat ilegal în perioada în care functiile aferente au fost vacante. Mai mult, în aceeasi perioada de la începutul anului 2008 în care functia de presedinte era vacanta, la cabinetul presedintelui au fost ocupate doua posturi de consilier personal, în loc de unul. În 2008, prin Legea Bugetului de Stat, ANI a primit un buget initial de 7.831.000 de lei noi.
Numai ca, ulterior, presedintele ANI a cerut marirea sumei alocate la prima rectificare bugetara. Informatia este prezentata chiar în Raportul de Activitate pe care seful ANI l-a postat pe site-ul Agentiei, iar motivarea cererii de suplimentare de fonduri este data de necesitatea “operationalizarii Agentiei”.
Suplimentarea, preciza Macovei, a fost ceruta pentru urmatoarele linii bugetare: cheltuieli de personal, bunuri, servicii si active nefinanciare, adica exact capitolele la care raportul Curtii de Conturi releva încalcari ale legilor. Suma solicitata în plus de Agentie era de 5 milioane de euro, dupa cum arata în raport presedintele ANI. La rectificarea bugetara însa, ANI a primit numai 3 milioane de lei. Potrivit Organigramei publicate pe site-ul ANI, institutia are 200 de posturi, inclusiv demnitari. Presedintele Alexandru Macovei a primit pe tot anul 2008 de la Agentie un salariu de 97.522 de lei noi si 6.945 de lei diurna de deplasare.
Secretarul general Horia Georgescu a obtinut definitiv postul de secretar general în noiembrie 2008, dar din aprilie fusese delegat ca interimar de la Ministerul Justitiei pe aceasta functie. El a declarat venituri de la ANI de 7.422 de lei, de la Ministerul Justitiei de 119.593 de lei, iar de la DNA de 8.275 de lei.
Exemplele pot continua, subiectul constituind o tema pentru o teza de doctorat. Deocamdata, ne oprim aici si concluzionam cu un calcul simplu: daca ar fi sa socotim numai sumele bagate de bugetul României în buzunarele acestor institutii, ar rezulta o valoare de 15 milioane de euro. Acesti bani, dupa cum s-a vazut din probele prezentate mai sus, sînt, practic, aruncati pe Apa Sîmbetei. Nu ar fi mai bine daca Traian Basescu ar începe reformarea statului cu aceste institutii, care nu au absolut nici un fel de necesitate în prezent? Este o tema de gîndire pentru actuala Putere. Si înca ceva.
Ce-ar fi daca sumele acestea ar fi orientate catre alte necesitati, reale, cum ar fi indemnizatiile de maternitate, sau fondul de salarii al altor institutii, care slujesc, într-adevar, natiunii, sau catre fondul de pensii? Noi credem ca ar fi mai corect asa. Sura : Wikileaks.ro