Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

În 6 februarie 1929, Montague Norman, preşedintele băncii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finanţe american, Andrew Mellon. Consecinţa a fost ridicarea imediată de către Federal Reserve a dobânzii oficiale. La 9 martie 1929, Paul Warburg scria în Financial Chronicles: “dacă speculaţiilor nelimitate li se dă posibilitatea de a se extinde, atunci falimentul este sigur”. Cei iniţiaţi s-au retras de la bursă şi au cumpărat aur şi argint.
În toamna anului 1929 a sosit momentul când bancherii internaţionali au apăsat pe buton. Agenţii lor au pregătit propaganda acţiunilor la bursă, tranzacţiile au fost enorme, după care a urmat ruina financiară. Ea a aruncat America în depresiune şi în scurt timp, în toată lumea s-a instalat stagnarea şi somajul. Iluminaţii au putut cumpăra pe nimic firme şi terenuri şi au avut posibilitatea de a influenţa guvernul american. Ei au început să atragă în sfera lui de influenţă oameni importanţi din lumea afacerilor guvernului, presei şi armatei.
Germania, în adânca depresiune economică, rămăsese în urmă cu plăţile stipulate în tratatul de la Versailles şi ceruse un moratoriu. Acesta a fost respins de aliaţi: ca urmare Franţa a ocupat regiunea Ruhr. Muncitorii însă au declanşat greva generală şi ocupanţii şi-au dat seama de eşecul acestei acţiuni. După ce Germania a acceptat planul Dawes (conceput de Morgan), trupele străine au părăsit regiunea Ruhr. Germaniei i s-au acordat credite de 800 de milioane de dolari. A urmat planul Young (Owen Young – un agent al lui Morgan), apoi înfiinţarea Băncii internaţionale de plăţi în Elveţia.
Sistemul Dawes, Young şi Banca internaţională de plăţi au fost toate înfiinţate cu scopul de a realiza profituri. Este un sistem machiavelic: pe de o parte bancherii împrumută bani celor aflaţi în război, pentru ca, pe de altă parte, tot ei să le dea credite, cu care să-şi plătească datoriile de război.
Sumele enorme date de capitalul american sub formă de credite, au folosit pentru a pune pe picioare maşinăria de război a lui Hitler. Sectorul economic american, ce avea o mare influenţă, a cunoscut natura nazismului; cu toate acestea, l-a susţinut masiv în toate domeniile unde a fost posibil, conştient fiind că la sfârşit va avea loc un război în care va intra şi America. Acest lucru este astăzi dovedit. Au fost publicate şi stau la dispoziţia tuturor celor ce vor să se informeze, toate protocoalele şi rapoartele “Hearings” ale comisiilor congreselor guvernului american şi Camerei reprezentanţilor între 1928-1946. Unele dintre acestea sunt: “House Subcommittee to Investigate Nazi Propaganda 1934″, “House Temporary National Economic Committee 1941″, “Senate Subcommittee on War Mobilization 1946″.
Istoricul Edward Griffin demască anii dinaintea celui de al doilea război mondial, când s-a format un Cartel internaţional cu centrul principal in Germania, care controla întreaga industrie chimică şi farmaceutică din lume, cu filiale în 93 de ţări, cu numele de I.G. Farben. Acest Cartel este unic în istorie. Rockefeller a vândut 546.000 acţiuni ale Standard Oil către I.G. Farben. Doi ani mai târziu, I.G. Farben a semnat un contract cu Alcoa Aluminium.
Acest Cartel a fost controlat de Rotschild şi prin el s-au dat sume imense şi SS-ului. În consiliul de conducere al Cartelului I.G. Farben se aflau Max şi Paul Warburg (Federal Reserve), C.E. Mitchell (Federal Reserve) şi H.A. Metz (Bank of Manhattan). Herman Schimitz, preşedintele Cartelului, a fost în acelaşi timp în consiliul de conducere al Deutsche Bank şi al Băncii internaţionale de plăţi din Elveţia. Averell şi fratele său, Roland Harriman, au finanţat SS-ul prin Union Bank, asociată cu Thyssen.
Din opt directori ai acestei alianţe Thyssen-Harriman, patru erau din organizaţia “Skull & Bones” şi doi naţional-socialişti. Harriman a finanţat în acelaşi timp pe sovietici şi pe nazişti prin Brown Bros Harriman Bank. În consiliul acestei bănci era Prescott Bush, tatăl lui George Bush senior.
Până în 1936 au fost peste 100 firme americane angajate în economia hitleristă. Convenţia acestora a fost să nu se ia nici un venit din Germania, toţi banii să fie creditaţi lui Hitler. Abia după atacul japonezilor la Pearl Harbor firmele americane au încasat aceste venituri.
După cum se vede, totul a fost plănuit până în cele mai mici amănunte. Ele însă au fost cunoscute numai Iluminaţilor.
Deşi s-au scris sute de cărţi despre tragedia celui de al doilea război mondial, foarte puţini oameni cunosc adevăratele motive ale acestui război, cel mai costisitor dintre toate. Istoria, aşa cum este scrisă în cărţile oficiale de istorie din SUA, Germania, Anglia sau Japonia, are foarte puţină asemănare cu realitatea, cu adevăratele motive şi scopuri ale acestui război.
Mass-media, creatoare de imagini cu pensula, în numele informaţiei şi al educaţiei, a realizat întreaga operă de a arunca nisip în ochii opiniei publice şi poartă răspunderea pentru nivelul ei de gândire atât de scăzut, încât poate fi caracterizat ca o “încâlceală lipsită de capacitatea de reacţie”. Încet şi sigur, însă, adevărul iese la iveală. Ceea ce avem la îndemână sunt date istorice, însă numele celor care trag sforile nu sunt pomenite nicăieri.
Conform pactului Hitler-Stalin, urma ca Polonia să fie împărţită în două, fapt împlinit de Hitler în septembrie 1939.
După tratatul semnat cu douăzeci de ani în urmă (clauze în spiritul Iluminaţilor), Anglia şi Franţa erau obligate să intre în conflict de partea Poloniei. Chamberlain, socotit un laş, a fost înlocuit cu masonul şi ex-sionistul Churchill. Acesta a început jocul, dispunând bombardarea Germaniei. Hitler nu a fost pregătit pentru un război cu Anglia, de aceea a căutat cu orice preţ să-l oprească. În 1933, într-o cuvântare, Hitler a asigurat Anglia că, dacă aceasta va fi ameninţată de comunism, el este gata să o apere.
În mai 1940, germanii au permis englezilor să-şi retragă 335.000 de soldati din Dunkerque. Hess a sosit în Anglia cu scopul de a face pace între aceste două naţiuni. Dar, alianţa Churchill-Baruch a fost mai puternică. Baruch l-a convins pe Churchill să înfiinţeze statul Israel. Churchill a dat ordin pe 23 mai 1939 ministrului coloniilor, lordului Lloyd, să retragă trupele engleze din Palestina şi să permită evreilor să se organizeze militar pentru propria apărare.
Ce s-a obţinut prin cel de al doilea război mondial?
Din punct de vedere uman, acest război a fost un mare dezastru. Din punctul de vedere al Iluminaţilor, un mare succes. Acest război cu 30 milioane de morţi, face parte din programul de asanare al Iluminaţilor şi de instaurare a unei noi ordini mondiale, “Novus Ordo Seculorum”. Al doilea război a adus Iluminaţilor încă ceva: în ordinea naţiunilor, a societăţii s-au creat rupturi: bazele financiare şi sociale ale moralei tradiţionale au fost înlăturate. America a renunţat la propria ei politică.
Al doilea război mondial a costat pe contribuabilul american 400 de miliarde de dolari. America era intrată adânc în ghearele bancherilor internaţionali. Socialismul s-a strecurat ca o molimă în Anglia şi America. Acest război a pregătit platforma pentru instaurarea în 1945 a ONU, care se află pe terenul făcut cadou de Rockefeller, în New York. ONU este cea mai mare lojă masonică din lume, emblema ei o arată clar.
De asemenea, al doilea război mondial a deschis drumul înfiinţării statului Israel. Acest lucru era plănuit din 1871. Rănile în Europa de Vest începeau să se închidă, când opinia publică a fost canalizată către Orientul Mijlociu. Sursa :Lovendal.net