Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

Incalzira oceanelor ar putea modifica inclinatia axei de rotatie a Pamantului cu aproape 1,5 metri pana la sfarsitul secolului, potrivit unui studiu studiu citat de RTV.
Schimbarile din atmosfera si din circulatia curentilor oceanici modifica locatia polilor in fiecare sezon. Pana acum, oamenii de stiinta au crezut ca doar disparitia ghetarilor de la ultima glaciatiune a avut un efect de durata, tragand Polul Nord catre Canada.
O echipa de cercetatori a descoperit ca ridicarea nivelului marii, cauzata de incalzirea globala, ar putea avea un rol important in miscarea polilor, conform unui studiu nou care va fi publicat in jurnalul Geophysical Research Letters.
Pe masura ce creste temperatura,apa se dilata, ridicand nivelul oceanelor si marilor. Cele mai conservatoare estimari spun ca nivelul a crescut cu circa trei milimetri in ultimul secol. “Pe masura ce incalzirea oceanului ajunge la adancimi mai mari, impinge apa de la suprafata”, a declarat Felix Landerer, de la Jet Propulsion Laboratory, Pasadena, California. “O parte din masa este preluata de platformele continentale”.”Acest surplus de apa este suficient de greu pentru a influenta axa de rotatie a pamantului, miscand polul nord magnetic mai aproape de Alaska”, a mai afirmat Landerer.
“Gheata din partea de nord a banchizei Wilkins a devenit instabila si primele ice-berg-uri au inceput sa se formeze”, a declarat Angelika Humbert, de la Universitatea din Muenster.O bucata de gheata de marimea orasului New York s-a desprins recent de banchiza din Antarctica. Cercetatorii au avertizat inca din ianuarie asupra faptului ca banchiza Wilkins se topeste, transmite Agentia Reuters, citata de ziare.com. De cand a fost descoperita, banchiza a pierdut aproximativ 16.000 de kilometri patrati de gheata. Temperaturile in Antarctica au crescut in ultimii 100 de ani cu 3 grade Celsius.
Un alt motiv care duce la accelerarea incalzirii Oceanului Atlantic din ultimii 30 de ani se explica,prin diminuarea furtunilor de nisip din Sahara si activitatii mai reduse a vulcanilor de la tropice.Cercetatorii au combinat informatiile furnizate de sateliti despre praf si alte particule din atmosfera care alcatuiesc ecranul solar, cu modele climatice pentru a evalua efectele asupra temperaturii de la suprafata Oceanului Atlantic.
Ei au putut calcula incalzirea apei oceanului din ultimii 26 de ani si impactul asupra temperaturii dupa schimbarile suferite de furtunile de nisip din Africa si activitatile vulcanice, mai ales cele ale vulcanului El Chichon din Mexic din 1982 si Mont Pinatubp din Filipine din 1991.
“O mare parte din cresterea temperaturilor de la tropicele Atlanticului din ultimii 26 de ani – un sfert de grad pe deceniu, in medie -  nu se poate explica decat printr-o diminuare a furtunilor de nisip si a activitatii vulcanice”, spune Amato Evan, un climatolog de la Universitatea Wisconsin, principalul autor al studiului publicat in revista Nature pe 26 martie. Rezultatele acestui studiu conduc la ideea ca doar 30% din cauzele cresterii temperaturii Atlanticului sunt legate de incalzirea globala.
Au fost prezentate doua studii efectuate de savanti in incercarea de a explica fenomenul de incalzire globala.
Insa este posibil ca si omenirea sa contribuie in mod substantial la acest fenomen. In prezent o serie de noi tehnologii din domeniul geoingineriei ne pot permite sa evitam producerea unor schimbari climatice catastrofale. Si totusi folosirea acestor tehnologii ar putea avea o serie de consecinte devastatoare, poate mai grave decat catastrofele climatice pe care sunt concepute sa le evite. Spre exemplu astfel de tehnologii ar putea fi folosite drept arme in razboaie.
Noile cercetari in domeniul impactului global al schimbarilor climatice au dus la o intelegere mai buna a sistemului complex care face ca aceasta planeta sa poata gazdui viata. Suntem din ce in ce mai familiarizati cu impactul aerosolilor atmosferici asupra climei, cu rolul norilor de a reflecta razele solare sau al planctonului de a absorbi dioxidul de carbon din atmosfera. Aceasta
intelegere a sistemului delicat ce tine Terra in viata le permite oamenilor de stiinta sa dezvolte o serie de noi tehnici de modificare si control al climei, in scopul explicit de a stopa sau incetini efectele incalzirii globale.
Una dintre aceste tehnici este cea a “insamantarii” oceanice cu fier. Cresterea concentratiei de fier din apa marina duce la o explozie de viata in randul organismelor care formeaza masa de plancton si care au potentialul absorbirii de CO2 din atmosfera. Cat de efectiva ar fi aceasta tehnica pentru viitorul apropiat ramane insa un subiect controversat pentru oamenii de stiinta.
O alta astfel de tehnica care tine de geoinginerie, avanseaza ideea injectarii de particule de sulfat in straturile superioare ale atmosferei care trebuie sa reflecte razele solare, oprind efectul incalzirii la scara planetara. Cercetatorii stiu ca aceasta metoda functioneaza, urmarind spre exemplu efectele eruptiei vulcanului Pinatubo din 1991. Acest vulcan a aruncat in stratosfera peste 15 milioane de tone de dioxid de sulf care a format o pelicula densa de particule de aerosol care in 15 luni s-a intins in jurul Pamantului, reflectand o proportie semnificativa din razele solare inapoi in spatiu. Dupa aceasta eruptie media temperaturilor globale a scazut cu peste 0,5 grade Celsius.Efectul de racire necesar ar putea fi obtinut prin incarcarea rezervoarelor avioanelor din cursele comerciale cu combustibili nerafinati, bogati in sulf,sustine expertul de mediu James Lovelock,. Alti cercetatori sunt de parere ca efecte mai bune ar putea fi obtinute prin lansarea in stratosfera a unor rachete cu sulf. In oricare dintre aceste situatii insa, posibilele efecte secundare ale folosirii acestei metode sunt ingrijoratoare. Substantele chimice din categoria sulfatilor au efecte destructive asupra stratului de ozon, iar reducerea cantitatii de energie solara ce ajunge pe Terra ar putea afecta puternic cresterea si dezvoltarea plantelor, distrugand culturile agricole.
Teoretic, aceste efecte secundare ar putea fi evitate. Un alt specialist in problemele mediului, David Keith, crede ca este posibil sa ridicam nori de particule in atmosfera, pozitionandu-i dincolo de stratul de ozon, in mezosfera (strat al atmosferei aflat intre altitudinile de 50 si 85 km) si deasupra unor regiuni in care efectele incalzirii globale sunt mai pronuntate – spre exemplu in zonele polare.Folosirea tehnicilor de geoinginerie pentru a controla fortele naturii ridica de asemenea si o serie de controverse de ordin etic.Deocamdata nu exista un consens stiintific si politic international cu privire la circumstantele folosirii si consecintele aplicarii tehnicilor de geoinginerie.Este clar insa ca sistemele climatice ale lumii sunt interconectate, iar o serie de efecte benefice inregistrate intr-o anumita parte a globului ar putea avea consecinte catastrofale intr-o alta zona.
Legat de fenomenul incalzirii globale,s-au vehiculat nenumarate scenarii apocaliptice. O astfel de teorie este prezentata si in superproductia “2012″, regizata de Roland Emmerich. Inspirat dintr-un bestseller al scriitorului american Steve Alten – vandut in peste 10 milioane de exemplare -, filmul prezinta o previziune maya potrivit careia ziua de 21 decembrie 2012 este data la care va veni sfarsitul lumii. De fapt, potrivit unei inscriptii gravate in piatra descoperita la Coba, in Peninsula Yucatan (sud-estul Mexicului), in 2012 se va incheia unul dintre ciclurile calendarului maya, alcatuit cu 3.144 de ani inaintea calendarului roman.Totusi urmasii din Mexic si Guatemala ai locuitorilor fostului imperiu Maya – sustin ca apocalipsa nu va veni in 2012, contrar unor teorii vehiculate  in lumea occidentala, potrivit unui studiu realizat de oamenii de stiinta mexicani. Comunitatea maya reprezinta 40% din populatia Guatemalei, care numara 13 milioane de locuitori, potrivit estimarilor oficiale. In Mexic traiesc 1,5 milioane de reprezentanti ai comunitatii maya, concentrati in Peninsula Yucatan. Niciuna dintre interpretarile “occidentale” ale altor inscriptii maya nu exprima “ceea ce cred mayasii” despre 2012, a declarat Jose Huchim, unul dintre autorii studiului, el insusi apartinand acestei comunitati.”In modul de gandire al civilizatiei Maya, acesta este doar un ciclu care se incheie, ei nu s-au gandit niciodata la aceasta zi ca la o data catastrofica. I s-a dat o alta semnificatie acestei viziuni pe care noi, populatia maya, o avem despre aceasta tranzitie”, a explicat savantul mexican, arheolog la Institutul National de Antropologie si Istorie (INAH) din Mexic. ” Calendarul maya are 13 cicluri de cate 144.000 de zile, iar ciclul actual se incheie pe 21 decembrie 2012.
“Insa acest lucru nu inseamna sfarsitul lumii. Urmeaza al 14-lea ciclu, masurarea timpului continua. De exemplu, in localitatea Palenque (sit arheologic din sud-estul Mexicului, n.r.) exista o stela care citeaza o data mult mai indepartata in viitor: aniversarea unui conducator al acestui oras maya – anul 4.772, potrivit calendarului nostru roman”, a declarat Guillermo Bernal. Scopul major al echipei de cercetatori este de a stopa actiunea anumitor secte religioase care folosesc aceasta “predictie apocaliptica” pentru a face prozeliti in comunitatile indigene. “Exista exemple recente ale folosirii datelor istorice de catre anumite secte, care incita la sinucideri colective”, a adaugat cercetatorul mexican. Sursa : Agentia.org