Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

Sediul Lojei Naval Masonic Hall este un obiectiv plin de culoare şi întrucâtva enigmatic pentru nonmembrii, cu pereţii săi albaştri, simbolurile egiptene, pardoseala  imprimată cu model cadrilat în centru şi plafonul înalt pictat cu stele de aur.
Se presupune că au fost împărtăşite nenumărate secrete în această cameră şi în mii de alte camere similare ale masonilor din întreaga lume. Fapte din viaţă au fost dezbătute, au fost acordate onoruri, s-au desfăşurat ritualuri. Ar trebui să aparţii unei loje pentru a vedea ce se întâmplă cu adevărat.
Sau ai putea foarte simplu să întrebi.
“Sublinierea caracterului secret îi tulbură pe oameni“, afirmă  Joseph Crociata, un bărbat  zdravăn, cu voce profundă, de profesie avocat dar, în rest, Junior Grand Warden la Grand Lodge of Free and Accepted Masons din Districtul Columbia.
“Dar nu este nici o problemă în a izbuti să îi faci pe masoni să vorbească despre masonerie. Câteodată este o problemă în a-i face să se oprească din povestit.“
În ciuda tuturor cărţilor si site-urilor dedicate francmasoneriei , Ordinul Masonic a fost acoperit cu mister, ispitind indeajuns pentru a-I revendica pe Mozart şi pe George Washington ca membri, suficient de negru pentru ca să provoace teamă Vaticanului, oficialilor islamici, naziştilor şi comuniştilor. În Statele Unite, candidaţii pentru o funcţie în platformele anti-masonice din secolul 19 şi John Quincy Adams au declarat: “Masoreria ar trebui desfiinţată pentru totdeauna.“
Şi acum apare Dan Brown.
La şase ani după ce Brown a intrigat milioane de cititori şi a înfuriat savanţi şi oficialităţi religioase cu “Codul lui Da Vinci“, a scos la lumină noul său roman, “Simbolul Pierdut“, în Washington arătând ordinului frăţesc faptul că i se potriveşte  foarte bine pasiunea pentru secrete, semne şi simboluri.
A fost anunţat faptul ca această nouă carte a lui Brwon va avea un tiraj de 5 milioane de copii la început şi că  va depăşi listele de bestselluri de pe Amazon.com şi Barnes & Noble online. La Kramerbooks, în Washington, au fost cumpărate aproximativ două duzini în dimineaţa în care a fost pusă la vânzare şi magazinul aşteaptă să vândă cu uşurinţă comanda sa de 150 de cărţi.
În “Simbolul Pierdut“, simbolistul Robert Langdon are misiunea să găsească o piramidă masonică ce conţine un cod care vă dezlega un secret din vechime  al “puterii de nepătruns“.  Este o poveste a istoriei secrete din capitala naţiunii, cu masonii reprezentând cel mai mare puzzle.
Studiul lui Brown pentru “Codul lui Da Vinci“ a fost criticat foarte tare de câţiva catolici pentru faptul că sugera că Iisus şi Maria Magdalena ar fi conceput un copil şi pentru că ar fi înfăţişat organizaţia Opus Dei – un ordin religios conservator – ca o sectă sângeroasă şi avidă de putere.
Reacţia masonilor ar putea fi mai binevoitoare. Brown continuă în “Simbolul Pierdut“ să prezinte loja ca fiind în esenţă blândă şi înţeleasă  greşit. Masonii sunt elogiaţi pentru toleranţa lor religioasă, iar ritualurile lor elaborate nu sunt văzute că ar fi mai neobişnuite decât cele din religiile oficiale. Complotul este centrat în parte asupra unei “nedrepte“ înregistrări antimasonice din care “teoreticienii conspiraţiei s-ar hrăni…. ca rechinii“, spune Langdon.
“Am un respect enorm pentru masoni“, a declarat Brown către Associated Press în timpul unui interviu recent. “În termenii cei mai fundamentali, cu toate culturile diferite care se omoară între ele ca să demonstreze ce versiune a lui Dumnezeu este mai corectă, aici avem o organizaţie mondială care spune în mod esenţial: ‘Nouă nu ne pasă cum îl numiţi pe Dumnezeu, sau ce credeţi voi despre Dumnezeu, ci doar ne înteresează faptul ca voi credeţi într-un dumnezeu, deci haideţi să stăm împreună ca fraţii şi să ne uităm în aceeaşi direcţie’.“
“Cred că va fi un număr enorm de mare de oameni care vor fi interesaţi de masoni după ce această carte va fi scoasă la lumină,“ a afirmat Brown.
Crociata şi alţi masoni din Washington şi-au exprimat amuzamentul, îngrijorarea şi emoţia în legătură cu romanul lui Brown. Crociata anticipează o “ficţiune“, la fel ca şi “Codul lui Da Vinci“ şi presupune, de dragul unei “bune lecturi“, ca Brown îi va arăta pe masoni mai interesanţi decât sunt în realitate.
Camaradul mason Kirk McNulty abia aşteaptă să citească romanul: “Dan Brown este un scriitor de ficţiune; nu scrie un articol pentru Enciclopedia Britanică. Orice spune el este bine. Dar ar fi mai bine dacă ar spune ceva frumos despre francmasonerie.“
Masonul Michael Seay afirmă faptul că o parte din membri nu sunt “încântaţi în legătură cu publicitatea“, dar consideră această atenţie ca fiind o şansă de a “prezenta povestea noastră de partea cealaltă“. Membrul lojei, Darryl Carter spune că se aşteaptă la un fel de “licenţă artistică“ şi accepţiuni, din conversaţiile cu alţi masoni asupra a ceea ce se aşteaptă să beneficieze de pe urma acestei atenţii.
“Întâmpinăm cu bucurie ceea ce face Dan Brown, deoarece masoneria nu a mai avut această popularitate pe cere i-o conferă o lucrare a cuiva de calibrul lui Dan Brown, care lucrare ar putea cu adevărat să atragă oamenii către masonerie“, a afirmat Carter.
Francmasonii datează din Evul Mediu, când erau asociaţii de muncitori care construiau catedrale în Britania, cu toate că unii credeau într-o legătură în vremurile străvechi cu minele de unde Regele Solomon şi-a luat material pentru Templul său. Francmasoneria a dăinuit şi s-a transformat. Britanicii au început să primească membri ce nu erau pietrari şi, prin anii 1700, lojele erau numite “speculative“, societăţi filosofice mai degrabă decât asociaţii de muncitori.
Masonii, Crociata şi alti care sunt scoşi în evidenţă, nu reprezintă o organizaţie politică sau religioasă. Nu este cerută nici o teologie în spatele credinţei într-o divinitate şi nici o justificare nu este cerută milioanelor de dolari ce sunt investiţi în contribuţii anuale în spitale de copii, în secţiile de cancer şi în alte acte caritabile.
“Este cea mai veche frăţie din întreaga lume şi are o istorie veche şi deosebită“, a afirmat Crociata. “Se găseşte multă frumuseţe în ritualul ei. Pe de altă parte, este o frăţie, nu o religie. Este un loc unde te întâlneşti cu oameni pe care îi cunoşti, în care ai încredere, în care doreşti să ai încredere. Un loc unde poţi vorbi din inimă, dacă doreşti.“
Nu are loc nicio adunare oficială  în această dupa-amiază, aşa că nu este nici o problemă ca un reporter să studieze puţin sala. Camera Naval Masonic are înfăţişarea la fel ca celelalte loje, cum ar fi de exemplu emblema masonică, echerul şi compasul şi litera G (atât de la God-Dumnezeu cât şi de la Geometrie) şi câteva imagini decorative, cum ar fi ochii de tip egiptean şi şerpii pictaţi pretutindeni.
Cartea lui Brown se deplasează repede prin astfel de puncte de reper cum sunt Librăria Congresului şi Monumentul din Washington şi readuce către public prezenţa  masonilor în Washington, prezenţă ce datează de mai mult de 200 de ani.
George Washington a folosit ciocănelul şi paleta masonice în 1793 şi a pus bazele Capitolului din Statele Unite. Aceeaşi paletă va fi folosită 55 de ani mai târziu când preşedintele James K Polk, mason, a oficiat punerea bazei Monumentului din Washington şi din nou, în 1907 când preşedintele Theodore Roosevelt, de asemeni un mason, a pus temelia unui templu masonic.
Conform cărţii “Freemasons for Dummies“, de autorul Christopher Hodapp (această carte este atât de bine văzută la loja Naval din Washington încât este ţinută  într-un dulap de sticlă din afara sălii de şedinţă), comunitatea a slăbit în Statele Unite imediat după al doilea război mondial, când erau aproape 5 milioane de masoni.
Numărul a scăzut în 1960, când masonii le păreau generaţiilor rebele nişte demodaţi fără speranţă şi a scăzut din nou în 1980 când au murit membrii mai vechi. Hodapp, el însuşi un mason din Indianapolis, spune că sunt  în jur de 1,5 milioane în Statele Unite şi 3 milioane în lume.
“Dar numarul creşte din nou, parţial datorită oamenilor ca Brown şi (romancier) Brad Meltzer (“Cartea Minciunilor“, “Cartea Destinului“). Tinerii găsesc referinţe publice la masonerie. De asemeni, vedem oameni ce provin din cămine cu un singur părinte, care nu au avut parte de acel sentiment  de frăţie pe care îl ai în lojă“, afirmă Hodapp.
Întâlnirile de la Naval Masonic Room sunt prezidate de un Maestru (Master) care şade într-un scaun cu spetează înalt în partea de est a încăperii, respectând astfel partea în care răsare soarele. Pe parţile de sud şi vest sunt scaunele ajutoarelor de vârf, administratorul senior şi cel junior. Doar nordul, “locul întunericului masonic“ (o credinţă legată de iluminarea Templului lui Solomon) nu este reprezentat.
Fiecare lojă are un altar unde se află o carte sfântă sau mai multe. O Biblie este de obicei acolo, dar din cauză că este cerută numai o credinţă într-o fiinţă superioară, un Coran sau un alt text religios pot fi găsite, conform credinţei religioase a membrilor prezenţi. Careurile negre şi albe de pe  pardoseala  imprimată cu model cadrilat de sub altar reprezintă “binele“ şi “răul“, termeni pe care masonii nu doresc să îi definească prea detaliat.
“Până la ce este bine şi rău pentru fiecare individ… ideea este să inspire reflecţii legate de întrebările importante din viaţă în minţile membrilor noştri astfel încât ei să se poată gândi acasă şi să poată trage singuri concluziile,“ afirmă Crociata.
Membrii imaginari trec prin trei grade de acceptanţă: Ucenic Începător, Camarad Mason şi Maestru Mason. În “Simbolul Pierdut“, Brown descrie o ceremonie de iniţiere despre care Hodapp spune că este în esenţă corectă. Un bărbat se află cu ochii legaţi, are un pumnal apăsat pe piept şi este iniţiat să voteze că, “nesilit de mercenari sau de oricare alt motiv nesemnificativ“, el se va oferi ca “un candidat pentru misterele şi privilegiile acestei frăţii.“
Brown nu este un mason, dar a afirmat că munca la roman l-a ajutat să işi imagineze o vreme în care prejudiciile religioase ar dispărea şi a adăugat că filosofia masonică i s-a părut a fi o “frumoasă fotocopie pentru spiritualitatea umană.“
El a fost tentat sa se înscrie dar “daca te alături masonilor depui jurământul de păstrare a secretului. Nu aş fi putut scrie această carte dacă aş fi fost mason“, spune el.
Şi acum?
“Mi-au adus la cunoştinţă ca uşa este mereu deschisă.“”
Ati citit mai un elogiu adus masoneriei … Care este insa teribila realitate?
Albert Pike (1809 – 1891), mason, gradul 33 Ritului Scotian Antic si Acceptat (rit pe care de fapt el l-a transformat dintr-o societate minuscula, la influenta enorma pe care o stim astazi) a formulat dogma divinităţii lui lucifer în “Morals and Dogma“:
“Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu “
„ Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste. „

Elogiu masoneriei si romanul „THE LOST SYMBOL” a lui DAN BROWN